Page 4 - 1930-01
P. 4

Din Octoihul mic slavonesc, 1578

                A       cademia Română şi Bibi ioteca ei



                  onştiinţa  unităţii  neamului  prin  aceeaş  limbă   canice  ale  Revoluţiei  franceze  şi  adăpostiţi  la  noi
                   şi  prin  aceeaş  credinţă  pentru  toţi  Românii   ca instructori în case domneşti şi boereşti.
            C din  toate  ţinuturile  nu  s’a  întunecat  nici­  In  această  lumină  de  auroră  şi-au  dat  seamă  ai
            odată,  oricât  erau  răspândiţi  dela  Dunăre  şi   noştri  de  pe  la  1760—70  încoace  în  ce  grozavă
            Carpaţi  până  la  Nistru  şi  mai  departe.  Zidul   stare  de  înapoiere  eram  rămaşi.  Nu  s’au  descura­
            verde  al  Carpaţilor  nu  rupea  neamul  în  bucăţi  deo­  jat,  dimpotrivă  s’au  pus  pe  muncă  eroică  şi  aposto­
            sebite,  ci  din  potrivă,  îl  apăra  într’o  unire  adăpo-   lică,  dând  toate  puterile  lor,  toată  fiinţa  lor  jertfă
            stindu-1 într’un tot organic.                    pentru  luminarea  şi  înălţarea  neamului.  La  1755
              Poporul  cunoştea  acest  adevăr.  Aşa  se  înţeleg   au  deschis  şcolile  dela  Blaj,  peste  50  de  ani  au
            cauzele  pentru  care  se  putea  scurge  dintr'o  parte   deschis  pe  cele  dela  Beiuş  în  Bihor,  care  toate  au
            într’alta  a  plaiurilor  şi  a  văilor,  după  cum  îl  îm­  fost  ca  puternice  făclii  de  cultură  românească  a-
            pingeau  valurile  străine,  pe  care  nu  le  putea  în­  prinse  în  mijlocul  poporului  nostru  întunecat,  dar
            frunta.  Unirea  de  fapt  era  un  lucru  cunoscut  tu­  doritor  şi  iubitor  de  lumina  culturei.  Aşa  s’a  făcut
            turor.  Deaceea  nu  este  mirare  că  Bălcescu  spune   şi  dincoace  de  munţi,  mai  ales  după  restabilirea
            cum  în  marea  adunare  a  poporului  ardelean  dela   domniilor naţionale în locul celor străine.
            Blaj  la  1848  a  auzit  strigătul  :  „Noi  vrem  să  ne   Cu  cât  cultura  devenia  mai  luminoasă,  cu  atât
            unim  cu  Ţara"  şi  ,,Ţara“  nici  nu  avea  alt  nume,   conştiinţa  unităţii  neamului  se  întărea  şi  aspira­
            căci acesta era ştiut de toţi.                   ţiile  celor  luminaţi  şi  înţelegători  se  făceau  mai
              Această  ,,Unire"  era  însă  împiedecată  de  mari   stăpâne  pe  suflete  şi  îndemnau  spre  a  lucra  dela
            interese  organizate  politiceşte,  dintre  care  cel  mai   aspiraţii spre înfăptuiri.
            puternic  fusese,  întâiu,  câţiva  secoli  al  Regatului   Şcoala  ardeleană  a  Blajului  înălţată  pe  ideea
            Coroanei  Ungariei,  apoi  al  Austriei  cu  dinastia   romanităţii  neamului  a  devenit  un  far,  ale  cărui
            Habsburgilor  în  frunte  şi  la  stăpânire.  Pentru   raze  străbăteau  peste  toate  graniţele  şi  stăpânirile
            acele  interese  a  trebuit  să  verse  Românii  multe  su­  până la Tisa, Dunăre şi Nistru.
            dori,  multe  lacrămi  şi  mult  sânge.  Era  necesitate   „Istoria  lui  Petru  Maior  pentru  începutul  Ro­
            de viaţă — şi „primum vi vere", se zice.         mânilor  în  Dacia"  publicată  la  1812  —  anul  fur­
              Apoi  a  trebuit  muncă  încordată  intelectuală  pen­  tului  jumătăţii  răsăritene  a  Moldovei  —  devenise
            tru  a  câştigă  lumina  culturii  care  ne  lipsea  şi  pen­  Evanghelia  naţionalismului  român  tocmai  pentru
            tru  a  cărei  lipsă  eram  batjocoriţi,  despreţuiţi  şi   exageraţiile  argumentărilor  şi  concluziilor  prin  care
            trataţi  ca  rasă  inferioară,  aproape  ca  animale.   se afirmă romanitatea curată a neamului românesc.
            Această  luptă  pentru  cultură  a  trebuit  făcută  cu   Dela  ştiutorii  de  carte  aceste  argumentări  mult
            toate  piedicile  şi  împotrivirile  tocmai  ale  acelora   dorite  şi  întăritoare  de  suflete  se  întindeau,  prin
            cari ne despreţuiau pentru lipsa ei.             preoţime  şi  dăscălime,  la  lumea  satelor,  care  se
              In  ţările  şi  la  neamurile  vecine  şi  conlocuitoare   instruia  verbal  din  auzite.  Aşa  se  înţelege  vorba
            lumina  culturei  înflorea  tot  mai  viu,  pe  când  stră­  sătenilor  auzită  de  Bălcescu  la  Blaj:  „Noi  vrem  să
            bunii  noştri  erau  acoperiţi  de  ceaţa  întunerecului.   ne unim cu Ţara".
            Dar  razele  înaltei  culturi  din  Apus  au  început  să   La  1848—49  mişcări  spre  libertate  şi  lumină  s’au
            pătrundă  şi  la  noi,  mai  întâiu  în  mod  sporadic,  in­  pornit  în  toate  trei  ţările  noastre.  In  Principate  ele
            dividual,  cum  au  fost  cele  aduse  din  Polonia  prin   au  fost  repede  sugrumate  de  stăpânirile  străine
            boerii  Moldoveni  sau  din  Italia,  cum  a  fost  prin   prea  puternice,  interesate  să  împiedice  reînvierea
            Cantacuzino  Stolnicul,  apoi  organic  şi  în  conti­  Românilor  spre  cultură  şi  spre  viaţă  proprie  în
            nuare  sistematică  prin  tinerii  români  ai  bisericei   ţara lor.
            unite  din  Ardeal,  cari  studiau  în  institutele  cato­  Ardelenii  au  luptat  şi  zeci  de  mii  au  murit  pen­
            lice  din  Viena  şi  Roma.  Ne-au  venit  apoi  seminţe   tru  eliberarea  spre  viaţă  şi  cultură  proprie  ;  au
            de  cultură  franceză  prin  agenţii  şi  consulii  fran­  luptat  legându-şi  interesul  lor  naţional  de  al  di­
            cezi  trimişi  la  Iaşi  şi  Bucureşti  pe  lângă  Domnii   nastiei  stăpânitoare  atacată  cu  putere  de  revoluţia
            Fanarioţi şi prin emigranţii alungaţi de valurile vul-  naţională a Ungurilor, asupritorii feudali ai Ro-

             /&TJV3                                  SfT
                                                            i LECTURA
   1   2   3   4   5   6   7   8   9