Page 4 - Albina_1962_09
P. 4

DRAGOSTE







                    Povestire  de  N.  CULCEA
                                                            :
           ...Mihai  Bicioc  se chema  împricinatul. Nu era  de fată
         şi  nici  nu  ştia  de  această  şedinţă  fulger  a  grupei  de
         U.T.M.
           —  Să  vedem  acum  ce  părere  are  tovarăşul  Dragnea,
         propuse  cineva  şi  toate  privirile  se  aţintiră  asupra
         celui  amintit.  Dragnea  nici  n-auzise  însă.  El  răsucea
         un  fir  de  lăteaţă,  gîndindu-se  ce  asemănare  izbitoare
         e  între  iarba  asta  şi  sudanul.  Ceilalţi  crezură  că  se
         gîndeşte  la  Mihai  Bicioc.
           —  Chiar !  Tovarăşul  Dragnea  ce  zice ?  îi  dădu  ghes
         altcineva.  —  îi  eşti  şef  de  echipă, tovarăşe,  ba  şi  vecin   DE  LA  OGOR  LA  INSTITUT
         de casă, şi ne laşi pe noi aici  să ne dăm sufletul, iar tu
         nu  scoţi  un  cuvinţel.
           Dragnea lepădă lăteaţa  şi surise stingherit. Era o fire
         molcomă,  aşezată  şi  meticuloasă.  Pînă  şi  zîmbetul  îi   E  înalt,  brunet  şi  pare  subţirel                     oameni  ai  muncii  din  agricultură.-
         trăda  firea,  înflorind fără  grabă, întîi la  comisurile bu­                         ani  cu  dragoste  şi  grija  pe  neba-
         zelor,  ca  să  se  lăţească  treptat  şi  să-i  cuprindă  toată   şi  firav  dar  vinele  groase  de  la   tutele  de  ei  cai  ale  ştiinţei.  în  urma  cu  cîteva  zile  Dinu  Ma-
         faţa.  Cine  nu-1  cunoştea  bine  nu  l-ar  fi  crezut  om  de   mîini  ţi-1  arata  ca  fiind  deprins   ★            nolache,  brigadier  la  G.A.S.  Ba-
         acţiune.                                              cu  munca.  Abia  a  ieşit  dintr-un   Mai  mult  de  jumătate  din  can­  laciu,  regiunea  Bucureşti,  se  afla
           —  Tovarăşe...  —  începu  el  tărăgănat,  creîndu-şi  un   amfiteatru  şi  a  intrat  în  altul.  în                 în  mijlocul  brigăzii  sale  organi-
         spaţiu de gîndire. — Ce mai, Bicioc  ăsta... trebuie făcut   primul  a  ascultat  o  expunere  des­  didaţii  care  însufleţesc  acum  co­  zînd  treaba  la  însilozarea  nutre­
         ceva  cu  el.  Deocamdată —  nu  munceşte,  nu-1  pontăm !   pre  aminoplaste  şi  şi-a  însemnat   ridoarele  şi  sălile  spaţioase  de   ţului  pentru  iarna.  Şi  cu  reflexele
         O  simte  pe  buzunarul  lui.                         în  carnet  cuvinte  pe  care  nimeni   cursuri  sînt  fii  de  colectivişti  sau  verdelui  crud  în  ochi,  cu  vocile
           —  Pe noi ne interesează nu  atît buzunarul,  cît omul!
                                                               în  familia  lui  nu  le-a  pronunţat                             oamenilor   rasunîndu-i   în   auz
                                                                                                                                 încă,  a  poposit  pe  sălile  institutu­
                                                               pîna  acum :  orto,  meta,  para.  In
                                                          {    celalalt  i  s-au   dezvăluit   taine                             lui.  Gospodăria  de  stat  din  F'-ia-
           2           PRIMA  DRAGOSTE                         neştiute  de  el  din  gigantica  teo­                            ciu  a  trimis  aici  doi  candidaţi.  A l
                                                               rie  darvinista.  Trăieşte  de  cîtva                             doilea,  Dumitru  Turea,  e  tot  bri­
         se  auzi  o  voce.  —                                 timp  intr-un  decor  nou  pe   care
         Ce  facem  cu  el ?                                                                                                     gadier.  Surprindem  un  crîmpei  de
           —  Dacă  ar  fi  u-                                 nu  l-a  cunoscut  dar  la  care  s-a                             dialog:   „Spune-mi,  întreabă  Tu­
         temist,  i-am  da  o                                  gîndit  adesea.  Visul  îi  este  sa  a-                         rea,  cum  de  aţi  reuşit  voi  să  ob­
         sancţiune.  Dar  el                                   junga  inginer  agronom.  II  chea­                               ţineţi  100  kilograme  de  grîu  mai
         nu-i.  Şi-atunci ?                                    mă  Ilie  Anton.  E  fiu  de  colecti­                            mult  Ia  hectar ?“  Discuţia  scoate
           —  Atunci,   s-o                                    vist  din  Plopşoru,  raionul  Giur­                              la  iveala  doi  factori:   în  primul
         lăsăm  baltă ?  —                                     giu,  şi  colectivist  el  însuşi.   A                            rînd  soiul.   Cei  din  brigada  lui
         sări  cel  care  con­                                 urmat  şcoala  medie  dar  a  muncit                              Manolache  au  semănat  pe  toata
         ducea  şedinţa.  —                                    an  de  an  în  vacanţe  la  cîmp.:                               suprafaţa  „Triumph"  adaptat  cel
         Să-l  lăsăm  pe  Bi­                                  Precizează :  „Nu  fiindcă   aveam                                mai  bine  la  e i ;  în  al  doilea  rînd
         cioc  să   lipsească                                  nevoie   de   zile-munca,   cîştiga                               faptul  ca  Turea  nu   a  îngrăşat
         de  la  lucru  cu  zi­                                doar  familia  de-ajuns  la  colecti­                             toate  solele.
