Page 2 - Albina_1962_11

f

Patima vînatului atrage pe ceastă numire. M oş era şi nu ■— Să poftească dne tm să-
fiecare vînător spre anumite era. taraf de viaţă.
terenuri, în anumite sate, unde Stăteam de vorbă tihnit cu — Se vede că dumneata
se duce regulat, de cîteva ori el. In odaie ardea o lampă te-ai săturat.
pe an, după cum e sorocul vî­ chioară, uşa era deschisă, se 'A doua zi, la spiUdvă din
natului. auzea plescăitul ploii.
Mălinii au fost aduşi în aceeaşi
Se duce într-un anumit loc Deodată, în uşă apărură căruţă ciopîrţiţi cu cuţitele,
fiindcă îi este mai la îndemînă, patru umbre mari, patru băieţi moş Neacşu şi Neculai, feciorul
fiindcă are tren bun de dus unu şi unu, flăcăii lui moş cel mai mare.
şi întors, fiindcă terenul e uşor Neacşu.
de umblat, fiindcă se găseşte Nu ştiu dacă au dat „bună E vreme de atunci, dar tră­
îndeobşte mult vînat şi pe seara". M i se pare că nu. Erau iesc şi azi moş Neacşu şi cei
urmă fiindcă s-a obişnuit şi toţi patru cu fălcile încleştate, patru feciori. Sînt toţi cinci
colectivişti.
cunoaşte oamenii de parcă cu privirile crunte. S-au uitat
le-ar fi consătean. la mine chiorîş. Se vedea bine Deunăzi, de data asta într-o
Aşa mi s-a întîmplat şl mie că veniseră cu o treabă anume sîmbătă seară, cînd eu de-abia
de cînd m-am înstrăinat de la care eu îi stingheream. sosisem cu trenul şi mă pre­
locurile din iurul laşului şi Mi-am dat seama îndată de găteam pentru a doua zi de o
m-am mutat la Bucureşti. Un asta şi pretextînd că sînt obo­ vînătoare de iepuri „la picior",
vechi tovarăş de vînătoare se sit m-am retras în „odaia cea toţi cinci stăteau pe prispă.
mutase cu ani înaintea mea mare" unde stăteam de obicei, Era o seară de toamnă neînchi­
şi îşi avea astfel aşezarea lui de ani de zile, ori de cîte ori puit de frumoasă. Plopul înalt
vînătorească. El m-a dus întîi veneam la vînătoare. Dar între de la poartă, după care cunoş­ Tablou din „Arendaşul romin*1,
în preajma satului Mîndrufa team încă din tren casa Iui prezentat de muncitorii Marian Ber-
pe linia ferată Bucureşti-Con- Neacşu, îşi mai păstra frun­
stanta si m-a găzduit la o casă zele care erau galbene tare, de povan, Ion Albu fi de învăţătorul
de oameni, ia moş Neacşu. SCRIITORII LUI un galben deschis ca de gutui. Dumitru Muntiu.
Si mereu se întorceau cînd pe
De atunci, parcă m-aş fi năs­
o parte cîtid pe alta, măcar
cut în Mîndruta, parcă aş fi odaia mea şi cealaltă unde ră­ că nu adia decît o boare de
fost şi eu o cimotie de la oraş măseseră ei şi care servea şi vînt.
a lui moş Neacşu. Mă cunoş­ de bucătărie era uşă.
teau toii oamenii din sat. Nu In ajun, aduseseră în co­
Am auzit astfel tot. N ici nu mună sacii de grîu cuveniţi de
mai spun de copiii care, de
cîte ori intram în sat, mă în­ era chip să nu auzi, că cearta la colectivă, partea lor pentru
conjurau veseli şi gălăgioşi, a pornit de îndată ; toţi au ri­ zile-muncă. Toţi cinci erau
dicat glasul năpăstuindu-se în­ calmi, siguri pe ei, mulţumiţi.
jucîndu-se cu cîinele meu
tre ei de se auzea şi peste
Castor. A doua zi era adunare gene­
drum. rală la gospodăria colectivă
Aşa se face, că eu am cunos­ Feciorii veniseră să mai
cut destul de bine viata satului ceară bătrînului pămînt. pentru discutarea planului agri­
şi din cele ce văzusem perso­ col pe anul viitor- Si s-au apu­
Cum vă spusei, e mult de cat să discute. Nu le prea
nal şi din povestirile pe care
le făcea familia gazdei seara atunci, dar anumite vorbe plăcea asolamentul propus de
mi-au rămas şi acum în minte agronom.
