Page 3 - 1909-24
P. 3

S’a stins lumina de sânge a torţelor, -   de  spini  a  martirilor,  sub  puterea  de  vrajă
         împrăştiat lumea ce alergase la Blaj   a  minţii  scrutătoare,  care  îi  chemase  la  vieaţă.
         cele patru vânturi ale neamului nostr ‘i-   Vedeam  în  defilarea  lor  de  o  tragică  maiestate
         sipit pe întinderi, s'au mulcomit tâng le   trecutul  întunecat  şi  scoteam  învăţăminte
         gazetelor în cadre de jale.       pentru viitor.
           Şi  ochii,  cari  şi-au  revărsat  stropii  de  la-   Cunoşteau  aşa  de  bine  glasul  de  proroc
         crimi-mărgăritare  la  groapa  celui  mare,  au   al  celui  ce-i  evocă  la  o  nouă  vieaţă,  şi  acesta,
         rămas  seci  şi  îngroziţi,  în  contemplarea  ire­  la  rândul  lui,  îi  iubiâ  cu  o  dragoste  de  pă­
         parabilului dezastru.             rinte  gelos,  care  nu  îngăduie  nimănui  să-i
           Un  giulgiu  alb  de  zăpadă  învăluie  o  proa­  ocărască scumpele odrasle.
         spătă  movilă  de  pământ,  în  care  au  încăput   De  acum  arhivele  prăvuite  vor  rămânea,
         osemintele unui uriaş.            poate  îndelungă  vreme,  liniştite,  căci  cel  mai
                                           vrednic  ucenic  a  lui  Şincai  şi  Maior  nu  va
                        *
           Osămintele, da!                 mai  prinde  niciodată  condeiul.  Figurile  de
           Dar  sufletul,  pe  care  nici  un  mormânt   mărire  ale  neamului  şi  bisericii  se  vor  odihni
         nu  poate  să-l  încapă,  planează  asupra  noa­  cu mâhnire, în colbul lor de cronici.
         stră, ca un vultur mândru cu aripile întinse.    *
           Simţim,  undeva  departe,  mulcoma  bătaie   Acelaş  ochiu  ager,  aceeaş  mână  de  fier  l-a
         a  aripilor  şi  ne  aţintim  privirile  spre  cul­  călăuzitşiîn activitatea lui de sfetnic bisericesc.
         mile, pe cari noi nu le putem atinge.  Crescut  sub  ochii  fericitului  mitropolit
          în  rotirea  triumfală  a  acestui  suflet,  des­  Vancea,  cunoştea  cu  deamănuntul  necazurile
         cătuşat  din  închisoarea-i  de  humă,  ştim  să   bisericii  şi  ale  şcoalelor,  luând  asupră-şi,  de
         apreciem  şi  mâna  de  ţărînă,  care  ni  s’a  făcut   două  decenii  şi  jumătete,  partea  cea  mai
         aşa  de  dragă,  şi  care  a  contenit  a  mai  scrie,   grea  din  povara,  ce  apasă  pe  umerii  celor  ce
         chiar  într’o  vreme,  când  aşteptările  tuturora   stau în fruntea bisericii.
         se  îndreptau  cu  îndoită  încordare  asupra  ei.   S’a  dovedit,  deasemeni,  un  gospodar  fără
                        *                 pereche,  în  administrarea  domeniilor,  mărind
          Savant,  în  înţelesul  strict  al  cuvântului,   în  mod  foarte  simţitor  veniturile,  atât  de  ne­
         ştia  să  sintetizeze  cunoştinţele  câştigate  cu   cesare şcoalelor noastre sărace.
         multă  trudă,  în  nopţi  de  veghere  şi  de  studiu.   *
         Hrisoavele  prăvuite  se  orânduiau  sub  pri­  Dar  spiritul  critic  al  savantului,  mâna  de  fier
         virea  fascinătoare  a  ochiului  ager,  alcătuind   a sfetnicului erau totuş de o rară senzibilitate.
         un  sistem.  Şi  din  colbul  uitatelor  arhive  ră-   La  groapa  marilor  decedaţi  ai  neamului,
         săriau,  într’o  apoteoză  de  lumină,  figuri  glo­  dela  Gheorghe  Bariţiu  până  la  Aurel  Mu-
         rioase  ale  trecutului  de  umilinţă...  Răsâriau,   răşan,  cuvântul  lui  a  trezit  fiori  în  ascultători,
         într’un  şir  lung  de  mucenici,  purtând  cununa  avântându-se în înalte zări de poezie. Cu
   1   2   3   4   5   6   7   8