Page 5 - Albina_1962_11
P. 5

UZINA PRIETENIEI




                                                                                               Locului,  cei  din  Paroşeni  îi   de  muncitorii,  tehnicienii   şi
                                                                                             spuneau :  „în  bercuri".  Hăţi­  inginerii  romîni.  Era  şi  firesc.
                                                                                             şuri   de   răchită  şi  salcie,  Toată  uzina  fusese  doar  pro­
                                                                                             smîrcuri...  Atît  se  afla   aici.   iectată  în  Uniunea   Sovietică
                                                                                             Doar  cîteva  case  bătrîneşti,  de   şi  se  construise  cu   material
                                                                                             păcurari,  ţineau   vecinătatea   sovietic.  în  semn  de  mulţumi­
                                                                                             locului  în  partea  pe  unde  pî-   re  faţă  de  aceşti   nepreţuiţi
                                                                                             rîul  Baleia  se  varsă  în  Jiu.  prieteni,  colectivul  de  aici   a
                                                                                               De  m.'c, Patru  al  Iui  Lauren-   numit  termocentrala,  şi  nu  în-
                                                                                             ţiu,  unul  dintre băieţii  din  sat,   tîmplător :  „Uzina  prieteniei".
                                                                                              toamna,  înainte  de  a  da  ploile   —  A  cita.  oare ?  —  a  între­
                                                                                             cele  mari.  îndruma  turma  de   bat  cineva.
                                                                                              puţine  mioare  şi  capre   prin   Şi  avea  dreptate,  dacă  soco­
                                                                                             hăţişurile  bercurilor.     teşti  cîte  astfel  de  uzine   se
                                                                                               într-o  zi,  a  dat  aici  peste   construiseră pînă atunci şi s-au
                                                                                             nişte  străini,  măsurînd,  chib­  mai  construit  apoi   în   ţara
                                                                                             zuind.                      noastră,  cu  ajutorul   Uniunii
                                                                                               —  Ce  faceţi  aici ?  —  a  în­  Sovietice.   Dacă  le-ai  fi  pus
                                                                                             trebat  el  curios.         una  lingă  alta,  ar  fi  apărut  ca
                                                                                                                         o  uriaşă  salbă.  Şi
                                                                                                                                           Paroşenii
                                                                                               —  Căutăm  locul  unde  vom
    ngă  uliţă,  păre-                                                                                                   erau  doar  o  perlă  în  această
    jr şi  aşa  mai  de-                                                                      clădi...  izvoarele  luminii.  —  a   salbă  a  prieteniei.
                                                                                              rîs  unul  dintre  străini,  un  tî-
    •  tot  ce  obişnuia                                                                                                   într-o  bună  zi,   „tuciuriul*
    bolşevică,  femeie                                                                        năr  tuciuriu,  cam  de-o  seamă   şi-a  luat  rămas  bun  de  la  Pă­
    voluţia  din  1905,                                                                       cu  Pătru,  cu  păr  ciufulit  şi   tru.  Mergea  în  alt  colţ  de  ţară
                                                                                              ochi  de  veveriţă,  pufoaică  pes­
    ri  şi  documente                                                                                                    să  înceapă  construcţia   altei
    nărate  perchezi-                                                                         te  umeri  şi  în  picioare  cizme   termocentrale.  La  despărţire,
                                                                                              de  cauciuc,  răsfrînte.
    ;stat  nu  o  dată,                                                                                                  i-a  întins  o  carte.   Atunci
    ■»'  să  înfrunte  cu                                                                      —  Dacă  vrei,  te luăm părtaş   Pătru  a  aflat  că  inginerul  era
     primejdiile   la                                                                         la  căutare.  Avem  nevoie   de   şi  scriitor.
    area  aceasta  să-i                                                                       muncitori.                   —  Ia-o  ca  amintire.  Aceasta
    schimbă  însă  la                                                                          —  Dacă  m-or  lăsa  de-acasă,   e  prima  mea  carte.  E  vorba  şi
    izduirea  lui  Le-                                                                        yin,  a  răspuns  Pătru.    despre  tine  în  ea.
    tul  acesta  nu  se                                                                        Aşa  a  ajuns  cel  dintîi  mun­  Muncitorul  a  răsfoit  cartea
    naginea  pe  care                                                                         citor  dintre  ţăranii  din  Paro­  acasă cu  înfrigurare.  Pe coper­
     oamenii  de  felul                                                                       şeni.  Curînd  s-a  dumirit  pe   tă  era  scris  numele  autorului
     ordinara  lui  de-                                                                       deplin  şi cum  deveneau  trebu­  —  Dorel  Dorian  —  deasupra
    itudinea  sa  prie-                                                                       rile  cu   „izvoarele   luminii".   unei ramuri de măr îmbobocit.
