Page 13 - 1909-18

Nrui 18, 1909. LUCEAFĂRUL 409

Părintele Vartolomei Bogdan.

...„Ii tot auzisem de veste şi doriam să-l că D-lui începe să-mi vorbească de brânză
cunosc, pe părintele Bogdan Vartolomei. Cu şi de oi.
ocazia unui târg de săptămână, un prietin „Iacă, părinte Bogdan, să-ţi fac o propu­
mă zmânci de mânecă şi-mi şopti: „Iacătă-1.“ nere. Văd că eşti ostenit, ţi-e cald. Am ceva
La doi paşi înaintea noastră se înghesuia, de vorbit cu D-ta. N’ai fi bun să vii cu mine
vârându-se prin mulţime, un om mijlociu de undeva la răcoare, la un pahar de bere?
statură, cu pardesiu lung, cu cisme mari pline — Eu berea n’o gust — zise părintele
de umflături, şi pe cisma stângă cu un pin­ dar aşa la umbră nu zic că n’aş stă. Ian să
ten. Părul de sub pălăria mare,smolită,se vedea vedem! Şi începCt deodată să-şi facă drum
puţin Ia ceafă, o lână aspră de oaie seină. printre oameni, dând din mâni şi răzimân-
M’am hotărît în grabă, şi urmând pilda du-se cu putere pe stavilile omeneşti ce i se
părintelui, răzbii printre oameni, ghioldind puneau în cale. Am tot mers pe cărăruşa
în dreapta şi în stânga, şi-apucai înainte. deschisă de el, şi numai mă trezesc că-s
Se oprise să cumpere nişte corobeţe, dar se la uşa unui birt mai de-a doua mână. Var­
vede că nu s’au putut ajunge cu preţul, şi tolomei Bogdan eră în lăuntru, şi-mi făcea
când dădu să pornească, nemulţămit, eu mă semn cu mâna să vorbesc. Oblicise două
pun în faţa lui: scaune libere şi se temeâ par’că să nu le
„Iacă, părinte Vartolomei, eu de mult umblu cuprindă alţii.
după D-ta, şi de-abiâ am avut norocul să — Părinte Vartolomei, te-aş rugă pentru
te prind odată.“ mine, să bei un păhar de bere.
Bătrânul tresări, îşi încruntă sprâncenele, - Eu, frate, mi-am cerut porţia. Eu cu
şi ochii lui albaştri, în cari jucau lumini ciu­ berea nu-s dedat. Cât ce beai bere te mole­
date, priviră întrebător la mine. şeşti şi-ţi vine somnul. Bea D-ta.“
„Cu cine am cinstea?" zise el în urmă, Mi-am cerut berea, o bere de pe ghiaţă
gata să-şi vadă de drum. s’o guşti numai până te stâmperi puţin de
„Sunt preotul din Drumeştii-de-jos, llie năduful de afară, apoi s’o verşi pe gâtlej
Bucur. Am tot auzit de D-ta şi am vrut să ca ’ntr’un abis.
te cunosc." Cârciumarul sosi îndată şi-i aduse şi lui Var­
El nu răspunse. Privi într’altă parte, gân- tolomei un triveţ cu de prune şi un păhărel
dindu-se par’că: ce să fi auzit tu despre mine? numai cât degetul cel mic.
Dar ca şi cum nu i-ar fi plăcut gândul acesta, „N’are să-ţi facă rău rachia pe căldura
clătină din capul cărunt, şi zise cu un zimbet aceasta, părinte Vartolomei? îl întreb eu.
uşor: — Sunt dedat cu ea, nepoate. Colo în zori
„lini pare bine, frate. Iacă am venit şi eu când ciripeşte rândunica înghiţ două guri şi
la târg cu nişte bucate şi cu nişte brânză. de-i de coasă, plec Ia coasă, de-i de fân, plec
In anul acesta au fost călduri mari şi brânza la fân, iar de-i vreme nrîtă mai trag un puiu de
s’a făcut usturoaie. Abia am dat-o. Decât oi, somn. Dar în zori eu caută să beau două guri
mai bine vaci, ce zici D-ta părinte?" Şi de rachie. Asta-mi face bine. Da îmi face
privi la mine cercetător, să se convingă de bine şi înainte de prânz şi după prânz, şi
sunt într’adevăr preot. Purtam, ca ş’acum, seara. Asta-i singura beutură care dă putere.
bărboiul ăsta cât un fuior, aveam vesta în­ Iacă, berea D-tale, poţi bea până de seară.
chisă la gât, şi se vede că acestea două în­ Simţi ceva?
suşiri l-au convins pe părintele Vartolomei — Şi anume ce să simt, părinte?
Bogdan. — Ei drăcia dracului. D’apoi putere să
Eu mă gândeam cum să-l descos de o simţi. Eu când îs ostenit şi înghit de două
mulţime de taine cari încunjurau chipul lui ori din ulciorul cu de prune ori de drojdii,
de preot bătrân, şi nu-mi păreâ deloc bine mi-ai luat oboseala cu mâna.