Page 4 - Albina_1952_08
P. 4

I
              g                                                                                                                          A L B I N A

                      A P E L E                                    N A R Î N .                              U L U I




                                                         —  roman  de  N.  Biriucov  —

                                                                             (fragment)

                Mamed-Sali  se  gândi  o  clipă,  apoi                                                                nică.  Dar  nu  mai  pot  să  am  încredere
              hotărî  să  intre  înainte  de  toate  la  Ha­                                                          în  Tapşulat  după  o  înşelăciune ca  asta.
              san  Sabirov  care  rămânea  deobicei  îh   Romanul  „ Apele  N arinului"  al  scriitorului  sovietic  N.  Biriucov,   Agronomul  nu  poate  sâ  vină  în  fie­
                                                     este  povestirea  minunată  a  construcţiei  canalului  din  Uzbechistanul  so­
              livadă  până  la  oăderea  serii.     vietic,  canal  ce-a  schimbat  cursul răului  Narîn,  făcând  să  ‘înflorească  ţi­  care  zi  la  noi,  şi-atunci  m’arn  gândit
                Râse,  aducandu-şi  aminte  cum  'a  ca*                                                             care  dintre  ai  noştri  se  pricepe  mai
              nai  mulţi  îşi  băieau  joc  de  Sabirov,  că   nutul  secetos  şi  pustiit  de  vânturile  Fetganei.  bine  în  agrotehnică?  Tu  eşti  acela,  Ha­
                                                          Cartea  arată  cum,  odată  cu  canalul,  cresc  oameni  noi  în  vechile
              un  om  la  vârsta  Iui,  cu  barbă,  tatăl                                                             san-acâ!  Nu,  nu!  -începu  el  să  râdă,
              unei  familii  numeroase,  s’a  apucat  de   sate  uzbece,  prejudecăţile  şi  superstiţiile  sunt  alungate,  lăsând  să  pă­  prinzând  uimirea  pe  faţa  lui  Sabirov.
              'abeceda.  alături  de  tinerii  fără mustăţi.   trundă  tot  mai  mult  ştiinţa  cu  bogatele  ei  învăţăminte.  Nu  m’am  gândit  o  clipă  să  las  măcar
                                                          Colhoznicii  din  satul  Cara  Vădi,  unul  dintre  cele  mai  înapoiate
              Dar  ce  bine  îi  prindea  acum  ştiinţa   sate,  se  transformă  şi  se  călesc  in  toiul  muncii  de  construire  a  cana­  o  zi  livada  fără  tine.  Dar  aş  vrea  ca
              de  carte  dobândită  la  canall   Deştept                                                             în  acelaş  timp  să  îndrumezi  şi  să  con­
              om:  tot  ce  nu  izbutea  să  prindă  din   lului.  Dar  în  acelaş  timp  se  înteţesc  şi  uneltirile  duşmanilor.  Planurile   trolezi  munca  lui  Tapşulat.  Numai  aşa
                                                     lor  criminale  însă  cad  datorită  eroismului  oamenilor  cinstiţi  care  nu
              convorbirile  cu  agronomul,  căuta  în                                                                îl  mai  las  pe  el  brigadier.
              broşurile  şi  în  cărţile  din  care  avea  a-   se  dau  înlături  dela  nicio  jertfă  pentru  a  grăbi  construirea unei  vieţi   —  Dar  dacă  el  n’o  să  vrea  să  lucre­
                                                    fericite.
              casă  o  grămadă,  de  se  mira  şi  el  când                                                          ze  sub  controlul  meu?
              0  avut  timp  să  şi  le  cumpere  pe  toate.   Datorită  muncii  stăruitoare  dusă  de  Comitetul  raional  de  partid   —  Atunci  am  să-l  înlătur.
              Zăceau  cărţile  şi  în  firide,  şi  pe  mor­  şl  învăţând  din  munca  altor  colhozuri  înaintate,  colhoznicii  din  Cara   —  Şi  pe  cine  ai  să  pui  în  locul  lui?
              manele  de  plapome...  O  întreagă  bi­  Vădi  ies  treptat  din  starea  de  înapoiere  în  care  trăiseră  şi — în  urma   —  O  să  găsim  noi.  Pe  careva  din­
              bliotecă  agronomică!  Cât  a  crescut!  E   unei  lupte  grele  împotriva  duşmanilor  strecuraţi  in  mijlocul  lor,  izbu­  tre  comsomolişti.