pînă tîrziu. Ajunsesem să ştiu — Eu zic, începu bătrînul,
toate certurile, toate dragostele aşa cum le-am auzit. că locul de pe şes e mai po­
tetelor, to(i zurbagiii satului. — V-am înzestrat, nu ? Ce
mai vreţi de la mine ? trivit pentru sfeclă de zahăr.
O dată. într-o duminică, era E un pămînt mai gras, mai nou.
ne la sfîrşitul lui martie, m-am — Da. cu cîte un hectar. — Vorba e că acolo se poate
aflat acolo pentru o vînătoare Mare lucru o să facem cu el ? face irigaţie, se poate trage
de sitari. Plouase cîteva zile Numai bun să murim de foame. apă din rîu şi grădinăria e
şi erau mulţi. Mă întorsesem — A ţi fost patru- Ce-s eu vi­ mult mai bănoasă — stărui
din îm prejurimile satului după novat ?> A tît am avut, atît Neculai.
ce amurgise şi mă odihneam v-am dat.
în odaia în care sta moş — Asta nu-i aşa. Ţi-ai păs­ îm i spuneam în mine, auzin-
Neacşu şi nevastă-sa. Asta era trat două hectare. Cele mai du-i cum chibzuiesc asupra
mai demult Să tot fie de a* bune. bunului mers al gospodăriei,
tunci vreo 20 de ani, că era — $i ce vreţi ? Să cerşesc la cu simţul colectiv, cu sensul
înainte de război. Timpul trece voi ? interesului tu turor: ăştia erau
nici nu ştii cînd. — Să ni le dai şi pe acelea.
Lui moş Neacşu i se spunea •— Zău ? I Si mai ce ? să se ucidă între ei 1
astfel, dar nu era atît de bă- M oş Neacşu se ţinea tare, Satul de azi I
trîn. Nu trecuse de 50 de ani. Ţăranul de azi — colectivis­
Se vede că mustaţa lui încă­ dar băieţii s-au înfierbîntat: tul I Cocoana fi Bubico al ei. Un rol
runţită timpuriu, stufoasă şi — Dacă e aşa, vom intra interpretat de bibliotecara Ioana
lăsată ne gură îi adusese ar mîine cu plugurile. DEMOSTENE BOTEZ Zdrenghea.
M din operele „Vezi că smitţi proaste amîndouă“. Din tabloul mai înaintea fazei comunale a Festivalului „I.
nu
L. Caragiale". Omul n-a avut linişte pînă
prezentat din schiţa „Five o’clock“ se degajă
0 cocoanelor şi caracterul trivial al manifestărilor şi-a găsit înlocuitor, trimiţîndu-şi fratele să
contrastul dintre pretenţiile aristocratice ale
joace rolul.
ai montajului
Artiştii amatori,
şi gesturilor lor. Il vedem pe scenă şi pe Marius
interpreţi
N lui I. L Caragiale Chicoş Rostogan din „Un pedagog de şcoală literar, nu sînt la prima manifestare de
la un elev :
„Merj la loc
nouă", răstindu-se
fel.
