Page 15 - 1909-18

Nrul 18, 1909. LUCEAFĂRUL 411

„D-ta predici în biserică? — Şi-i iai zlotul, adaug eu.
— Vezi bine că predic. Numai cât eu nu — Ba îi iau şi cinci şi zece zloţi, zise el
pot spune câte aş voi să spun. râzând deodată cu hohot. lac’aşa! Asta-i
— Dar dai D-ta sfaturi la popor, aşa cum o afacere bună, nepoate.
e data preotului?" — Bună, numai cât aşa îţi cauţi drumul
De data asta bătrânul mă privi cu vădită ce te-aduce la iad.
neplăcere ca şi când mi-ar zice: „Cine eşti — Nu mai vorbi, nepoate, că tu nu pricepi
tu de vrei să-mi cunoşti sufletul ?“ Nu-mi nimic. Ţi-am spus că eu nu fac nici un rău.
zise nimic, ci-şi bău păhărelul plin cu rachie Eu nu umblu cu dracu.
şi-şi încâlci degetele în barba căruntă, pe — Bine că nu umbli, dar vine el după

wpm
Fig. 5. Planurile dlui G. Lupu, Premiul I.
când în ochii lui se tot adunau luminile D-ta. A deprinde meseria asta înseamnă a-i
acelea ciudate. dedă pe oameni să nu se închine la singurul
„Iacă se spune, zic, că D-ta deprinzi me­ Dumnezeu adevărat, ci să creadă în puterea
seria de păscălitor. Ceteşti blesteme, şi curg unui preot bătrân."
oameni din depărtări mari să-ţi spună ne­ Părintele Vartolomei se oţărî din nou. De
cazurile. Şi D-ta te pui să ghiceşti, să des­ data asta lacrimi nu-i mai veniră în ochi, ci
chizi în carte, să te dedai la lucruri băbeşti. mă privi mânios.
Ei da, iacă n’am să mint. Iacă e ade­ „Ţi-am spus să nu mai pomeneşti de Dum­
vărat ce-ai auzit. Dar aici afli D-ta un păcat? nezeu. Dacă-I mai pomeneşti, te las aci şi
Când vine omul năcăjit să-l laşi să meargă plec."
nemângăiat; ăsta ar fi păcat. Şi dacă pot Am auzit de multe ori că sunt oameni
ajuta de ce să nu ajut? cari nu pot suferi cuvântul acesta. Dar până
— Şi poţi D-ta ajută în lucruri de acestea? acum n’am crezut.
— Cel puţin strică nu pot. Ii spun la om Am început să vorbim acum de nimicuri,
o vorbă bună. li cetesc apoi o rugăciune şi... de sămănâturi, de vite, de scumpetea traiului.