Page 11 - vl_46
P. 11

Profesiune si vocatie





           posibil din francă, de la brado, cuvânt neîntâlnit în latină înainte de Anthimus; în proto-germanică –
                                                                                       13
           neatestată prin intermediul unui text, ci construită prin metode comparative – *bræda sau *breda , în
                                                                    14
           germana medie brâde, respectiv braon în franceza veche şi în cea medie . Se presupune că este vorba
           de o moştenire din limba proto-indo-europeană (PIE) sub forma de *bhreh1 15
                  Fenea; din gotică, cu sensul: mâncare de orz, probabil o supă de orz, (fit etiam de ordeo opus
           bonum quod nos greci dicimus alfita [...] gothi vero barbarice fenea – „o mâncare bună din orz, pe care
           noi, grecii, o numim alfita [...] în limba străină a goţilor fenea”. Desigur, se ridică întrebarea, de ce
           autorul a ţinut să menţioneze acest fel de mâncare? Posibil, ca să-i arate gazdei france nu doar că are
           cunoştinţe de limbă gotică, ci chiar poate sugera o delicatesă peninsulară cu statut de noutate în lumea
                  16
           francilor .
                  Desigur, exemplele ar putea continua, dar nu acesta este scopul demersului nostru.
                   În total, cercetătorii au identificat 17 cuvinte cu origini non-latine existente în textul latin al
                         17
           tratatului discutat .
                  Toate mențiunile ori considerațiile de mai sus ne determină să acordăm mai puţin credit celor
           care susţin că tratatul lui Anthimus este ultima carte de bucate din Antichitatea clasică şi ne raliem
           celor care văd în el primul tratat de profil din zorii Evului Mediu.

                                                                             Constantin ITTU























           13. Dialekte, Konzepte, Kontakte, Ergebnisse des Arbeitstreffens der Gesellschaft für Sprache und Sprachen, GeSuS e.V.,
           31.Mai – 1. Juni 2013 in Freiburg/Breisgau, în „Sprache & Sprachen”,  Sonderheft, 2014, p. 36.
           14. Verhagen, op. cit., p. 17.
           15. Ibidem, p. 18. Este astăzi o „communis opinio” să se afirme că limbile europene au evoluat și dezvoltat „in situ” pe
           continentul nostru, cu toate că existența migrațiilor a dus la fragmentarea ori chiar dizlocarea lor. Desigur, ar fi absurd să
           vorbim despre o limbă, una pre-indo-europeană (PIE) unitară, în schimb se poate vorbi despre dialect continuum, adică despre o
           arie cultural-geografică în care existau mai multe dialecte. La nivelul mileniului al II-lea î. Hr., are loc așa-numitul proces de
           cristalizare a limbilor europene, unul dintre argumentele în favoarea acestei cristalizări fiind apariția unui element nou, anume
           opoziția masculin/ feminin (Carlos Quiles, Fernando Lopez-Menchero, A Grammar of Modern Into-European, Badajoz,
           Indo-European Language Association, 2012, p. 57–59).
           16. Ibidem, p. 25.
           17. Ibidem, p. 43.

            Vox Libri, Nr. 1 (46) - 2018                                               9
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16