Page 5 - Albina_1962_09
P. 5

<Ţ)&itiet  l i l n e i t i a


            In  dimineaţa-aceea  d©  rouă,  strălucind,   lupta  se  poartă  şi-n  genunchi 1
            mi  s-a  părut,  ca-n  basmul  pădurii  de  argint,   Şi  mai  avea,  viteazul,
                                                    nu  numai  ca  decor  —
            mi-a  răsărit  in  cale  un  Făt-Frumos,   o  spadă  fermecată,  cu  dinţi  şi-  cu  motor !
            plecat
            să-nfrunte  vijelia  lui  Codru-impărat!  Şi  s-a  tot  dus  la  luptă,  în  zori...
                                                    L-am  urmărit
            Era-narmat  ilăcăul  —                  cu  ochii,  printre  cetini,
            pinâ-n  dinţi                           pîn’codrul  1-a-nghiţit.
            ţi  mă  privea  cu  ochii  lud  ageri  ţi  cuminţi...
            Avea  în  loc  de  zale  — pufoaică,  nouă ;  Iar  cînd  s-a-ntors
            Scut  —                                 viteazul
            avîntu-atîtor  lupte                    din  codru,  pe-nserat,
            prin  care  a  trecut.                  cu  norma  doborită,
            Şi-avea                                 zîmbea,
            ţi  genunchiere,                         cum  a  plecat...
            cînd  jos,  pe  lingă  trunchi,
                                                                 GHEORGHE  SCR1PCA
            pentru-a  învinge.














                                                                                                                Stoluri  de  nuferi  plutitori  pe  apa,
                                                                                                e               Cîntecul  meu  şi  de  la  voi  se-adapa,
                                                                                                                Şi-n  clipocitul  undelor  sprinţare
                                                                                                 /\             De-aici  mi aud  şi  propria-mi  cînlare.
                                                                                                                Mai  clar  şi  orizontul  mi  se-aratâ
                                                                                                 i      D       Cînd,  către  apa  mârii-ndepărtatâ
                                                                                                                Ma  poarta  lotca,  gîndul  ma-ndeamna
                                                                                                                Sa  ştiu  mai  bine  viaţa  ce  înseamnă.
                                                                                                N        I       Sub  caldul  cer  al  zilelor  de  vara
                                                                                                                 Văd  fetele  cu  părul  de  secara
                                                                                                                 Punînd  năvodul,  mînuind  vintreaua
                                                                                                                 Lingă  batrîni  ce-şi  pufăie  luleaua,
                                                                                                T       N        Lingă  flăcăi  frumoşi,  voinici,  isteţi
                                                                                                                 Ce-i  cînta  vieţii  caldele  bineţi  —
                                                                                                                 Iar  printre  ei,  şi  eu,  muncind  cu  spor
                                                                                                                 Spre ndestularea-ntregului  popor.
                                                                                                E                Plătica  şi  morunul  cad  în  barcă

                                                                                                        D        Şiro  bucurie  mare  mă  încearcă :
                                                                                                                 Fruntaşa  mi-a  ieşit  astăzi  echipa.
                                                                                                 C               Plăcută  şi  duioasă  e  şi  clipa
                                                                                                                 Cînd  mîndra  mea,  cu  boiul  ca  bujorul
                                                                                                                 Citind  în  sporul  muncii  viitorul,
                                                                                                                 Cu  mine-alăturea  merglnd  spre  casă
                           Reşiţa,  noaptea                                                             f i      Mă-ntreabă :  —  Spune-mi,  cînd  ţi-oi
                                                                                                                                          fi  mireasă ?