    :ră  Pa  fund.  Nici                                                                      Aici  urma  să  se  construiască,   într-adevăr, în carte era  vor­
    im' celebru  poate                                                                        cu  ajutor  sovietic,  o  termocen­  ba  şi  despre  Pătru :  un  fost
    pontan.  Şi  a  fost                                                                      trală.  A   aflat  aceasta  de   la   cioban  care  se  transformă,  cu
    1  interes  pe  care                                                                      „tuciuriu",  care  era  inginer  şi   ajutorul  comuniştilor,  într-un
     copiilor,  grijilor                  N.  JUKOV:  Lenln  Ia  Razliv                       cu  care,  pînă  la  urmă  a  ajuns   muncitor  înaintat,  o  dată  cu
    s  simplu,  pentru                                                                        prieten  la  cataramă.  Tînăr  ca   locurile  pe. care   s-a   născut.
    oamenilor.  Şi  to-  bişnuită  într-un  fel  mecanic,  încît  ră­  perfecţie  golful  Finlandei.  „Da,  vei   şi  el,  abia  atunci  se  întorsese   Numai  că  în  carte  mai  scria
    tît  de  simplu...   mase  mirată  atunci  cînd,  într-o  bună  fi  amiral!”  Saşa,  ştrengar  şi  inteligent,   din  Uniunea  Sovietică,   unde   ceva.  Că  fostul  cioban  învaţă
    !spre  dînsa,  des-  zi,  Lenin  îi  spuse  pe  neaşteptate :  mina  dreaptă  a  mamei,  va  fi  inginer,   studiase.  Cîte  n-a  învăţat  Pă­  acum  la  şcoala  medie  serală.
     micile  lor  pro-   —  O  să  organizăm  restaurante  ief­  ba  chiar  („de  ce  nu?  —  doar  munci­  tru  de  la  e l !  Aşa  cum  a  în­  Or  asta.  în  cazul  lui  Lauren-
    p  însă,  interesul   tine,  pentru  ca  femeile  să  se  poată  o-   torii  vor  conduce !”)  directorul  unei  u-   văţat  şi  de  la  ceilalţi  ingineri   ţiu,  încă  nu  se  potrivea.  Pătru
     iţi  muncitorii  cu   cupa  de  lucrurile  mari,  nu  numai  de   zine  uriaşe  de  maşini  agricole  —  „pe   şi  tehnicieni  veniţi  acolo,  toţi   s-a  mirat :  „De  ce  scrie  lu­
                                                                                                                          cruri  neadevărate ?“  Dar  apoi
     iţa  lor  de  viaţă,   cele  mici.                care  n-o  să  uităm  s-o  construim.  O   absolvenţi  ai  unor  şcoli  supe­
     vestea  cîte  ceva,   Atenţia  aceasta  neobişnuită  pentru   să  produci  pluguri  de  fier  şi  tractoare,   rioare  sau  de  specializare  din   a  înţeles.  „Da,  trebuie  să-mi
     punea :         grijile  ei  gospodăreşti  o  măgulea  pe   maşini  care  servesc  la  cultivarea  ra­  Uniunea  Sovietică.  De  acum,   Îndrept  ochii  şi  spre  învăţă­
                                                                                                                          tură.  spre  aceste  izvoare  ale
                                                                                              fostul  cioban  era  primit  între
     Im­            Nadejda,  cu  toate  că-şi  dădea  seama   pidă  şi  uşoară  a  ogoarelor.  Or  să  lu­  constructorii   termocentralei.   luminii".  Şi  aşa  a  ajuns  el  e-
                                                       creze  întregul  pămînt  rus,  or  să  ştear­
     portant !       că  Lenin  nu  se  gîndea  numai  la  ea.   gă  toate  haturile”.  Kolea,  cu  ochii  lui   De  acum,  era  fiu  al  uzinei  ce   lev  Ia  şcoala  medie,  după  ce
     em  seama...    Şi  iată  că  într-o  zi,  el  rosti  cuvinte   visători  şi  privirea  limpede,  va  deveni   se  năştea.  Nu  va  uita  nicioda­  înainte  se  calificase  ca  meca­
                     care  o  impresionară  adînc :                                                                       nic,  devenind  şef  de  tură  la
