Page 14 - 1909-11

254 LUCEAFĂRUL Nrul 11, 1909.
Părintele Niţă părea însă că n’aude nimic. A plecat acum cu crucea, luând cu el nu­
Cu glas lin, ca pornit clin alte lumi, din lumi mai pe feciorul său cel mare cu căldăruşa,
mai bune, răbdurii şi iertătoare, zicea ecte- câţiva copii pentru cântat şi pe Nae Dogaru,
niile de ’ncheiere. Bătrânul Blebea se ’nfuriă i a p a neclintită a Sf. Sale în sărbătorile astea,
şi mai tare. I se făcuse faţa vânătă din gal­ cu 2 3 perechi de dăsagi la spinare.
benă cum eră, îi dârdăiau buzele şi picioa- Satul era în plină sărbătoare. Fetele se
rele-i lungi, slăbănoage tremurau un tremur g ă t e a u zor-nevoe prin case; femeile stau
nemai văzut de oameni pân’ atunci. A plecat pe la porţi; bărbaţii adunaţi ici-colo în drum.
apoi blodogorind, ameninţând, chemând oa­ La o cârciumă flăcăii începuseră jocul: se
meni după el, pe când în biserică se făcuse învârteau în loc câte doi-doi cuprinşi de după
lanţ lung de femei, de fete mari, de bătrâni gât şi din când în când făceau câte un brâuleţ
şi de copii, cari mergeau să primească pe aşa între ei, că nu eră încă amiazul, să se
rând în faţa altarului cumunicătura sfântă din adune fete şi lume multă.
linguriţa şi potirul de argint. Părintele Niţă s’a înseninat la faţă când a
Dupăce a sfârşit cu toate, Părintele Niţă zărit jocul în drum. Flăcăii ăştia erau din cei
s’a desbrăcat de odăjdii, a eşit între icoane, cari îl întovărăşiseră azi dela biserică, îi erau
a zis odată: „La mulţi ani!“, a împărţit cu mai toţi cunoscuţi de aproape, şi mulţi um-
mâna lui la tot omul câte o prescură şi a blaseră în vremuri cu crucea cu el. S’a apro­
pornit pe uşă în mijlocul lor. piat de ei. Lăutarul a ’ncetat bâ r z â i t u I, sulul
La poarta bisericii stă înfipt Blebea cu jocului s’a oprit şi capetele toate s’au des­
câţiva inşi, cunoscuţi ca răi de colţ şi ’nce- coperit. Ucenicul Domnului, oprindu-se puţin
pători de buclucuri; dar potopul de lume s’a locului, a botezat grămada, urându-le noroc
isbit în ei, i-a dat la o parte, i-a ’mprăştiat. şi mulţi ani.
A doua zi de Crăciun l-au aşteptat pe Nae al lui Bran, cetind par’că gândul Pă­
Părintele la un loc toţi enoriaşii lui şi a pornit rintelui, a deschis vorba:
cu ci spre locaşul dumnezeesc. A treia zi şi Dar numai cu poşidicurile astea, Neico
la Sf. Vasile tot aşa. Dacă a văzut bătrânul Popo ?
Blebea, că nu-i rost să oprească pe Preot — Apoi de, o ’ncurc şi eu cum pot şi cum
dela biserică, să-i umiliască trufia, s’a bătut dă D-zeu ! Dacă voi v’aţi făcut toţi de horă?
cu pumnii ’n piept şi i-a jurat răsbunare şi Printre flăcăi s’a stârnit o mişcare, s’au
mai mare: strâns la un loc, s’au înţeles din ochi: Hai
— Las’ că vine ea Bobotează! I-a trimis să mergem !
apoi vorbă prin oameni, să nu ’ndrăsnească Nae al lui Bran vorbi iarăşi:
să vie cu crucea ’n enoria lui, că n’are să-i Dacă ne iei, noi mergem cu toţii, Neico
fie bine. Popo!; iar îndreptându-se cătră tovarăşi:
„De unde eră să ne iasă nouă pe ziua de
Din zori de zi clopotele au vestit sărbă­ azi o vadră de vin !“ Şi la răspunsul bucuros
toarea mare a botezului Domnului, sărbă­ al Părintelui, au pornit cu toţii.
toarea curăţitoare de păcate prin apa sfin­ Mergeau întins pe drumul larg, spre ca­
ţită. A venit lume multă, din cătune depărtate, pătul din sus al satului. Şi ’n mersul ăsta
de peste văi şi dealuri şi când a pornit spre numărul lor creştea, că intrau printre rânduri
gârlă şi de acolo înapoi, cu prapore şi sfeşnice şi alţi flăcăi, cu cari se întâlniau, se ames­
înainte, părea un furnicar înşirat pe o cărare. tecau copii sburdalnici şi femei cu lumânări
După slujbă, Părintele Niţă a vestit, din aprinse, ba şi oamenii mari lăsau sfatul şi
uşa al*™ lui, lumea din Suseni, că are să ’ngroşau zidul de apărare în jurul Părintelui,
vie p’acolo după prânz cu crucea. Şi din tot ştiind toţi de ce e vorba, prevăzând primejdia
numărul mare de enoriaşi, cari l-au întovă­ şi nevoia de ajutor. Şi multe garduri s’au
răşit dela biserică spre casă, o ceată de flăcăi rupt în treacătul lor şi mânile se ’ncleştaseră
din Dâmbovicioara şi de prin Joseni a fost pe parele groase, noduroase.
tot timpul mai lipită de Părintele. Au ajuns aproape de Gheorghe Blebea.