              acum  unul  din  £ei  mai  de  seamă  din   tesc  să-şi  facă  o  viaţă  din  ce  în  ce  mai  frumoasă.  Sabirov  îşi  plimbă  jur  împrejur  pri­
              colhoz.  Mamed-Sali  îşi  aduse  aminte     Fragmentul  de  mai  jos  arată  un  aspect  al  vieţii  noi  care  a  în­  virea  de  parcă  ar  fi  cântărit  în  minte:
              de  ziua  când  adunarea  generală  a  col­  florit  în  colhozul  Cara  Vădi  după  terminarea  canalului,  un  exemplu  de   o  să-i  ajungă  forţele  şi  timpul  pentru
              hozului  i-a  propus  să  ia  conducerea   felul  cum  colhoznicii  ştiu  să  muncească  atunci  când  şi-au  găsit  ade­  această  nouă  sarcină?
              unui  nou  sector:  livada  colhozului.  Cum   văratul  drum  pe  care  trebue  să  meargă.              — Bine.  Pentru  două  luni,  primesc.
              â  pălit  Hasan  atunci  I  Pe  urmă  a  mul­                                                            —  Iţi  mulţumesc  foarte  mult,  Ha­
              ţumit  poporului  pentru  marea  încre­                                                                san-acâ.  Acum  ştiu  cum  să  duc  vorba
              dere  pe  care  i-a  arătat-o,  dar  de  răs­  grădinarul  căra  între  straturi  mormane   Sabirov  se  fâstâci  de  bucurie:  cu  Tapşulat.
              puns,  a  răspuns  cu  ^îndoială.  de  bălegar  uscat.                 —  Aşa  vasăzică,  n’ai  mâncat  nici­  —  Dar  cu  Muhitdin  ce  faci?
                —  Să-l  ierte  tovarăşii  pe  omul  care   —  Aştepţi  geruri?    odată  ceva  mai  gustos...  Să  te  cred ?   —  Cu  Muhitdin  am  eu  o  altfel  de
              se  gândeşte  de  zece ori  ca  să  vorbească   —  Mai  poţi  să  ştii?  răspunse  nesigur  bolborosi  el  încântat  şi  deodată,  în-  vcrbăl  glasul  lui  Mamed-Sali  răsună
              odată.  Să  mă  sfătuesc  şi  eu  mai  întâi  Sabirov.               dreptându-se  din  şale  pronunţă  mân­  cu  asprime  şi  lui  Sabirov  îi  plăcu  acest
              cu  agronomul  şi  atunci  am  să  spun  şi   Mamed-Sali  privea  cu   admiraţie  dru  şi  emoţionat,  de  parcă  ar  fi  făcut   lucru.
              cuvântul  meu.                    straturile.  Roadele  erau  mari  şi  aproape  jurământ:  Mai  rabdă,  şefule,  câţiva   —  E  de  mult  timpul  să-i  mai  rete­
                De  altfel  cine  nu  s’ar  fi  pierdut  dacă  coapte,  de  bună  seamă  că  săptămâna   arii  şi  atunci  am  să  te  bucur  cu  adevă­  zăm  din  unghii.  Am  aflat  acuma...  Cine
              s’ar  fi  aflat  atunci  în  pielea  lui:  nu  era  viitoare  s’ar  putea  începe  culesul.  rat 1  Am  să-ţi  aduc  un  măr,  să  nu-1  crezi  că  a  lansat  svonul  că  toate  astea
              jucărie,  zece  hectare!  S ’a  întors  din  ra­  După  ce  înfipse  furca  în  bălegar,  Sa­  poţi  cuprinde  în  palmă 1  Mă  crezi  ?  —  arătă  el  cu  capul  înspre  straturi  —
              ion  a  doua  zi  în  revărsatul  zorilor  şi   birov  veni  lângă  dânsul.  —  Te  cred,  Hasan-acâ.  Numai  că  ai   vor  fi  împărţite  după  zilele  de  muncă?
              a  vestit  cu  hotărire:            —  Ei,  ce  zici,  şefule,  n’a  săpat  Ha­  greşit,  cred,  te-ai  gândit  la  harbuji  şi   Muhitdin!
