Page 12 - 1909-11
P. 12

252                        LUCEAFĂRUL                  Nrul 11, 1909.
            —  Bine,  îţi  dau  blagoslovenie  să  mergi   Pe  seară  Părintele  Niţă  a  avut  de  lucru
           D-ta  înainte,  că  eu  mai  am  puţin  de  umblat   şi  cu  alt  ceva.  Murise  Ghica  Calin,  bărbatul
           cu  crucea!  Dar  până  atunci  vino  să  te  bo­  tânăr  şi  voinic,  singurul  fecior  al  unei  mame
           tez,  să  nu  mergi  strein  de  cele  sfinte,  ca   bătrâne  prăpădite  şi  tată  a  trei  copii;  căci
           vameşul din scriptură!           patru  porniseră,  cu  câteva  zile  înaintea  Iui,
            Şi  Părintele  Niţă  a  înălţat  pămătuful  şi  a   pe  calea  lungă  a  veciniciei.  O  molină  cum­
           botezat  pe  omul,  care  n’a  ştiut  de  D-zeu  în   plită  se  cuibărise  între  ei,  secerând  fără  milă
           toată vieaţa lui.                pe  unul  câte  unul.  Părintele  a  luat  mortul,
               Dar  ştii  una,  Părinte?  începu  vameşul,   l-a  aşezat  cu  coşciugul  dea  curmezişul  pe
           mergând  unul  după  altul  pe  poteca  îngustă.   doi  cai  înşăuaţi  şi  a  pornit  cu  el  încet-încet
           Am  jucat  astă  noapte  cărţi  cu  Blebea  şi   în  vale,  unde  se  î n j g h e b a s e   în  grabă  un  ci­
           dintr’una  într’alta  a  venit  vorba  de  cearta   mitir.  Pentru  toată  truda  n’a  luat  un  ban;  ba
           cu  Sf.  Ta.  Spunea  că  nu  te  lasă  de  Bobo­  a  mai  dat  dela  el  bietelor  femei,  să  se  ajute
           tează  să-i  treci  pe  la  poartă  şi  nici  să  mergi   în  necazul  ce  căzuse  peste  ele.  Aşa  eră  Pă­
           în  Suseni  cu  crucea,  într’una  cu  capul.  E   rintele  Niţă:  bun  ca  pânea  caldă,  milos  şi
           înfuriat  rău  pe  Sf.  Ta  şi-ţi  spun  curat  că  ai   gata  de  sărit  în  ajutor  oricând  şi  pentru  ori­
           face  bine  să  te  păzeşti,  să  nu-i  dai  prilej   cine.  Calul  lui  sta  întotdeauna  cu  şaua  pe
           să-şi  facă  gustul,  că  ştii  vorba  aceea:  „Până   el  în  grajd.  De  veniâ  cineva  în  miezul  nopţii:
           la  D-zeu  te  omoară  s f i n ţ i i A  c u   eu  sunt  bine   „Aoleo,  sai,  Părinte,  că  moare  maica,  ori
           cu  el,  o  ştii  Sf.  Ta,  şi  mă  bucur,  că  te-am   taica,“  Părintele  Niţă  eră  pe  data  îmbrăcat
           întâlnit, să-ţi dau sfatul ăsta!  şi  pornit  spre  omul  pătimaş.  Şi  vorba  lui
             Părintele  Niţă  se  înviorase  acum  Ia  faţă,   eră  blândă  şi  împăciuitoare,  numai  rar  de
           ca  şi  cum  i  s’ar  fi  luat  un  nor  negru  de  pe   tot biciuitoare şi cu două tăişuri.
           suflet.  EI  ştia  bine,  că  vameşul  e  prieten  cu   Şi  oamenii  preţuiau  par’că  bunătatea  lui
           Blebea  şi  mai  ştia  că  din  pricina  asta  i-a   şi  jertfele  ce  făcea,  că  acu,  la  Bobotează,
           devenit  şi  el  duşman  şi  azi  a  putut  să-i  în­  când  umbla  cu  crucea  prin  sat,  îi  eşiau  toţi
           frângă  ura  în  piept,  să-l  plece  sub  cruce,   înainte  de  departe,  cu  lumânările  aprinse  în
           să-I  facă  să-i  sărute  mâna.  Ş’a  început  să   mână,  îl  conduceau  dela  o  casă  la  alta,  îl
           zâmbească:                       încărcau  cu  tot  felul  de  daruri  pe  lângă  plo­
            —  Aşa?  Atunci  am  să  zoresc,  să  sfârşesc   conul  obişnuit:  francul,  piciorul  de  porc  şi
           cu  botezul  în  enoria  mea,  să  mă  duc  ne­  fuiorul  de  in  ori  de  cânepă.  Dâmboviciorenii,
           apărat  şi  prin  Suseni,  să-i  întorc  sufletul   mai  ales,  îi  pregătiau  în  totdeauna  caşuri  de
           dela pieire!                     cele  rotunde  şi  afumate  şi  câte  ceva  vânat.
            Vameşul stârni:                  Şi  Părintele  primiâ  bunătăţile  astea  cu  drag,
            —   Ascultă-mă  pe  mine,  Părinte,  să  nu   ştiind  că-s  date  cu  toată  inima  şi-şi  cătâ  de
           faci  una  ca  asta,  că  Blebea  o  să  strângă   drum,  lăsând  în  urmă  binecuvântare  pentru
           oameni  mulţi,  o  să-i  înfurie  contra  Sf.  Tale  şi   zile senine.
           mi-a spus chiar verde, ce are de gând să-ţi facă!
             Şi Părintele îi răspunse:        A  treia  zi  de  Sf.  Vasile  a  umblat  pe  „sub
            —  Cu  atât  mai  bine!  O  săi  dau  răgaz  să   O  ratie“  la  „Podul  Dâmboviţei";  iar  a  patra
           adune  cât  mai  mulţi  rătăciţi.  Am  să  mă  duc   zi  a  luat  mărginile  satului,  prin  „Chee“,  a
           pe  acolo  tocma  în  ziua  de  ajun  ori  de  Bo­  mers  „Pe  luncă",  „Peste  Vale“  şi  a  cincea
           botează.  Să-i  spui,  Domnule  vameş,  sâ-i  spui   zi  în  ziua  de  ajun,  a  răsbit  în  grosul  satului.
           că o să-i botez pe toţi!          Umblă  grăbit  de  tot,  stă  puţin  pe  la  case,
             Ajungând  la  o  strânsură  de  case  s’au  des­  nu  mai  rămânea  câte  niţel  să  bea  ceaiul
           părţit:  vameşul  urmându-şi  drumul;  Părintele,   obişnuit  pe  la  bogaţi,  nu  băgă  în  seamă  şi
           cu  ai  Iui,  mergând  să  boteze  pe  credincioşi,   nu  mai  glumeâ  pe  socoteala  mărgelelor  puse
           cu  locuinţele  şi  vitele  lor,  dându-le  întărire   pe  praguri,  scurtă  taifasul,  svârleâ  din  fugă
           în  nevoi,  gonind  duhurile  rele,  sădind  pre­  cuvintele  dătătoare  de  nădejde  şi  sfaturi
           tutindeni sănătate şi ocrotire de primejdii.  împărţiâ puţine de tot, aproape de loc, şi tot
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17