     iţă  a  lui,  aparte,                             savant.  O  să  inventeze  o  navă  cos­  tă  cînd  s-a  dat  în  producţie
    f  de  neînsemna-   —  O  revoluţie  este  de   neînvins   mică  cu  care  să  zboare în  Lună,  unde   primul  generator  de  curent  e-   turbine.  Apoi.  cîţiva  ani  mai
                                                                                                                          tîrziu  (în  vara  anului  1960),
     ind  viaţa  şi  ne-   atunci  cînd  femeile  o  susţin,  cînd  par­  o  să  ajungă  primul.  lectric,  cînd  primele  raze  ale
     opunea  să  gene-   ticipă  la  ea...               Lenin  se  întoarse  apoi  spre  Nadejda   puternicului  izvor  zidit  aici  au   lua  diploma  de  maturitate.  Şi
      întru  totul  ală-   O  dată,  Lenin  prinse  să  vorbească  Kondratievna  şi  o  încredinţă  că  vlăs­  pornit  să  strălucească  cu  pu­  chiar  în  acelaşi  an.  conduce­
     are  trăia.  Şi,  în   despre  copilăria  lui,  despre fratele  mai   tarele  proletarilor  vor  studia  gratuit   terea  a  mii  de  volţi,  în  locul   rea  uzinei  l-a  propus  student
                                                                                                                          cu bursă la  un  institut din  Ca­
     etutindeni.  dim-  mare,  spînzurat  în  urmă  cu  30  de  ani   „Iată  de  ce,  adaugă  el  rîzînd,  nu  tre­  opaiţelor,  peste  fostele  bercuri
     ;  alţi  oameni,  pe  în  fortăreaţa  Schlusselburg.  Cu  toţii   buie  să  te  nelinişteşti.  N-o  să  te  coste   ale  Paroşenilor.  pitală,  unde  Petre  Laurenţiu
     tea.            deveniră  serioşi,  iar  Nadejda.  apleca­                                 A   fost  o  zi  de  neuitat  pen­  poate  fi  întîlnit  şi  azi.  prin­
                                                                                                                          tre  cei  mai  sîrguincioşi  stu­
     oboteşte  Nadejda   tă  în  colţul  ei  deasupra  unui  ciorap   nimic”.                 tru  foştii  ciobani.  îmbrăţişări   denţi  ai  anului  III.
                     pe  care-1  ţesea,  ab'a  îşi  stăpînea  lacri­  —  Dar  eu ?  întrebă  timid  Tolea,   şi  urale.  ciocnete  de  pahare,
     Grişa  al  ei,  dă-                                                                                                    Visul  său  este  de  a  termina
                     mile.                             băieţelul  de  10  ani.                toasturi,  flori,  decoraţii...  Pri­
     nura :           Altă  dată,  Lenin  începu  să  prezică,                                mele  felicitări   pentru   felul   institutul  cu  cît  mai  bune  ca­
     fiinţăm  grădiniţe   în  glumă  viitorul  copiilor.  Kondrat  va   —  Dar  eu ?  se  amestecă  şi   Leva,   cum  lucrase  Pătru  şi  tovară­  lificative,  pentru  a  putea  şi  el
                                                                                                                          apoi  să-şi  înceapă  munca  la
     iereze  cît  de  cît   fi  general  al  viitoarei  armate  proletare   cel  de  numai  6  ani,  cu  un  aer  grav.  şii  săi,  le-au  primit  chiar  de   fel  cu  prietenul  său,  într-o  re­
                                                         Lenin  răspunse:
                                                                                              la  specialiştii  sovietici,  care  a-
     podăriei.       sau,  mai  bine,  amiral  al  flotei  revo­                              jutaseră  la  montarea  aparate­  giune  unde  să  poată  bate  el
     le  de  cîteva  ori   luţionare :  marea  era  doar  aproape,   —  Ce  vreţi  —  aceea  o  să  fiţi 1...  lor  şi  maşinilor.  Prietenii  so­  primul  ţăruş.
