Page 5 - 1909-04
P. 5

Nrul 4, 1909.              LUCEAFĂRUL                        77
          O  vijelie  năprasnică  mai  trece  peste  lume,   am  ţinut;  drumuri,  poduri  şi  şosele  numai
        şi  cerul  începe  să  se  lumineze.  E  primăvara   noi  am  lucrat;  beilicuri,  podvezi  şi  havalele
        anului  1856.  Popoarele  sunt  ostenite  de  crân­  numai  noi  am  făcut;  ...clacă  de  voe  şi  fără
        cenul  războiu  al  Crimeei.  în  capitala  Franţei   de  voe  numai  noi  am  dat;  la  Jidovul  orândar
        se  desbat  aşezările  păcii,  pe  care  toţi  o  do­  ca  să  ne  sugă  toată  vlaga  numai  noi  am  fost
        resc.  E  vorba  de  libera  plutire  a  tuturor   vânduţi;  băutură  scumpă  şi  otrăvită  numai
        corăbiilor  de  negoţ  pe  Marea  Neagră,  de  Gu­  noi  am  băut;  pâne  neagră  şi  amară,  udată  cu
        rile  Dunării,  de  soarta  creştinilor  din  Penin­  lacrimi,  numai  noi  am  mâncat;  bătălii  şi  răz­
        sula  Balcanică  şi,  pentru  ’ntâia  oară  într’un   meriţe  când  au  fost,  tot  greul  numai  noi  l-am
        sfat  european,  e  vorba  de  unirea  Principa­  dus;  oşti  când  au  venit  noi  le-am  hrănit,  noi
        telor  române.  Franţa  ne  apără,  ca  pe  o  bu­  le-am  slujit,  noi  le-am  purtat;  că  cel  cu  putere
        căţică  din  sufletul  ei  svârlită  departe  şi  în­  ţara  îşi  părăsiâ,  peste  hotară  trecea;  nevoia
        grădită  de  duşmani;  dar  cei  cari  ne  pasc,   şi  greutatea  o  duceau  cei  ce  rămâneau  la  vatra
        vecinii,  văd  paguba  lor  în  întărirea  noastră.   lor.  Ţara  aceasta  nici  băi,  nici  măestrii,  nici
        Neputându-se  ajunge  la  o  înţelegere,  se  ho-   meşteşuguri  multe  ca  alte  ţări  nu  are;  toată
        tăreşte  a  se  ascultă  şi  glasul  ţărilor  asupra   îmbelşugarea  braţele  şi  sapele  noastre  o  aduc.
        întocmirii  şi  soartei  ce  vor  să-şi  croiască.   Câtă-i  Dunărea  de  mare  şi  de  largă  curge
        Solii  celor  şapte  puteri*)  vin  la  Bucureşti  să   râul  sudorilor  noastre,  se  duce  peste  mări  şi
        privegheze  de  aproape  cinstita  alcătuire  a   peste  hotar,  acolo  se  preface  în  râuri  de  aur
        Sfatului.                         şi  de  argint  şi  curg  iarăşi  înapoi  de  se  re­
          Turcia  şi  Austria  luptă  pe  faţă  împotriva   varsă  în  ţara  noastră;  iar  noi  dela  ele  nici
        unirii.  împuterniciţii  lor  fac  nelegiuiri  pentru   că  ne  îndulcim...  Voim  să  scăpăm,  să  ne
        a  împedecâ  rostirea  liberă  a  obştei.  Dar  drep­  rescumpărăm  de  robia  în  care  suntem;  voim
        tatea  birue,  şi  ’n  ziua  de  7  Octomvrie  1857,   să  ne  rescumpărăm,  să  nu  mai  fim  ai  ni-
        „Divanul  ad-hoc“  al  Moldovei  lămureşte,  ca   mărui,  să  fim  numai  ai  ţării  şi  să  avem  şi
        cele  mai  de  căpetenie  dorinţi  ale  ţării,  ur­  noi  o  ţară:  am  îngenunchiat,  am  îmbrâncit
        mătoarele „patru puncte* 1 :      cu  toţii;  cum  suntem  nu  o  mai  putem  duce
          1.  Autonomia  ţării  şi  respectarea  dreptu­  îndelung.  Nu  voim  să  jignim  drepturile  ni-
        rilor, legilor şi pământului ei.  mărui, dar nici al nostru să nu se întunjece.**
          2.  Unirea  Moldovii  cu  Muntenia  într’un   Erau  dureri  adunate  de  veacuri,  în  vorbele
        singur stat, sub numele de România.  acestea.  Pentru  ’ntâia  oară  le  spunea  lumii
          3.  Prinţ  străin,  cu  moştenirea  tronului,  ales   cel  ce  nu  se  jeiuise  decât  codrului;  o  doină
        dintr’o dinastie domnitoare în Europa.  e  întreagă  tânguirea  aceasta,  doină  ce-a  picat
          4.  Guvern  constituţional,  cu  o  adunare  ob­  din  sufletul  poporului  român  cum  pică  lacrima
        ştească,  în  care  toate  stările  şi  treptele  ţării   din ochi.
        să fie reprezentate.               Se  strâng  iar  la  Paris  delegaţii  celor  şapte
          Peste  două  zile  Divanul  ad-hoc  din  Mun­  puteri  şi,  după  multe  desbateri,  se  ’ncheie  ’n
        tenia  vota,  într’un  singur  glas,  aceleaşi  do­  ziua  de  7  August  1858  acea  „Convenţie**
        rinţi:  Ţăranii  sunt  chemaţi  să-şi  spue  şi  ei   îngăimată,  prin  care  se  încuviinţează  deabia
        păsul  lor,  şi  ’n  a  27-a  şedinţă  (din  16  De­  o  „jumătate  de  unire**  celor  ce  erau  însetaţi
        cemvrie)  a  Divanului  din  laşi,  o  solie  aduce   de  o  unire  şi  mai  mare,  decât  cea  pe  care-o
        tânguirea  şi  dorinţele  poporului,  aşternute,   cereau.  Se  hotăra  ca  cele  două  ţări,  îngrădite
        limpede  şi  curat,  în  frumosul  graiu  bătrânesc   sub  numele  de  „Principatele-Unite  Moldavia
        al  celor  ce  n’au  vorbit  niciodată  altă  limbă   şi  Valahia**,  să-şi  aibă  fiecare  Domnul,  cârmu­
        decât  aceea  a  neamului  lor:  „că  noi,  se  je-   irea  şi  adunarea  ei  deosebită,  şi  numai  pentru
        luesc  ţăranii,  biruri  grele  pe  cap  am  plătit;   legile  şi  întocmirile  de  „interes  comun**  să
        oameni  de  oaste  numai  noi  am  dat;  ispravnici,   stea  o  comisie  centrală  la  Focşani,  alcătuită
        judecători, privighetori şi jandarmi numai noi  din  Moldoveni  şi  Munteni.  înţelepciunea  şi
          *)  Austria,  Francia,  Prusia,  Marea  Britanie  (Anglia),   patriotismul  Românilor  smulg  biruinţa  în­
        Rusia, Sardinia şi Turcia.        treagă.
                                                                     1*
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10