şi
bibliote­
Căminul
acest
cultural
boule !“ — după ce l-a ascultat la geografie şi
ca din Petreşti au dobîndit o experienţă bogată
în care „distinsul nostru pedagog absolut" cum în organizarea unor asemenea manifestări pe
E a treia reprezentaţie şi sala cea mare a
T căminului e din nou plină pînă la refuz. Sînt l-a caracterizat ironic Caragiale a „excelat". marginea cărţilor. Au fost organizate procese
literare între care unul pe marginea romanului
Montajul literar prezentat îl relevă pe Caragia­
aici printre spectatori muncitori şi ţărani co­ le satirizînd fără cruţare burghezia şi moşie- „Zodia cancerului" de Mihail Sadoveanu, mon­
A lectivişti din sat care au venit pentru a doua rimea, dar dovedind totodată o adîncă înţelege­ şi altele. Toate aceste manifestări le-au adus ar­
taje literare de vorbă cu eroii diferitelor cărţi
şi a treia oară să vadă chipul unei lumi apuse,
atmosfera şi moravurile unei societăţi, tipurile re şi dragoste pentru omul muncitor, pentru tiştilor amatori nu numai aplauze în comună
poporul care suferea. Un tablou prezintă frag­
J pe care le-a surprins şi zugrăvit, ca nimeni al­ mente din zguduitorul rechizitoriu făcut de sau în turnee, ci şi satisfacţia de a fi contribuit
tul, marele Caragiale. Sînt printre cei prezenţi
in sală mulţi oameni care cunosc din spectaco­ scriitor regimului burghezo-moşieresc, după la popularizarea cărţilor. După prezentarea pri­
sîngerosul masacru din 1907. E vorba despre
lele anterioare, din repetiţiile la care au asistat, vestita lucrare „1907“ — Din primăvară pînă-n mului spectacol cu montajul literar din operele
chiar şi replicile ce se rostesc pe scenă şi to­ toamnă". lui I. L. Caragiale, cele 20 de volume cu lucrările
tuşi aşteaptă emoţionaţi, de parcă ar fi la 0 Montajul literar din operele lui I. L. Caragiale, scriitorului au fost imediat împrumutate de la
L premieră, să se ridice cortina. este o realizare valoroasă a artiştilor amatori bibliotecă şi nici azi nu le găseşti în rafturile
Pe scenă au apărut primii interpreţi. Parcă
au înviat din paginile cărţilor, din nemuritoa­ de la Petreşti. Prin el spectatorii privesc ca bibliotecii, ele aflîndu-se într-o permanentă cir­
printr-o fereastră chipul unei lumi pe veci apu­
1 rele momente şi schiţe ale lui Caragiale şi ar fi se, pe care numai un artist de geniu cum a fost culaţie.
venit anume la Petreşti de pe valea Sebeşului,
La analiza primei etape a concursului „Bi-t
să atragă rîsul biciuitor asupra societăţii care Caragiale l-a putut zugrăvi cu atîta măiestrie blioteca în slujba construcţiei socialiste", biblio­
şi veridicitate.
T i-a creat şi pe care ei o caracterizează atît de De la prologul acestui montaj literar care ne teca din comuna Petreşti a obţinut locul doi pe
bine
Sub un portret mare, cu privirea aceea pro­ sugerează, prin poezii de Neculuţă şi Coşbuc, regiune. La obţinerea acestui loc şi-au adus a-
E fundă şi puţin ironică, atît de cunoscută a ma­ doine etc. viaţa grea a oamenilor muncii din portul lor şi artiştii amatori care au prezentat
relui scriitor, se perindă pe scenă dl. Goe şi
societatea în care a trăit Caragiale şi pînă la
Madame Mandica Piscopesco, jupînul Dumitra- epilogul care ne înfăţişează viaţa luminoasă de procesele şi montajele literare, precum şi alte
manifestări artistice legate de cărţi.
R che. Caţavencu şi atîţia alţii din galeria per­ azi, totul arată talentul, pasiunea şi dăruirea cu Interpreţii montajului literar repetă acum in­
sonajelor lui Caragiale, simbolizînd laolaltă o
lume apusă pe veci. Pe scenă răsună dialogul care au muncit cei 30 de interpreţi împreună tens, pregătindu-se pentru faza interregională a
A scăpărător, cu ironie usturătoare şi umor savu­ cu instructorul şi regizorul lor, profesorul Va- Festivalului „I. L. Caragiale". Totodată ei se pre­
ros rostit de interpreţi muncitori, ţărani colec­
tivişti. şi cadre didactice din sat. Iată-1 pe dl. sile Zdrenghea, un vechi şi apreciat activist gătesc pentru noi manifestări artistice pe mar­
cultural al căminului. Un singur exemplu : co­
R Goe. odraslă obraznică a unei familii burgheze, lectivistul Gligor Barb, om de 52 de ani, avea ginea cărţilor.
impacientat că nu mai vine trenul, bătînd din
picior şi strigînd către mam’ mare şi mamiţa : un rol în montajul literar. Se îmbolnăvise toc­ R. IARAI