Page 8 - Albina_1952_08

8 A L B I N A ’

T A L C i

: rfXâă-' L*kJ* '"Si a-" i > v ; . • rmiiMirnrTTiBînrinnruii min ii— ■

O i l e . . . a n a l f a b e t e ! Un oaspete ciudat

Chiaburul Oprea Creangă din co- lăsat, aşa că oile vărului-chiabur, Roşu (Istorisirea unui colhoznic)
imuna Scheia, raionul Suceava, veni la Dormidon au început să pască şi ele
cumnatul său Aurel Cojocaru, preşe­ pe imaşul cooperativei. Şi — cum sunt In toiul treerişului, ne-am pomenit Intr’un cuvânt, trecătorul a zorit ast­
dintele cooperativei, şi-i spuse: oile, că se iau una după alta — oile deodată pe aria noastră de câmp cu un fel lucrul, încât la început femeile nu
— Măi cumnate 1 Am venit la tine chiaburului Ştefan Cristurean n’au vrut necunoscut. S ’a abătut pe la noi din mai apucau să scoată paiele de sub
fcu o nevoie, că vorba aia : „ce poate să se lase mai prejos. drum, şi-a scos şapca şi le-a dat bi­ batoză şi numai se tot rugau de e l:
cumnatul nu poate tot satul"; ştii că — Nepoate Aurele 1 îi spuse chiabu­ neţe la toţi de faţă şi a spus ceva de — Mai uşurel, că ne calci pe căl­
am şi eu vreo două sute de oi... rul. Unchi îţi sânt, ori ce ? Vasăzică, bine, dar ce anume n’am putut desluşi câie I
— Ba ai chiar vreo trei sute, dacă oile lui Oprea şi ale lui Dormidon pasc de duduitul tractorului şi al batozei. Iar cei care dădeau snopii la batoză,
nu te superi... pe imaşul cooperativei, ca la ele acasă, Purta un costum albastru nou şi cra­ ziceau :
— Ei, cum să mă supăr ? Din fugă, şi ale mele behaie de necaz, păscând vată, dar umbla desculţ; ghetele i se — Uşurel, uşurel, că rămânem în
mai scapă omul la numărătoare... Asta pe alte locuri mai depărtate. Uiţi că-ţi bălăbăneau pe umăr, legate una de urmă 1
să-mi fie toată paguba... sunt unchi? alta. Tocmai tânăr nu părea să fie, dar Apoi s’au deprins cu toţii, i-au dat
— Unde vrei s’ajungi cu oile, cum­ — Nu mai pot, unchiule! Pân’acum nici cine ştie ce vârstnic* i#t i zor şi ei şi treaba a mers strună. Ba
nate ? am dat voie la o mie de oi. Unde nu ştii, îi dai cu bănuiala. mai striga câte unul:
— Pe imaşul cooperativei. Lasă-le — Păi, tocmai! rânji unchiul chia­ De-aia îi şi zic eu lui Emelian Trofi- — Dă-i zor I
să pască pe el, zise Oprea mieros. Fă bur. Eu n’am decât o sută... aşa că, movici, şeful ariei: Iar el răspundea f
asta pentru mine, că ies eu mai târziu unde a mers mia, merge şi suta ! — O fi, pe semne, vre-uh împuter­ — Daţi-mi snopi 1
fn câştig şi tu, ca neam, vorbea ceea, Intr’o zi însă, brigadierul Constantin nicit. Şi-a scos şapca, şi-a scos haina, şi-a
la fel... Sologiuc, dela gospodăria agricolă co­ Emelian Trofimovici însă nu mi-a scos cravata. Se înfierbântase omul.
— Eu aş face-o, cumnate, dar... — lectivă şi alţi săteni din comună, vă­ împărtăşit bănuiala. Ca întotdeauna, el Emelian Trofimovici vede ci^ a cam
nu te supăra că-ţi spun aşa — eşti zând atâta spuză de oi chiabureşti, au chibzui în felul lui, temeinic: fost dat uitării, îşi ciupeşte mustăţile
chiabur şi oile chiaburilor n’au ce dat pe faţă fapta lui Aurel Cojocaru. — împuterniciţii nu umblă cu picioa. şi-i spune aspru mecanicului dela ba-
căuta pe păşunile cooperativei. Ori nu Acesta, luat de scurt, le-a spus : rele goale, ci sunt întotdeauna încălţaţi, to z î:
citeşti ziarele ? — Degeaba vă necăjiţi, măi oameni! ca să impună. Asta-i una. Ei dau mâna — Ia vezi... batoza... să nu care