         lele,   să   umble
         brambura,  şi  să                                     va,  dar   vedeţi,  m-am  născut  şi                               Discuţia  nu  s-a  întrerupt  şi  nu
         ne  facă  de  rîs  pe                                 am  crescut  cu  colectiva"...  Da  su­                          se  va  întrerupe.  Va  dura  cîţiva
         la   balurile   din                                   medenie   de   date   monografice                                 ani,  lărgindu-şi  neîncetat  cadrul
         alte  sate,   ori  să                                 despre  gospodărie  tot  atît  de  e-                             în  laboratoare,  la  colocvii  şi  exa­
         facă  braconaj  pe                                    xact  pe  cît  le-ar  da  taica-su,  vi­                         mene  cu  şefii  de  catedra  şi  asis­
         baltă,  cum  am  au­                                  cepreşedintele.  „Am   pus  în  acest                             tenţi.  Acesta  este  institutul.
         zit   că  are  obi­                                   an  pe  o  suprafaţa  grîu  după  lu­                              Le  e  dor  de  pe  acum  de  bri­
         ceiul ?  Sîntem  în                                   cerna.  La  fiecare  hectar  s-a   ob­
         colectivă  de   doi                                   ţinut  o  jumătate  tona  ca  în  res­                           gada  lor.  Au  trăit  ani  în  şir  a-
         ani.   Cum  ne-am                                                                                                       colo,  arşi  de  acelaşi  soare,  cule-
         ocupat  noi  de  Bi­                                  tul  culturii".  Ce  fenomene  se  vor                           gînd  aceleaşi  roade  şi  aceleaşi
         cioc ?   Se   vede                                    fi  petrecut  acolo  în sol,  ce  tainice                         bucurii  împreună  cu  oame’rii  din
         treaba  că  numai                                     procese,  abia  aici  o  sa  ştie.                               mijlocul  carora  s-au  ridicat.   Se
         articolul   de  •  la                                                                                                  vor  întoarce  tot  acolo.  Aşa   au
         gazeta  de   perete                                ;   300  de  candidaţi  care  urmeaza                               hotarît  de  comun  acord  cu  con­
         si  cupletul  ăla  al                                 cursurile  de  pregătire  organizate                             ducerea  gospodăriei.
         brigăzii   artistice                                  în  cadrul  Institutului  Agronomic                                De  la  simplu  brigadier  la  ingi­
         nu  i-au  fost  de  a-                             ■
         juns.  Dar  noi  am                                   din  Bucureşti,  se  afla  înaintea  pa­                         ner  agronom,  de  la  lucrator  al
         sădit  pomi  şi  po­                               :  sului  cel  mare,  intrarea  în  facul­                          pămîntului  la  om  de  ştiinţa,  iată
         mii  aproape   că'                                    tate.  Le  predau  profesori  şi   a-                             drumul  a  mii  de  tineri  din  patria
         s-au  făcut  pădu-"*'   --                  ~                                                                           noastră  de  azi.
         re,  am  tăiat  cu  noroiul  pînă  la  brîu  ditai  canale  de   sistenţi  universitari.  Sînt  aceiaşi   Candidatul   Ilie  Anton,   colectivist
         desecare  —  şi  nu  putem  să  ajutăm  un  om  să  se   care  îi  vor  conduce  peste  cîţiva  pînă mai  ieri                           V.  TUDOR  J
         schimbe ?

