Page 9 - vl_53

Profesiune si vocatie
,
,

în latina medievală, cea uzitată atât ca limbă cultă la nivelul acelui al XII-lea secol. Nu există un
consens pentru încadrarea cronologică precisă a latinei medievale, deoarece o școală acceptă secolul al
VI-lea ca moment de început al acesteia, o alta, secolul al IX-lea.
În schimb, toată lumea privește Umanismul, cu alte cuvinte, jumătatea veacului al XIV-lea, ca
final al folosirii sale. În plus, ambele școli sunt de acord că s-au produs modificări față de latina clasică,
cea a Antichității, atât în privința pronunției, cât și în cea a scrisului, în acest ultim caz exemplul cel mai
la îndemână find cel al pierderii diftongului ae în favoarea lui e; astfel, feminae este, de acum scris,
11
femine .
Pe de-o parte, secolul al XII-lea european a fost cel al unei înfloriri filosofice, focarele de
cultură fiind școlile unor catedrale, precum Notre Dame de Paris, la care s-au adăugat universitățile.
Astfel, învățământul parizian devenise faimos în acel secol datorită Cartierului Latin, prin celebrele
școli de retorică, filosofie și gramatică din Île de la Cité. Un secol mai târziu, teologul Robert Sorbon
12
(1201-1274), capelanul regelui Ludovic al IX-lea, va fonda, în 1257, colegiul Sorbona , iar exemplele
ar putea continua.
Pe de altă parte, atât ideile filosofice, cât și cele științifice ale Antichității vor reveni în Europa
medievală pe traseul greacă–siriacă–(garshuni)–arabă–latină. Și astfel, Europa va afla (din nou) că
Platon atribuia matematicii o funcție dianoetică, cu alte cuvinte, o poziție intermediară între doxa
(gândirea / opinia corectă, distinctă de știință) și nous (inteligența). În plus, expresiile filosofice „mai
mult sau mai puțin” și „mare și mic” apar frecvent în dialogurile platonice, ca sinonime ale
„nedefinitului” (apeiron). Un algoritm cunoscut în Antichitate, exprimat prin sintagma regula falsi, va
fi tradus de matematicienii arabi sub formula „regula talgerelor și a balanței”. Aici, valoarea căutată a
necunoscutei era acul balanței, în el aflându-se punctul de echilibru invizibil al unei oscilații indefinite
de aproximări numerice prin exces și prin lipsă. Sugestivitatea balanței ajunsese chiar și în Olimp,
13
deoarece se zice că Zeus ar fi folosit balanța pentru a cântări sorții războiului troian ...
Autorul sau autorii „Cărții tranzacțiilor” a(u) avut cunoștințe solide de terminologie
matematică în limba arabă, fiind, în același timp, cunoscător(i) profunzi ai limbii latine medievale. Doi
sunt, până în acest moment, cercetătorii care au analizat manualul în discuție: elvețianul Jacques
Sesiano, istoric al matematicii, respectiv Anne-Marie Vlasschaert, ei analizând, fiecare separat,
manuscrisele latine păstrate până la noi. Ei afirmă că Liber mahameleth este un produs al surselor de
profil arabe din Spania maură, din Al Andalus.
A devenit cartea-reper pentru matematicienii vremii, și, chiar dacă nu a fost unică în domeniu,
în mod cert a fost una dintre cele mai complete, se pare, a doua, din acest punct de vedere, după Liber
abbaci, atribuită lui Leonardo Pisano Fibonacci (1170-1250) – născut în Toscana, dar trăind mult timp
în nordul musulman al Africii, unde tatăl său a avut, mulți ani, un post diplomatic –, carte apărută

11. F. A. C. Mantello, A. G. Rigg (eds.), Medieval Latin. An Introduction and Bibliographical Guide, Toronto,
University of Toronto Press, 1996, p. 3-6.
12. Gudrun-Liane Ittu, Constantin Ittu, Educație, emancipare, gastronomie. Școlile de fete și asociațiile de femei
din Sibiu de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în 1948, Sibiu, Editura Universității „Lucian Blaga”, 2019,
p. 9-10.
13. Paolo Zellini, Matematica zeilor și algoritmul oamenilor, traducere din italiană de Liviu Ornea, București,
Humanitas, 2018, p. 32-36.

Vox Libri, Nr. 4 (53) - 2019 7