— Ba le citesc, dă-Ie’ncolo! Dar oile Aveţi dreptate pe deoparte, dar de unde când fac cunoştinţă şi se apucă să cumva...
parcă ştiu carte ? Oile-s analfabete. vreţi să ştie oile că n’au voie să pască pună fel de fel de întrebări şi nu se ţin — Ţine ea ! — răspunde mecanicul
Fă-te şi tu că nu vezi şi oile or paşte’n pe imaşul cooperativei ? Oile sunt... laoparte. Asta-i doi. Persoana de faţă şi numără mulţumit snopii.
linişte... Inceputu-i anevoie. analfabete 1 e numai un trecător. Asta-i trei... Emelian Trofimovici se duce Ia trac.
Începutul n’a fost prea greu, fiindcă Şi e drept că oile sunt neştiutoare de Uite aşa a chibzuit el, pe puncte, ciu- tor ist:
preşedintele se învoi numaidecât. Mai .carte, dar e tot atât de adevărat că pindu-şi mustăţile. După care s’a cu­ — Bagă de seamă... să nu se în­
greu i-a venit a doua zi, când dădu cu Aurel Cojocaru nu poate spune şi des­ fundat iarăşi în conducerea lucrărilor fierbânte motorul.
ochii cu alt chiabur : Roşu Dormidon. pre el că... intră în aceeaş tagmă, a de pe arie. Eu mai aveam ceva vreme —Mie mi-i să nu îngheţe I Haida,
— Păi bine, vere Aurică, ce fel de analfabeţilor 1 Ştie el carte, dar n’o slobodă până să vină camionul pentru dă-i zor 1
rude suntem? Ai dat voie cumnatului să i folosească la nimic în faţa judecă­ transport. Emelian Trofimovici şi-a ciupit mus­
Oprea să intre cu oile pe imaşul coope­ torilor, unde va da seama pentru pun­ De-aceea, uite-aşa de curios ce sunt, tăţile şi şi-a zis în sinea lui că peste
rativei şi mie, văr primar, nu ? Sau găşiile sale. Căci în istoria aceasta cu m’am apucat să-l cercetez cu privirea voinţa poporului nu se poate treece,
crezi că ale mele au ştiinţă de carte? oile chiabureşti, Aurel Cojocaru s’a do­ pe trecător cât mai de-aproape, fireşte iar poporului îi place munca spornică.
Tot aşa-s neştiutoare, ca oaia’n patru vedit ...lână’n lână cu chiaburii sabo­ însă rămânând la o anumită depărtare Atunci a luat şi el o furcă, ca să dea
picioare 1 Să nu mă laşi, vericule ! tori. cât cere buna cuviinţă. El îşi tot rotea o mână de ajutor. Eu am făcut la
Rudă bună, Aurel Cojocaru nu I-a CRISTEA TODERICI
capul încoace şi încolo : şi la dreapta, fel. Ridic snopii, dar stau cu ochii în
şi la stânga, şi în sus, şi în jos. Cer­ patru. Pe drum trecea o căruţă. Omul
ceta toate celea deavalma. din căruţă a oprit calul şi s’a apropiat
Din porunca imperialiştilor arne ricani, luda-Tito a întronat în Iu­
goslavia cea mai sălbatică şi cruntă teroare. Cei mai buni fii ai po­ „Ce mare lucru o fi văzând?” — îmi de noi. Era Efim Andreevic' Catiurin,
din colhozul „Vâsochii”, neam dela
porului iugoslav zac In închisorile şi lagărele cu care a fost împânzită zic eu şi m’apuc să mă uit pe de lă­ Adam cu mine. Lucrează la comitetul
Iugoslavia. Mii de patrioţi pier de pe urma torturilor la care sunt su­ turi ca şi dânsul. de conducere a! colhozului, ca vizitiu.
puşi. De jur-împrejur toate-s ca întotdea­
una. Pământul parcă-i un arici cu mi­ Se apropie de noi, ne dă bună ziua şi
riştile lui. Pe mirişti se înalţă clăi de eu îl întreb:
paie de grâu. Pe-aproape se întinde o — Unde-ai fost?
fâşie de pădure de protecţie. Copăceii ■— La gară. Aşteptam un musafir,
tineri se pierd undeva în depărtare. dar n’a venit.
Alături de noi stă tehnica agricolă îşi ridică ochii la platformă şt ră­