                       PRIMA  DRAGOSTE              3        4            PRIMA  DRAGOSTE                                    PRIMA  DRAGOSTE             6
          Pînă  la  sfîrşit,  lui  Ilie  Dragnea  i  se  încredinţa  sar­  —  Dacă  nu  ţi-o  place,  ai  cuvîntul  meu  că  dau  cinci   Nimic  n-ar  fi  mai  rău  decît  ca  dragostea  să  nu-i  fie
         cina  să  se  ocupe  personal  de  Bicioc.  Trebuia  să  şi-l   sticle  de  bere.  Da’  să  fii  sincer !  primită.
         apropie  cu  tact,  să  vadă  cum  îşi  petrece  timpul  liber,   —  Bem  noi  bere  şi  aşa !  —  se  învioră  Bicioc.  Bicioc  a  înţeles  că  iubeşte,  în  ziua  cînd  s-a  pome­
         să  se  împrietenească  cu  el.                     —  Vorbe !  Am  avut  atîtea  baluri  şi  reuniuni  tovă­  nit  că  pune  mîna  pe  o  coasă  şi  porneşte,  fără  să  mai
                               ★                            răşeşti  aici  în  sat,  da’  pe  tine  cin’  te  vede?  Fugi  de   stea  pe  gînduri,  către  ferma  de  păsări  a  gospodăriei.
          A   doua  zi  după  şedinţă,  Ilie  Dragnea  îi  făcu  o  vi­  oameni.                              Aflase  că  trebuie  cosită  lucerna  dintre  puiemiţe.  Gă­
         zită.  Era  pe  seară.  In  dosul  casei,  sub  un  şopron,  bu­  La  venirea  lui  Dragnea,  Bicioc  se  săltase  în  capul   sise  deci  prilejul  să  o  vadă  pe  Stela.  La  şcoală,  Stela
         nica  lui  Bicioc  curăţa  de  zor  doi  peşti  lungi  aproape   oaselor.  De  data  asta,  sări  în  picioare.  îi  fusese  colegă  de  bancă.  Ea  venea  la  alfabet  înain­
         cît  masa.                                          —  Măi  Dragnea,  spune  şi  tu  —  cu  cine  vrei  să   tea  lu i:  Belivan  Stela.  Era  totdeauna  curăţică,  îşi
          —  Sărut mîna, dadă Floare.  Da’ frumos peşte ! Mihai   dansez  aici ?  Cu  Irina  Tătărîm,  care  m-a  beştelit  în   ţinea  caietele  în  ordine  şi-i  dădea  să  copieze  temele
         ţi  l-a  adus ?                                    articolul  ăla?  Cu  fetele  din  brigada  de  agitaţie?  Ştii   după  ale  ei.
          —  El.  Vezi  că-i  în  casă.                     doar  în  ce  focuri  m-au  luat  pe  scenă.  Hai,  spune.  Stela  a  mers  înainte,  a  făcut  şapte  clase.  El  a  ră­
          Bicioc  stă  lungit  în  pat.                      —  Uite  ce  e —  zise  Dragnea,  tărăgănind  trei  vorbe,   mas  cu  patru.  Li  s-au  despărţit  drumurile,  s-au  văzut
          —  Intră,  Ilie,  intră.  E  cam  întuneric  aici.  cum  îi  era  obiceiul,  ca  să  le  aleagă  bine  pe  celelalte   tot  mai  rar...
           —  Ce  să  mai  intru.  Vreau  să  te-ntreb  ceva  şi  plec.   douăzeci.  —  Nu  vreau  să  m-amestec  în  treburile  tale,   Pe Bicioc  îl  apucase  odată  dorul  de'Călăraşi  şi  ple­
         Facem  un  tîrg  amîndoi ?  (Dragnea  venise  fără  nici'   dar ■ eşti  greşit.   De  ce  dai  prilejul  să  fii  criticat ?   case  cum  îi  era  obiceiul.  La  întoarcere  luase  cursa
         im plan, dar acum ştia  cum s-o  aducă).  împrumută-mi   Şi-apoi,  dacă  ar  fi  scris  un  băiat  articolul,  cc-ai  mai   auto.  Pe  aceeaşi  bancă  cu  el,  se  nimerise  chiar  Stela.
         şi  mie  undiţele  tale.                           fi  zis ?  Că  nu  dansezi  cu  el ?  Spune  mai  bine  că  te   Terminase  un  curs  de  avicultură  şi  se  întorcea  acasă.
