Page 11 - vl_52

Dialogul ideilor

asistenți universitari; la fel și editorii care, având nevoie de cititori avizați ca
redactori de carte, i-au cooptat în colectiv pentru a merge la sigur cu tipărirea unei
cărți sau a alteia.
Și au mai fost câteva aspecte esențiale care au mediat apariția și mai apoi
afirmarea noii generații de critici literari: apropierea lor firească de poeții și
prozatorii congeneri; o reală ușurință cu care le comentează creațiile; înțelegerea
rapidă a noilor poetici, structuri narative, programe, deci a literaturii noi, care place
mai mult sau mai puțin vechilor generații, dar față de care tinerii critici dovedesc că
au antenele bine calibrate. Amănuntul că, astăzi, multora dintre ei le-au apărut deja
primele cărți e unul îmbucurător. Însă drumul spre afirmarea deplină și apoi către
consacrare trebuie să treacă nu numai prin arcanele literaturii contemporane lor, ci și
prin cele ale creațiilor veacurilor precedente.
Privind retrospectiv succesiunea generațiilor de critici literari, începând cu
Maiorescu și Gherea, continuând cu cele ale lui Lovinescu și Călinescu, Cioculescu
și Pompiliu Constantinescu, Manolescu și Simion, Radu G. Țeposu și Ioan Bogdan
Lefter, fiecare generație de critici literari s-a simțit ademenită să însoțească
literatura scriitorilor congeneri, dar nu a neglijat-o nici pe cea a generațiilor
anterioare. Sunt sigur că, nu peste mult timp, vom asista la această combustie
profesională care ar produce, în plan simbolic, trecerea de la vârsta tinereții la cea a
maturității critice a noii generații de comentatori ai actului literar-artistic, pe care o
salut elogios aici și acum.

Constantin Cristian BLEOTU

Vox Libri, Nr. 3 (52) - 2019 9