cea mai înaintată. In jurul tehnicei mase trăsnit:
forfotesc colhoznicii. Şi de-asupra — Uite-1 1 Se joacă cu snopii. Cum
noastră pluteşte în înălţimi cerul şi de l-am scăpat ? Acum o să mă facă
luminează soarele... Şi asta-i tot. cu ouă şi cu oţet preşedintele.
EI însă mai vede ceva. Şi pe de-asu­ — Şi cine e, mă rog ?
pra mai trage şi cu urechea la nu — E dela noi din colhoz.
ştiu ce. 1— De curând, nu ?
Mi-am ciulit şi eu urechile... Trac­ ■— Oho, ce curând ?... De când era
torul urlă şi duduie, bătând măsura copil I A fost plecat vre-o zece ani şi
şi batoza îi răspunde cu un glas când acum a venit să mai stea puţin în
de bas, când de tenor. Treerătorii se colhoz.
strigă veseli unii pe alţii. E o zarvă — Şi unde lucrează el ?
ca deobicei în timpul lucrului. Dar tre­ — La artilerie. E comandant de di­
cătorul acesta parcă aude ceva deose­ vizion. Maior. Are pieptul încărcat cu
bit. Zâmbeşte, de parcă i-ar fi ginere medalii.
— Bea, stăpâne 1 Pivniţele mele sunt pline. soarelui... Şi tot zâmbind, se încalţă. Emelian Trofimovici, vechi tunar şi
.(Caricatură de A. R1K, dela Expoziţia de Stat a ■rtolsr plastice.). Ciudat om I el, îşi saltă mustăţile:
Cum s’a întors camionul, eu am fost — De-aia văd eu că în mâinile lui
chemat la cântar. Treaba mea asta e : merge batoza ca o „Catfuşa”. Asta-i cu
E P I G R A M E trimit la stat grânele de pe arie şi le adevărat tragere rapidă de artileria 1
fac evidenţa şi încă scriu de fiecare Eu stau nedunferit şi-mi zic în si­
Truman a hotârît să fie schimbat semnul electoral of partidului său, dată foile de drum pentru şoferi. Am nea mea:
care — în alegerile trecute — a fost un măgar. făcut treaba ăsta şi m’am întors Ia — Ia te uită 1
punctul meu de observaţie. Geamanta­ Efim Catiurin strigă înspre plat­
Auzind aşa, măgarul. formă :
nul e tot acolo, dar omul nicăeri. Eme­
Pare încântat, şi-a zis : lian Trofimovici îmi spune: — Respectele mele, Egor Ivanovici!
„Foarte bine că mă schimbă. — Ia te uită la el ce face 1 Bun venit în colhoz 1 N’ar fi vremea
Că destul m’a... compromis". Mă uit şi zic, înciudat pe şeful ariei: să poftiţi acasă ?
— Na, trecător !... Dar Egor Ivanovici unde-şi întoarce
In Anglia raţiile alimentare au fost din nou reduse cu 25 la sută, deşi Acesta stă de-acum sus pe platformă odată faţa, cu o căutătură cumplită :
ele sunt extrem de mici, că te miri cum mai pol fi reduse. şi bagă snopii în tobă batozei. Şi cum — Muniţii 1 Muniţii 1
îi bagă 1 Unul după altul, încât ceilalţi Şi noi, ca Ia o comandă, ne-am apu­
Mă gândesc de-o zi întreagă
nici nu mai prididesc să-i asvârle sno­ cat de furci şi de snopi.
Şi nu pot să îmi explic : pii. Şi batoza merge şi nu se îneacă de­ NICOLAI ALEOHIN
Douăzeci şi ■ cinci la sută loc 1 Lucrează regulat, cu o încărcătură Tălmăcire de I. Block
Cum reduc ci din... nimic . mare, dar bine potrivită. (din revista „Crocodil")
------------------ *— ----------------------------------------------------------------------------*---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- tf
REDACŢIA; Bucureşti, stra da Dobrogeanu Gherea 2, telefon ; 5.U9.4B. ABONAMENTE : 7,50 lei anual. Taxa poştală plătită In numerar conf. aprobării F l l l l
DIr. Generale P.T.T. Nr. 17.935 942. TIPARUL : Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii” — Piaţa Scânteii. p isSSSi

a
ia