                —  Primesc!                     san  pământul  degeaba,  nu-i  aşa?  ai  zis  mere.                    —  Nu  mă  mir,  Hasan-acâ.  Are  tot
                înainte  era  un  om  supus,  gata  să   —  Nu  l-a  săpat  degeaba.  Sabirov  se  supără  şi  puse  mâna  pe  interesul  să se poarte frumos cu toată lu­
              lase  dela  el,  numai  gâlceavă  să  nu  iasă.   Sabirov  se  plecă  şi  culese  o  căpşună  furcă,  dar  îndată  o  svârli  înlături.  mea.  Şi  iată  că  i  s’a  ivit  cel  mai  bun
              Acum  însă  se  schimbase.  Se  arăta  ne­  de  vreo  cincisprezece  grame,  o  căpşu­  —  De  ce  să  spui  că  am  greşit?  Ştiin­  prilej.  Nici  c’ar  fi  putut  scorni  altul  mai
              înduplecat  în  cerinţele  sale.  De,  ce  să-i   nă  mare  şi  bine  coaptă.  ţa  e  o  uriaşă  putere,  Mamed-Sali.  Ce   bun.  Uite,  o  să  spue  pe  urmă,  eu  am
              faci.  Parcă  el,  Mamed-Sali,  nu  era   •—  Ia,  te  rog.  Eu  încă  n’am  gustat,  zici  de  tufa  care  are  la  suprafaţă  păt­  vrut  să  vă  hrănesc  pe  săturate  cu  căp­
              tot  aşa,  om  liniştit  ?  Şi  cu  toate  astea,   îmi  bucur  numai  ochiul.  Glasul  îi  tre­  lăgele  roşii,  iar  la  rădăcini  cartofi?   şuni,  dar  dacă  nu  vor  comuniştii...  Tare
              tot  îşi  ieşise  până  acum  de  câteva  ori   mura  de  emoţie,  şi  urmărind  cu  ochii  Zici  că  e  poveste?  Nu,  dragul  meu  pre­  darnic  mai  e  pe  socoteala  colhozului!
              din  fire.                        cum  Mamed-Sali  şi-o  pune  cu  grijă  şedinte,  nu  e  poveste;  a  fost,  dar  a-   Cât  despre  astea,  prietene  ~   Mamed-
                —  Ce  nevoie  ai  tu  de  atâtea  îngră­  în  gură,  îşi  ţinu  chiar  şi  răsuflarea:  în  cuma  nu-i  poveste.  Un  mare  rus  a  fă­  Sali  privi  şi  mai  atent  straturile  —  pu­
              şăminte  chimice?  Doar  n’oi  fi  având  de   jurul  ochilor  mijiţi  şi  pe  obrajii  lui  cut  din  această  poveste  o  realitate.  tem  aduce  cu  ele  îmbunătăţiri  în  plan.
              gând  să  faci  din  pământ  pilaf.  cu  pomeţii  ieşiţi  mult  în  afară,  se  adu­  —  Am  auzit,  Hasan-acâ,  şi  despre   —  Cum  adică?
                Sabirov  începea  să  râdă.     naseră  atâtea  sbârcituri  vesele,  iar  bu­ Miciurin  şi  despre  tovarăşul  Lîsenco.   —  Cu  pepiniera  de  stat,  după  cum
                —  Nu  te  scumpi,  şefule,  nu  te   zele  îi  tremurau  într’un  zâmbet  atât  de  Intr’adevăr  sunt  oameni  mari.  Şi  în  ştii  şi  după  cum  avem  contractul,  o
              scumpi.  Vrei  ca  în  fiecare  casă  să  fie  satisfăcut,  de  parcă  nu  în  gura  preşe­  ştiinţă  cred  deşi,  spre  marea  mea  pă­  să  facem  socotelile  abia  după  ce-o  să
              belşug  de  fructe?  Şi  în  afară  de  asta,  dintelui  s’ar  fi  topit  căpşuna,  cu  sucul  rere  de  rău,  o  cunosc  prea  puţin.  Tre­ predăm  bumbacul  la  stat,  ori  noi  avem
              vrei  să  aduci  un  venit  frumuşel  colho­  ei  înmiresmat  şi  dulce,  ci  într’a  lui.  bue  să  învăţăm  cu  toţii  şi  să  nu  ne  acum  nevoie  foarte  urgent  de  câteva
              zului?   Atunci  fii  mai  darnic,  nu  te   Apoi  deschise ochii  mari,  dar  rămase  ruşinăm  că  ni-s  bărbile  mari...  Dar  uite  cultivatoare  şi  de  bani  pentru  mate­
              sgârci  nici  la  îngrăşăminte,  şi  nici  Ia  fără  glas.  N’avea  nevoie  de  vorbe:  în  că  sunt  printre  noi  unii  din  ăştia  care...  riale  de  construcţie.
              braţe  de  muncă.  Pe  un  pământ  uscat,   strălucirea  întregului  chip  se  citea  în­  —  şi  el  îi  povesti  despre  fapta  lui  Tap-   —  Aferim!  începu  să  râdă  Sabirov.