          —  Crezi  că-s  aşa  grozave ?  Nişte  undiţe  obişnuite   duci  prin  satele  vecine,  crezînd  că  acolo  nu  te  ştie   Era  bine  îmbrăcată,  cil  părul  tuns  la  coafor  —  asta
         —  ai  şi  tu.                                     nimeni.  Te  ştiu  şi  ăia !  Cum  de  te-ai  împrietenit  în   ghicise  Bicioc  dintr-o  ochiadă.  Ea  l-a  privit  mirată  şi
           —  Am,  dar  slabe  de  tot,  nu  ţin  la  greutate  ca  ale   Cacomeanca,  bunăoară,  cu  beţivul  ăla  de  băiat  al  lui   l-a  întrebat  pe  un  ton  care lui  Bicioc,  nu  se  ştie  cum,
         tale.  Văd  că  tu  dai  la  ciortocrap  şi-ţi  merge.  Pe-ale   Marinache  şi  nu  cu  altcineva ?  Ce  poţi  să  înveţi  de   i.-a  înmuiat  inima :  „Bicioc,  ce  faci,  Bicioc ?“  Fata
         mele  le-ar  fi  rupt  imediat.                    la  ăla ?                                         avea  chef  de  vorbă  şi  se  tot  interesa' de  soarta  lui.
           Bicioc  se  pomi  pe  rîs :                       —  De  unde-o  ştii  şi  pe  asta ?  —  se  miră  Bicioc.  Subiectul  ăsta  nu-i  prea  făcea  plăcere  lui  Bicioc,  aşa
           —  Fraier  mai  eşti 1  Cum  puteam  să  prind  la  un­  —  Se  aude.  Da’  uite  că  ne  luarăm  cu  vorba  —  în­  că  încerca  mereu  să  se  abată  de  la  el.  Stela  Belivan
         diţă  cogeamite  ciortocrapii ?                    cheie  Dragnea  socotind  că  e  timpul  să  pună  punct.   se  ţinea  însă  tare  pe  poziţie.  Pînă  la  urmă,  îi  spuse
           Ilie  Dragnea  simţi  imediat  că  rîsul  lui  Bicioc  era   —  Dă-mi  undiţele  şim îine  îţi  aduc  cartea  la  cîmp.   deschis  că  a  auzit  unele  lucruri  ţâre  neplăcute  des­
         prefăcut.                                          V ii?  Că  lipseşti  de-o  săptămînă.             pre  el.
           —  Şi  cum  i-ai  prins ?                         —  Dine.  Viu.
                                                                                                                Bicioc  s-a  gîndit tot timpul  după  aceea  la  întîlnirea
           —  Nu  i-am  prins,  i-am  cumpărat.              ,.Degeaba  i-am luat undiţele — se  gîndea  Ilie  Drag-   cu  Stela.  Niciodată  nu-i  fusese  atîta  ciudă  şi  ruşine
           („Minte  de  stinge",  îşi  spunea  Dragnea).'   neă  în  drum  spre  casă.  —  Asta  altfel  învîrteşte  peş­  că-1  muştruluieşte  cineva.
                                                            tele  O  să  aflu  eu  cum  şi  de  unde"...
           —  Să  fii  cu  băgare  de  seamă,  Bicioc !  A i  grijă  de          ★                              Oare  de  ce  nu  şi-o  putea  scoate  pe  Stela  Belivan
         la  cine  cumperi- peşte.  Am  mai  avut  noi  de-aface  cu   Aşa  trăise  Bicioc.  Fără  să-şi  pună  probleme  de   din  minte ?  O  şi  visase  de  două  ori.  Seara  stătea  cu
         unii  care  vindeau  peşte  din  avutul  obştesc.  Ei,  ce   conştiinţă,  fără  să  se  ostenească  a-şi  întoarce  cu  pă­  ochii  larg  deschişi  în  întuneric,  pînă  adormea,  iar
         zici ?   schimbă  el  vorba.  Cum  facem  cu_ undiţele ?   trundere  privirile  asupra  lui  însuşi.  Există  însă  în   dimineaţa  se  trezea  oftînd  pe  margine'a  patului.  Pri­
         Am  o  carte  extraordinară.  Mi-au  cerut-o  o  mul­  fiecare  om  o  scînteie  care  o  dată  şi-o  dată,  devine   cepu  că  s-a  îndrăgostit.  De  zeci  de  ori  se  gîndise  să
         ţime, că nu se mai găseşte la librărie. Ţi-o dâu  ţie.  .  văpaie.  Cînd  anume,  nimeni  nu  poate  ş ti:  e  greu  de   se  ducă  la'ea,  s-o  prindă  între  patru  ochi  şi  să-i  dea
           —  Drept  să-ţi  spun,  nu  mă  prea  omor  eu  cu' citi­  prevestit  cînd  vine  dragostea.  Oricum,  atins  de  a-   de  înţeles^ că. o  iubeşte.  Curajul  însă  îi  pierea  de  fie­
         tul.  Crezi  că-i  aşa  grozavă ?                  ceastă  văpaie,  omul  devine  mai  bun,  mai  puternic.  care  dată.  Se  temea  că  Stela  o  să  rîdă  de  el.  Nimic
   1   2   3   4   5   6   7   8   9