Page 21 - 1909-18
P. 21

Nrul 18, 1909.            LUCEAFĂRUL                        417
         ziţia  pe  care  o  reproducem  (fig.  6)  se  dato-   prie  şi  continuă,  diferenţiindu-se,  în  urmă,
         reşte  d-nei  Maria  Panaitescu,  maestră  de   după  ţinuturi  şi  nevoile  mediului  în  care  s’a
         desemn  la  şcoala  profesională  P r i n c i p e s a    desvoltat."
         E l i s a v e t a ,   care  a  compus  din  aceleaşi   Arta  naţională  adevărată  e  de  a  se  căută,
         motive şi izvoade reuşite de dantele.  deci,  numai  la  popor.  De  aceea  nu  putem
           In  cartea  d-lui  Tzigara-Samurcaş  mai  ce­  în  deajuns  lăudă  străduinţa  d-lui  Tzigara-Sa­
         tim  câteva  păreri,  pe  cari  noi  le-ain  scris   murcaş  de  a  deşteptă  interesul  şi  dragostea
         mai  de  mult  şi  anume:  „In  afară  de  arta   celor  înstrăinaţi  faţă  de  această  comoară.  Şi
         mare,  cu  caracter  internaţional,  am  avut  dela   nu  putem  îndemnă  destul  pe  cărturarii  noştri
         început  şi  paralel  cu  ea  arta  curat  naţională.   să  adune  pentru  „Muzeul  Asociaţiunii"  toate
         A  fost  arta  poporului  român,  manifestată   lucrurile  de  artă,  pentrucă  vine  vremea,  când
         prin  produsele  acestuia,  cunoscute  în  genere   bietul  popor,  constrâns  de  nevoile  şi  mize­
         sub  numele  de  industrii  casnice...  Oricare   riile vieţii de astăzi, le părăseşte şi Ie uită.
         ar  fi  fost  influenţele  ce  a  suferit  la  început,   Să  salvăm  ce  se  poate  acum  până  când
         această  artă  a  avut,  însă,  o  desfăşurare  pro­  nu e prea târziu!
                                                               Oct. C. Tăslâuanu.


                                  Dări de seamă.
                    Amintiri literare.      Ce  veţi  căuta  deci,  bunii  mei  cetitori,  în  această
          George  Panu,  Amintiri  dela  „Junimea“  din  Iaşi.   scriere  literară  a  advocatului,  publicistului  politic  şi
         Voi. I. 1908.                     deputatului liberal G. Panu?
          Este  cu  putinţă,  ca  nevoile  de  redacţie  ale  unei   Pe  d-1  Panu?  Sau  şi  pe  d-1  Panu,  care-i  doar  au­
         reviste — „Să p tă m â n a“, pe care o scrie singur, să fi   tor?  De  sigur.  D-sa  se  expune  destul  de  des,  dar
         inspirat  d-lui  G.  Panu  ideea  de  a-şi  varia  fascicolele   numai de câteva ori este şi interesant. Să vedeţi cunt.
         scriind  amintiri  literare.  Scriindu-ie  acum  intr’o  epocă   Cum  se  poate  combină  advocatul  cu  literatul  se
         în  care  foştii  junimişti  au  avut  şi  au  încă  un  rost   poate  constata  în  felul  foarte  nostim  cum  autorul
         foarte  înseninat  în  politica  ţării,  amintirile  au  fost   apără  o  greşală  a  „Convorbirilor"  care  se  păcăliseră
         cetite  de  prietini  şi  duşmani  cu  interes  de  cercetători   urât  de  tot  cu  publicarea  unei  poezii  de  Gablitz,  care
         care  caută  amicului  o  calitate  mai  mult,  duşmanului,   nu  există  —  el  eră  păcălitorul-măscăriciu  B.  P.  Hasdeu
         dacă  se  poate,  încă  o  greşală  de  exploatat.  Pentrucă   —  şi  care  scrisese  cu  intenţie  o  poezie  absurdă.  Ab­
         aşa  este  la  noi:  Adevărul  nu  „iartă",  te  „iea“  dela   surditatea  iscălită  de  un  Neamţ  avu  —  deci  aveâ  ori­
         origini  şi  găseşte  in  orice  fleac  un  caz  grav.  Iar  ju­  când  —  trecere  la  „Convorbiri";  Hasdeu...  făcuse
         nimiştii,  în  special,  au  şi  acum  duşmani  de  multe  fe­  dovada  !  D-1  T.  Maiorescu  aveâ tot interesul şi dreptul
         luri,  dintre  care  cei  mai  ciudaţi  sunt,  fără  îndoială,   să  se  lapede,  cum  s’a  şi  lăpădat,  de  o  greşală  care
         cei literari.                    nu  eră  a  sa.  Cetiţi  însă  astăzi  pe  d-1  G.  Panu,  pagi-
          Amintirile  d-lui  G.  Panu  nu  au  pretenţia  să  fie  o   nele  370—374,  şi  veţi  rămâneâ  mulţămiţi  —  nu  şi
         scriere  metodică;  ele  nu  au  nici  un  plan,  ci  saltă   convinşi  —  de  isteţimea  cu  care  se  susţine  că  Eu  şi
         foarte  liber  de  ici  până  colea,  necăutând  uneori  nici   ea  este  o  poezie  care  puteâ  să  apară  chiar  şi  într’o
         coherenţa  cea  mai  elementară  a  operei  istorice;  ele   revistă foarte severă ca „Convorbirile":
         nu  sunt  nici  pline  de  mult  spirit,  ca  operele  asemă­  Eu şi ea.
         nătoare  din  literaturile  străine;  iar  unde  ai  dori  une­  (Din Gablitz.)
         ori  o  concisiune  magistrală,  autorul  devine  prolix,   Ca o liră fără sunet,
         prolix,  vorbind,  totuşi,  mărunţişuri:  deci  numai  literară   Ca un fulger fără tunet,
         nu este opera de faţă.                  Ca un râu fără murmur,
          Dacă  junimiştii  nu  ar  scrie  amintiri  mai  bogate  de­  Ca o pasăre tăcută:
         cât  d-i  N.  Gane  de  ex.,  ceeace  nu  este  de  crezut,  căci   Ca o casă ce stă mută,
         cel  puţin  unul,  d-1  lacob  Negruzzi,  a  anunţat  manu­  Şi pustie împrejur —
         scriptul  cronicei  sale  din  care  a  şi  publicat  ceva  —,   Astfel sunt şi eu, vai mie 1
         dacă  junimiştii  nu  ar  scrie  amintiri,  opera  d-lui  G.   Formă fără melodie,
         Panu  ar  rămânea  un  izvor.  Un  izvor  va  şi  fi,  până   Pur spectacol făr’ idei,
         ce  acele  cronice  moderne  şi  complete  vor  vedeâ  lu­  De când dânsa nu-i sub soare
         mina tiparului avid...                  Şi puterea-mi cântătoare
          Ca  despre  un  izvor  provizoriu  se  va  vorbi  des­  A pierit cu moartea ei.
         pre ea şi în rândurile de mai jos.                       M. I. Ellias.
   16   17   18   19   20   21   22   23   24