              am  să-ţi  dau  şi  nişte  mere  uscate  să-ţi  trebarea  plină  de  încântare:  „Ei,  cum  şulat  şi  a  iui  Muhitdin.  Tu  ce  mă  sfă-  Deci  căpşunile  astea,  cât  sunt  de  fru­
              rupi  dinţii  în  ele!            îţi  pare?”                       tueşti  să  fac,  Hasan-acâ?       moase,  o  să  străbată  câmpul  pe  roţi,
                Şi  iată  că  acum,  pe  nisipurile  până   —  De  când  sunt  n’am  mâncat  ceva   —  Dar  tu  ce  părere  ai?  şi-o  să  scânteieze  pe  şcoală  în  chip  de
              de  curând  întru  totul  moarte,  puieţii   mai  gustos!  recunoscu  Mamed-Sali.  —  Toată  nădejdea  mi-i  în  agroteh­  tablă?  Eil   şefule,  mai  rabdă  numai
              tineri  dăduseră  primele  lor  frunze,  tu­                                                           câţiva  anişori  şi-ai  să  vezi  cum  o  să
              fele  de  smeură  şi  de  mure  se  înălţase-                                                          construim  din  merele  şi  caisele  noas­
              ră  ca  un  zid  verde.  Trebuia  să  aibă                                                             tre  un  club  atât  de  minunat,  încât  o  să
              grijă  de  fiecare  puiet  în  parte  şi  erau                                                         rămâie  cu  gura  căscată  şi  cei  din  Le-
              acolo  mii  de  copăcei  tinerii  Sabirov  îi                                                          ninci.  El  întinse  mâna  în  spre  partea
              cunoaşte  tot  atât  de  bine  c.UJILÎşi  cu­                                                          unde  se  aflau  puieţii,  şi  rămase  aşa,
              noaşte  copiii.  Fiecare  copac  este  nume­                                                           nemişcat,  înalt  şi  cu  barba  neagră,
              rotat  şi  are  fişe  cu  toate  particularită­                                                        deasă.
              ţile  lui,  iar  pentru  copăceii  bolnavi,  el                                                          In  ochii  lui  Mamed-Sali  se  aprinse
              şi-a  făcut  un  caiet  special  „caietul  de                                                          o  veselie  şăgalnică.
              tratament”.  Şi  chiar  că  Hasan  Sabirov                                                               1—  Lui  Mirza  i-ai  spus  de  asta?
              le  era  ca  un  vraci 1
                Mamed-Sali  zări  de  departe  mai                                                                       Nu,  dar  de  ce?
              mulţi  consăteni  strânşi  lângă,  duv.alul                                                               ;  încearcă  de-i  spune...  Ştiam  că
              care  împrejmuia  livada  ca  s’o  apere  de                                                           are  în  plan  să  înceapă  construirea  unui
              vânturi,  şi  diri  nou  un  zâmbet  şăgalnic                                                          club  îndată  după  terminarea  şcolii,  dar
              1  se  furişase  sub  mustăţi.  Livada  col-,                                                          mai  ştii?  Poate  că  o  să  se  învoiască
              bozului  atrăgea  luarea  aminte a colhoz­                                                             să  aştepte  până  Ia  strângerea  merelor
              nicilor  nu  numai  prin  viitoarele  sale                                                             din  livada  ta.
              roade,  ci  şi  prin  cele  de  acum:  în  stras                                                         Sabirov  dădu  tributul  cuvenit  ace­
              tari  afânate,  care  ocupau  o  suprafaţă                                                             stei  glume  plină  de  duh,  dar  nu  se
              de  aproape  două  hectare,  se  Coceau                                                                dădu  bătut  şi  clătină  pătimaş  din
              căpşuni  roşii  ca  sângele,  scânteindu-şi                                                            barbă.
              culoarea  prin  horbota  verde  a  frunzuli-                                                               Nu-î  nimic!  N’o  să  fie  club,  o  să
              ţelor  muşcate  parcă.                                                                                 fie  altceva... că  doar  abia  ieşim  din scu­
                Dând  bineţe  colhoznicilor,  preşedin­                                                              tece.  Mamed-Sali,  şi  un  om  mare  are
              tele  trecu  spre  poartă.  Pe  Hasan  Sa-'   I ovarâşul  Voroşilov  îrt  vizită  ta   Gospodăria  Agricolă  Colectivă   nevoie  de  mai  mult  material  pentru
              birov  îl  găsi  în  fundul  grădinii  unde   '•r;   y.   „Drumul  lui  Lenin'ţ                        haine,  decât  un  ţânc;  aşa  că  vom  avea
              creşteau  căpşunile.  împreună  cu  oei   (Dela  Expoziţia  de  Stat  a  artelor  plastice)]   Pictură  de  Krammer  Bela   în  ce  să  schimbăm  bogăţia  acestei  li­
              trei  comsomolişti,  ajutoare  ale  sale!  i-------------- ------------------------------------------------------------ -----------------------------------  vezi.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9