            Seninul  cer,  brăzdat de căi  lactee,   Spre  ea  mă-nalţ  cu  fiecare  clipă              L        Şi-n  braţe,  noaptea  darnic  ne  cuprinde
                                                                                                                 Şi-n  inimi  dorul  tot  mai  viu  se-aprinde.
            a coborît aicea,  pe pământ —            ducîndu-mi  crezu-n  luptă  neclintit                       Pe  malul  apei,  salcia  bătrînă
                                                     şi-n  fiecare  zbor  ce  se-nfiripă                         Ne  ţine-acum,  la  umbra  ei,  de  mînă.
            miracol  izvodit  dintr-o  scânteie,  !
                                                     simt  aripile  date  de  partid.
            poem  superb,  născut dintr-un  cuvinte.                                                    T        Răsare  luna  dinspre  mare,  vie
                                                     Gu  ele-mi  scriu  necontenit  norocul                      Mi-e  sufletul  hambar  de  bucurie:
                                                                                                                 Locul  natal  şi  mîndra  mea  sînt  una...
            Eu  n-am  ştiut  să  desluşesc  în  stele   o,  Reşiţa,  pe  cerul  tău  imens     u                 Şi-mbrăţişîndu-le,  uit  că  ma  vede  luna.
            şi  nici  în  zodii  n-am  crezut  cîndva.   pe  cere  nici. o  stea  nu-şi  schimbă  locul,
                                                     căci  toate  au.  mergînd,  acelaşi  sens.
            Dar,  Reşiţă,  eu,  steaua  vieţii  mele                                                    A                    ŞTEFAN  TANASE
            pe  cerul  tău  o  văd  şi  cred  în  ea.                 S.  GHEORGHE                                                colectivist
              PRIM A  DRAGOSTE                                   PRIM A  DRAGOSTE            7         8            PRIMA  DRAGOSTE
       părea  mai  cumplit.   Odată,  istovit  de  acest   tîmplător  că  Bicioc  coboară  spre  lac.  „Ce-o  fi  cău-   multă  lumină  şi  mă  temeam.  Acasă,  m-a  cuprins
      ,  i  se  destăinuise  lui  Ilie  Dragnea.   tînd  la  ora  asta  în  baltă ?“  se  întrebase  Dragnea,  a-   ruşinea,  sila.  M-am  hotărît:  o  să  le  dau  drumul,  să
      r-i  —  zisese  Dragnea.  —  Am  citit  undeva  că   mintindu-şi  imediat  de  întîmplarea  cu  ciortocrapii.  Il   termin  o  dată  pentru  totdeauna  cu  prostiile.  Poţi
      el  mai  greu  nu>-i  să  te  îndrăgosteşti,  ci  să-ţi   urmări  binişor  pe  Bicioc  şi  află  ceea  ce  îl  interesa.   să  vii  şi  tu  acolo.  Stăm  aşa  şi  gîndeam :  ce-ar  zice
      .eşti  dragostea.                            Bicioc  descoperise  un  loc  unde  se  putea  pescui  cu   Dragnea  să  ştie  cu  ce  mă  îndeletnicesc ?
                                                                                                       „Rău  o  mai  încurcam  cu  sforaşul  ăsta,  dacă  apu­
      :,  dacă-mi  eşti  prieten,  ajută-mă.  Fă-o  tu  să   mina.  Stuful  era  acolo  bogat,  iar  adîncimea  apei  nu   cam  să  dau  sfoară-n  ţară.  Noroc  că  nu  m-am  gră­
      a.  Ia-o  pe  departe  şi  vezi  ce-ar  zice...   depăşea  un  metru  şi  jumătate.  Toamna,  crapul  se  în­
      nintea  asta  i  se  păruse  lui  Dragnea  atît  de   cuibează  în  stuf.  Şade  unul  într-altul  şi  nu  iese  după   bit",  îşi  spuse  Dragnea.
                                                                                                       —  Atunci  se  schimbă  lucrurile !  —  răsuflă  el  uşu­
      'iţă  şi  de  caraghioasă,  că  era  cit  p-aci  să-l   hrană  decît  noaptea.  Bicioc  se  dezbrăcă  iute  şi  intră   rat.  —  Să  ştii,  Bicioc,  mi-ai  făcut  o  mare  bucurie.
                                                   în  apă.  Merse  în  cerc  în  jurul  stufului,  stî.mind  nă­
      :ă   rîsul.                                                                                    Eu  cred  tot  ce  mi-ai  spus.  Dacă  vrei,  mergem  pe
      >înise   zi-                                 molul  pentru  ca  peştele  să  rămînă  în  mijloc,  la  lim-
                                                   peziş.  Se  apleca,  găbjea  cîte  unul,  îl  apăsa  bine,  îi   seară  într-acolo.  Am  şi  eu  să-ţi  spun  cîte  ceva.  Ştii
