Page 19 - 1909-18

N T ru! 18, 1909. LUCEAFĂRUL 415

vorba de însuşirile artistice
ale poporului nostru. Spiritul
critic, munca stăruitoare şi
puţină răbdare în formularea
concluziilor ademenitoare, de­
sigur, vor face artei naţionale
un serviciu mult mai bun,
ca însufleţirea deşartă şi tre­
cătoare.
Dintre studiile d-lui Tzi-
gara-Samurcaş ne vom ocupă
numai cu cele privitoare la
arta ţărănească, cari ne in­
teresează mai mult.
Ca o formă caracteristică a
. architecturei româneşti s’a so­
cotit aşa numita c u l ă , care
s’a putut vedea şi la expoziţia Faţada casei lui Mog^ş.
generală din Bucureşti. Culele
se găsesc mai ales în Oltenia şi forma lor se aşa de bine croite, încât s’au aşezat şi „în­
poate vedea din fig. 1. şi 2. D-l Tzigara- cheiat" perfect la reconstituirea în muzeu.
Economia casei este foarte simplă, după
Samurcaş dovedeşte că aceste cule sunt un
împrumut dela Sârbi, la cari, ca şi la Bulgari, cum se vede în acest plan.
se găsesc şi astăzi în număr destul de mare.
Culele erau case de apărare, de aceea se şi
ridicau în Bulgaria mai ales pe ruinile ca­
stelelor romane, iar în Oltenia pe locuri mai
înalte. Chiar şi textele vechi confirmă această
destinaţie a lor. „Boernaşii olteni, câţi mai
rămăseseră, văzând primejdia se închiseseră
în c u l e l e ce aveau pe moşiile lor“ ne spune
unul dintre ele.
Cu timpul, culele orientale au luat aspectul
architecturei româneşti, împrumutând dela 1 □ □ n □ i
aceasta cerdacul.
Un caracter mult mai naţional decât culele
îl au casele cu pridvor, cum e de pildă casa
lui Antonie Mogoş din Gorj, care se păstrează
întreagă în Muzeul de artă naţională din Două „odăi şi o pivniţă". Odaia prin­
Bucureşti. cipală de 375X360 m., are două fereşti mici,
Dăm descrierea acestei case după cartea cu zăbrele sau „cebuce“ de fier; odaia din
d-lui Tzigara-Samurcaş. „E timpul caselor din mijloc n’are decât o ferestruie; iar ultima
regiunile muntoase, cu păduri în belşug. Toată încăpere, zisă şi pivniţă, primeşte lumina prin
casa e de bârne de stejar; toată e de lemn fără deschiderea uşei, mult mai largă, în acest
nici o cărămidă. Unele grinzi sunt lungi de caz. înălţimea încăperilor este numai de 2
câte 10 m. I-a trebuit 70 de copaci, pe cari metri din vatră până în podeală; uşile însă
i-a cioplit singur. A lucrat la această casă şi mai mici (1'72 in.), aşa că nu poţi intra
trei ani de zile. Pe fruntarul casei se vede fără a te aplecă.
cioplit anul începerii: 1875; pe stenapu! porţii: Dealungul casei se întinde cerdacul sau
1878. Grinzile şi toate încheieturile lor sunt tinda, largă de un metru. Jumătatea de jos