Page 20 - 1909-18

410 LCCEAFÂRCI, Nrul 18, 1909.

e închisă de bârne groase, de „temeiul" şi atenţiunea cetitorilor noştri asupra impor­
„prăgarul" casei. Ceealaltă parte e deschisă. tanţei ce o au casele ţărăneşti, cari pot servi
Pridvorul acesta eonstitue faţada principală, de bază la clădirea caselor pentru trebuinţele
podoaba casei. Şi acesta e într’adevăr tare moderne chiar şi la oraşe şi din cari se poate
mândru la casa lui Mogoş. Toată e în­ naşte un stil românesc în construirea locuin­
florită cu sculpturi. Cei şapte stâlpi, mai ţelor. Am văzut în muzeul entnografic din Buda­
ales, sunt minunaţi. Scunzi şi subţiri sunt pesta mai multe fotografii ale caselor româ­
totuşi destul de bine legaţi, ca să poată neşti din Sătmar, cari mi s’au părut foarte
susţinea cu uşurinţă greutatea ce-i apasă. frumoase şi destul de bogat încrestate. Fo­
Şi, deşi, aşa de rudimentar ciopliţi, ei conţin, tografiile numite se vor procură şi pentru
în germen, toate elementele coloanei clasice. „Muzeul Asociaţiunii" şi nădăjduim că vom
De aceea produc o impresie aşa de plăcută putea publică câteva dintre ele. Intelectualii
şi desăvârşită. Au baza şi capitolul la fel: noştri de pretutindeni ar face un preţios
de formă pătrată, cu câte „o floare făcută serviciu dacă ar adună sau ar face asemenea
cruce" pe fiecare faţă. Fusul stâlpului e cu fotografii şi ni le-ar trimite însoţite de des­
glafuri lucrate în spirală, „sucitură făcută crieri amănunţite.
cu dăltuşul". Stâlpii nu au aceeaşi grosime Cel mai interesant studiu din cartea d-lui
peste tot. Prezintă o umflătură — clasica Tzigara-Samurcaş ni s’a părut cel despre
entasis — şi mijlocul e însemnat chiar printr’o „Semnul crucii". D-sa arată originea crucii
crestătură în formă de inel. Proporţia şi ele­ şi evoluţia ei, apoi dovedeşte că părintele
ganţa acestor stâlpi e admirabil reuşită. In Cristea greşeşte când susţine — în „Icono­
faţa stâlpilor mărginaşi şi a altor câţiva co­ grafia" sa — că crucea cu braţul de jos mai
respund la perete nişte pilaştri, „undreie", lung, numită „crucea latină" e o formă din
cu aceeaşi „sucitură" ca ornamente. Stâlpii care s’a desvoltat c r u c e a n a ţ i o n a l r o ­
sunt prinşi în fruntarul de pe prăgar şi susţin m â n e a s c ă . D-l Tzigara arată în studiul
fruntarul de sus, care corespunde architravei. său că „o formă [de cruce] proprie ţării şi
Aceasta este dintr’o singură bucată. Ambele bisericii româneşti în special nu există".
fruntare au muchile cioplite „în şarpe" şi „în Românul a adăugat, însă, la seria de tipuri
colţuri". Partea fruntarelor între stâlpi e sco­ clasice de cruce unele forme noi, cu totul
bită, adacându-se puţin a boltă. Tot boltite originale şi destul de frumoase, de pildă aşa
sunt şi cele două încheieturi laterale. Deasupra numita t r o i ţ ă , care se găseşte mai ales în
fruntarului de sus apar capetele grinzilor, Oltenia şi Muntenia. Forma troiţelor se poate
pe cari e aşezată „cosoroaba" sau cornişea. vedeâ din fig. 3 şi 4.
Şi aceasta are crestături în colţuri. Troiţele româneşti serveau ca loc de în­
Nici intrarea în casă nu e obişnuită. Are chinare a credincioşilor pe vremuri, când nu
o formă mai bogată, mai răsărită. In faţa se puteau clădi biserici multe. Se ridicau
celor 4 trepte e portiţa. Şi aceasta, întocmai în amintirea unei persoane, a unui eveniment
ca şi poarta cea mare, are stâlpi sau „şte- sau în locuri în cari se arătă cuiva ucigă-I-
napii", braţele şi fruntarul încrestate şi în­ Crucea. Ele sunt într’adevăr de o frumseţe
florate. Poarta şi peretele scării e cu grătar. rară şi de o variaţie bogată.
Îmbrăcămintea porţii, ca şi a uşilor, are la D-l Tzigara mai studiază ouăle încondeiate,
mijloc un „ochi" cu o floare lucrată cu „paz­ ţesăturile şi mobilele româneşti. Ca să se
nicul" sau compasul. poată convinge şi cetitorii noştri ce rezultate
Casa e acoperită cu şindilă, care se în­ practice s’au obţinut până acum prin pre­
cheie printr’o muche de „ciocârlani"; iar în lucrarea motivelor artei ţărăneşti reproducem
ambele colţuri ale acoperişului se înalţă planurile d-lui G. Lupu, (fig. 5), care a
„ţapii". fost primul premiat la concursul pentru mo­
Am reprodus intenţionat descrierea acestei bile româneşti publicat de societatea „Domniţa
minunăţii de case a lui Antonie Mogoş din Maria" şi aplicarea motivelor de pe ouăle
comuna Ciauru, jud. Gorj, ca să atragem încondeiate la talere sau străchini. Compo­