Page 10 - 1909-18

406 LUCEAFĂRUL Nrul 18, 1909.

Magdalena (dinlăuntru). Nu! Magdalena. Cine?
Miron. Vino încoace. Miron. Lucian.
Magdalena. De ce? Magdalena. A zis că vine?
Miron. Vino! Ana. Da, mi-a spus mie.
Magdalena. Mie mi-a spus că are să vie
Scena 3. mâne.
(Magdalena intră, e abătută şi-şi freacă ochii ca de Ana. Da, ca să-mi spuie ceva.
lumină prea multă.)
Magdalena (tresare). El a zis?
Miron. Cum stai acolo pe ’ntuneric?
Ana. Da, zicea că are să-mi spuie un lucru
Magdalena. Mă doare capul. mare.
Miron. Stai colea (îi arată un scaun). Magdalena (cu faţa mai luminată). Un lucru
Magdalena. Petru s’a culcat? mare! (Pauză).
Ana. A trecut dincolo, are de lucru. Miron. Magdaleno........... dar să ne spui drept.
Miron. Ce ai? Magdalena. Ce?
Magdalena. Cum ce am? Miron. Ne făgădueşti că ai să ne spui
Miron. Ce-i schimbarea asta pe tine? drept?
Magdalena. Ce să vă spui?
Miron. Ne făgădueşti?
Magdalena (plecând capul sfioasă). întâi să
ştiu ce?
Miron. Tu ştii ce are să-i spuie mâne Lu­
cian mamă-ti. Aşa-i că ştii?
Magdalena (cu glasul de jumătate). Nu.
Ana. Aide. Spune. Dacă nu ne spui nouă
cui vrei să-i spui?
Magdalena (tace).
Miron. Vino încoa, vino ici lângă mine....
vino să-ţi spui ceva.
Magdalena (se apropie).
Miron (o aşează pe genunchi, o mângâie pe păr).
Unde te doare? (arătându-i inima) colea?
Magdalena (cercând să fugă). Nu ştiu.
Fig. 1. Culă din Groşera-Gorj. Miron. Stai aici păsărică şi spune (o liniş­
I W teşte). Ţie ţi-e drag? (Magdalena îşi ascunde fa(a
Magdalena (după o ezitare). Nu ştiu ! (Schim­ la sânul bătrânului). Ţi-e drag tare?
bând tonul). Tata a venit? (Pauză). Magdalena (ascunsă). Da....
Miron. Azi ai fost la lecţii? Miron (o sărută pe frunte). Par’că ai fi mai-
Magdalena. Da. că-ta. Aşa a făcut şi ea. Ţi-aduci aminte,
Miron. Copiii se poartă bine, învaţă? Ano?
Magdalena. Aşa şi aşa, ca toţi copiii oa­ Ana. Am uitat...
menilor bogaţi. Miron. Dar ea nu a avut noroc, săraca, n’a
Ana. Când eşti săracă trebue să rabzi toate, avut noroc.......... Aşa! ....Acum ştim şi noi. Şi
îmi închipuesc că trebue să înduri multe. adecă de ce te ascundeai aşa? Credeai tu
Dar... Lucian, el ce mai zice? că noi n’avem ochi? Ei, dar îmi place, asta
Magdalena. îmi zice mereu să nu mă mai par’că mă întinereşte. Şi nici nu se putea
duc.... Dar.... ce să fac? Puţinul cât îl ago­ altfel. De mici tot amândoi, nici nu se pu­
nisesc ne prinde bine. tea să nu ajungeţi aici.
Ana. De bună seamă. Ana. Cam bănuiam şi eu că asta are să
Miron (uitându-se la ceas). Nu cred să mai fie vorba a mare. Va să zică mâne vine să
vie astă-seară, te ceară?