     ;eastă  muncă  o-  tatăl  era  ca  şi  marinar  şi  cunoştea  la  In  romtneşte  de  Al.  Brătescu  vietici se bucurau  şi  ei  alături  ^    IRIMIE  STRAUŢ
     ma  misiune  de  la   mărunt,  dinspre  golf  sufla  un  vînt  jilav,  pătrun­
     :   să   restabilim  zător.  Dar  marinarii  noştri  erau  in  sărbătoare.
     sici.   Podurile   de   Aşteptau  cu  toţii  insurecţia  armată.
     î  de  către  iunkeri,   Seara,  cînd  oraşul  s-a  mai  liniştit  sub  faldu­
     ncitoreşti  ale  ora-  rile  amurgylui,  pe. bordul  „Aurorei"   a   venit
                        V.  A.  Antonov-Ovseenko,  membru  al  Comitetu­
     ,Tasului,  am  hotărît   lui  militar-revoluţionar.
      us  pe  Neva  şi  să   ■—  Ei,  comisarule,  —  a  spus  el  —  astăzi,  la
     avski.  Dar  s-a  ivit   orele  nouă  seara, ’ se  va  da  un  ultimatum  Gu­
     rucişătorului,  Erik-   vernului  provizoriu  să  predea  puterea  bolşevi­
     ra.                cilor.  Dacă  Kerenski  nu  va  accepta,  „Aurora**
     iai  fost  curăţat  de   trage  asupra  Palatului  de  Iarnă.  La  salva  de
     :işătorul   se   va
                        pe  vas,  va  începe  asaltul  palatului.  Crucişătorul
                        va  deschide  focul  la  semnalul  dat  cu  un  felinar
      şeful  timonierilor   roşu  ridicat  pe  catargul  de  la  fortăreaţa  Petro-
      Zaharov.  Coborînd   pavlovsk.
     îl  a  măsurat,  cu  o   Pînă  la  semnal,  rămăseseră  cîteva  minute.  Pe
     iviqabil.  Adâncimea   crucişător  toţi  încremeniseră  în  aşteptare.   In
     tul  şi  ofiţerii  refu-  sfîrşit,   acul  ceasului  arătă   ora  stabilită,  dar
                        semnalul  întîrzie.  Trecură  cinci  minute,  zece...
     ondus  totuşi  nava.   Scrutam  cu  privirile  încordate  bezna,  uitindu-mă
     „Aurora"  era  deja   într-acolo  unde  se  ghiceau  contururile  fortăre-
     levski.  La  vederea   ţei  Petropavlovsk.
     ît-o  la  fugă.  Mari-   Nervii  erau  încordaţi  Ia  maximum.   Salva
     rlaţia  nu  numai  pe   noastră  o  aşteptau  soldaţii,  marinarii  şi  oamenii
     celelalte  poduri  de  din  Garda  roşie  care  împresuraseră  Palatul  de
                        Iarnă.  Acolo  se  afla  şi  un  detaşament  de  mari­
     3  şi  30  de  minute,   nari  de  pe  „Aurora",  comandat  de  marinarul
     Monţev  a  transmis   Serghei  Babin.
     revoluţionar  de  pe   In  sfîrşit,  cu  o  întîrziere  de  patruzeci  şi  cinci
      muncitorilor  şi  ţâ-   de  minute,  în  întuneric  se  aprinse  felinarul  care
     i  cetăţenii  Rusiei,   slujea  ca  semnal...
     în  timp  ce  vestea   —  Tunul  de  pe  dunetă,  comandai  eu,  asupra
     r  al  Rusiei  a  fost  Palatului  de  Iarnă,  foc I
      in  mîinile  Sovie-   Tunarul  Evdokim  Ognev  smuci  trăgaciul  şi  pe
     lor  şi  ţăranilor  din   deasupra  Nevei  se  prăvăli  bubuitul  tunului  de
     .Trăiască  revoluţia   şase  ţoii,  urmai  de  răpăitul  puştilor  şi  mitralie­
     inilor 1“  de  la  sfîr-   relor  din  Piaţa  Palatului.  Asaltul  Palatului  de
      o   mare  bucurie,  lamă  începuse !...
     posomorită.   Ploua             In  romineşte  de  IGOR  BLOCK                      y .  B1B1COV:  Salvele  Ciucişătorului  „Aurora“
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10