                                                   desfăcea  urechile  şi  îi  vira  o  sulă  de  lemn,  înşirîndu-i’   însă  vorba  mea :  da’  să  fii  sincer!  Mare  bucurie
      i  cred   că                                 pe  un  sforaş  cu  resteu  la  capăt.  Putea  să  înşire  aşa   mi-ai  făcut,  Bicioc !
      ine.   Unei                                  oricîţi  peşti  ar  fi  vrut  şi  peştele  trebuia  să-l  urmeze        ★
      buie  să  i-o                                cuminte  printre  stuf,  neavînd  încotro,
      ar  tu.  De                                   Dragnea  aşteptă  pitit  vreo  jumătate  de  oră.  Auzise   Stela  era  singură  în  puierniţă.  Citea  o  carte.
      î   sfieşti ?                                de  'acest' tertip  şi  numai  se  întreba  cu  cîţi’ peşti  o   —  Ce  faci ?  —  începu  Bicioc,  căutînd  să  dea  vor­
      ai  motive,                                  să  iasă  Bicioc,  cit  de  lacom  este  şi  ce  mutră  va  face   belor  şi  gesturilor  lui  un  aer  cît  mai  degajat-
      eaptă.  Ce-i                                 cînd  îl  va  striga.  Dar  Bicioc  ieşi  fără  nici  un  peşte.   ■—  Nu  vezi ?  Citesc.
      ;  drept:  tu                                Se  îmbrăcă  şi  pomi  înapoi  spre  sat.  Totul  era  lim--   —  Şi  puii ?
      Stela  Beli-                                 pede.  Văzînd  că  luna  bate  prea  tare  şi  temîndu-se   —; Puii  dorm.  Somn  obligatoriu !  Vino-n  hală  să-ţi
      afă  dintr-o                                 probabil  să  nu  întîlnească  pe  cineva,  Bicioc  legase   arăt.  între  2  şi  4,  trag  perdele  negre  la  fereştri  şi
       Cu  aia  nu                                 sforaşul  de  stuf.  Urma  sa  vină  după  peşte  a  doua  sau   ei  adorm  numaidecît.  Nu  ştiai ?  Hai,  calcă  binişor.
      Păi ia  gîn-                                 a  treia  zi,  pe  o  noapte  noroasă.  Asta  era  planul  lui.   Trecură  pragul  în  hala  întunecoasă.  Ea  îl  luă  de
       :  îmi  pro-                                Pe-ntuneric  era  mai  bine  cu  o  asemenea  povară.  mînă.
       să  stau de                                  Dragnea  intră  în  apă,  dete  drumul  peştilor  şi  luă   —  Vezi,  îl  vezi  cum  dorm  grămadă?  Stai  să  trag
      u  ea  şi  pe                                sforaşul  cu  sine.  Chibzuia  ce  să  facă.  Să  le  spună  to­  un :colţişor-de  perdea...
      e  apuci  să                                 varăşilor,  ca  ei  să-i  înmîneze   lui  Bicioc  sforaşul,   Dar  Bicioc  nu  văzu  nici  aşa  nimic.  El  nu  mai  au­
      ne  ştie  ce                                 bineînţeles  eu  perdaful  cuvenit.               zea  decît  şoapta  caldă  a  fetei.  Nu  mai  simţea  -decît
                                                     Bicioc  veni  la  el  de  cu  zori  şi  îl  trezi.  Ii  spuse  că
      \    Cum                                     n-a  dormit  toată  noaptea.                       atingerea  mîinii  ei  care-1  frigea.  Făcu  un  pas_ înainte
      reni  mie. In                                                                                   şi încercă  s-o  sărute.  Nu  izbuti  să-i  atingă  decît  părul.
                                                    —  Dar  ce-ai  făcut ?  —  îl  întrebă  Dragnea,   —  Ce  faci ?  —zise  ea.  —  Era  să  dai  peste  mine.
      a  ne   mai                                   —  Iţi  spun  ce-am  făcut.  M-am  perpelit.  Nu  ţi-aş   Te-ai  împiedicat ?
                                                   spune  dacă  n-am  fi  prieteni.  Ştii  crapii  ăia  doi,  din   Ieşiră.  Abia  atunci  îi  văzu  Stelă  tulburarea*  dar  o
       ★                                           seara  cînd  ai  venit  la  mine  după  undiţă ?  Află  că  tălmăci-altminteri.
                                                 r  nu-i  cumpărasem.  Erau  furaţi,  pescuiţi  la  Iîună,“cu
       seară  îna
                                                   sforaşul,  dacă  te  pricepi  Aseară,  nu  ştiu  cum  —  o   —  Ce-i  cu  tine,  Bicioc,  ţi-e  rău ?- Eşti  alb  ca  varul.
      lie .Dragnea                                 slăbiciune  —  mi-a  venit  să  mai  fur  o  dată.  Ana  în­  El  nu  fu-  în  stare  să-i-spună  nimic.  Lăsă' mărturi­
      absolut  în-                                 şirat  vreo  doisprezece,  dar  i-am  lăsat  acolo.  Era  prea  sirea  pentru  altă  dată,  cînd  avea  să-i  fie  mai  uşor.__
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10