Page 10 - 1909-11
P. 10

250                        LUCEAFĂRUL                 Nrul 11. 1909.

          organizaţia acestui muzeu? Cel mai în măsură şi cu   ţiativa ca să avem şi noi o astfel de instituţiune. Şi
          mai multă autoritate ar f> dl Tzigara-Samurcaş în care   cred că şi poporul nostru ar fi capabil să ajute ia
          avem dreptul să ne punem nădejdea că va luă ini- realizarea acestui scop.
                                                                  D. N. Ciotori.


                                       Maestrul.

                  In dimineaţa sură, ploaia     Năluca vremilor fugare
                  Grăbitei, tristei primăveri   S’abate ’n zarea tristei ploi
                  Deşteaptă glasuri din mormântul   Cu facla gloriei plecată
                  Abia ’ngropatelor dureri.     De vântul vremurilor noi...
                  Pe suîletu-i de două veacuri   Izbânda lui acolo trece
                  Întind aripi de lilieci       Dar facla ei acum s’a stins,
                  Amurgurile dealtădată         Doar scrumul a rămas cunună
                  Ploioase, palide şi reci...   Pe fruntea celuia învins...
                  Ca nişte stoluri risipite     Şi azi, ciudata tragedie
                  S’adună iar şi iar se ’mpart,   In mintea lui s’abate iar:
                  Căscând în umeda ’nserare     Un soare istovit şi palid
                  O gură largă ’n cerul spart...  Murea învins de-un felinar...
                                                                 Victor Eftimiu.


                                        Şoapte.

                  Fetiţa mea cu chip frumos     Cu eşti nădejdea mea din cer
                  Apus în lumi de stele,        în clipe de durere;
                  Ce cbiem mereu cu glas duios   Când toate visurile--mi pier,
                  în cântecele mele.            ITîai am o mângâiere.
                  flpleacă--ţi mândri ochi cereşti,   Cu dorul meu purtat prin zări
                  Izvoare de iubire,            De vânturi plângătoare
                  Durerea mea s’o potoleşti     Crimit în svon de suspinări
                  Sub dulcea lor privire.       Sfioasa mea cântare
                  Fetiţa mea, tu înger blând,   Cu vânt pribeag la uşi de rai
                  Pierdut în zări senine,       mai spune--mi vr’o poveste,
                  £ vecinie călătoru--mi gând   De fata mea cu chip bălai
                  Ce sboară cătră tine.         mai ştii să=mi dai vr’o veste?...
                                                   Săcel, 1909.   Aurelia Pop.
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15