Page 9 - 1934-01
P. 9

5 6                                B O A B E   D E  G R Â U


         inci, prin blocurile nuri de piatră,sau liniatura cu şanţuri adinei   fiecare  pagină  a  ei  actuală  şi  locală.  Atăt  colaboratorii  cât  şi
         a  tencuelei,  sau  ferestrele  înalte,  înguste  şi  rare,  de  casa  ce­  redacţia  îşi  dau  o  silinţă  nesfârşită  ca  să  lase  cât  mai  limpede
         tate  a  comunelor  italiene  frimintate  de  lupta  partizanilor.   o  asemenea  impresie.  De  aceea,  poate,  desamâgirea  de  atâtea
         Clădirile  modeme  s’au  robit  betonului  şi  nu  mai  cunosc   ori  a  cetitorului,  care  nu  mai  ştie,  după  ce  să  deosebească  o
         alţi  frumuseţe  decit  linia,  aşa  cum  nudul  se  încrede  in  pro­  revistă  de  acest  fel  de  un  supliment  literar  bine  înjghebat
         pria anatomie, firi vestminte nici artificii. Palatele trebue si  al  unui  ziar  de  tiraj.  Publicaţia  periodică  se  pierde  in  gazeta
                                                          zilnică,  imprumutându-i  mijloacele,  fără  să  i  le  poată  ajunge,
                                                          atunci  când,  rămânând  la  ea  acasă,  ar  fi  putut  să  fie  neîn­
          SENTENTIAE                                      sfârşit  să  se  ridice  peste  aceste  mici  griji  de  timp  şi  spaţiu  şi
                                                          trecută.  «  Revista  Fundaţiilor  Culturale  Regale  »  a  izbutit  in
                                                          să  fie  cât  mai  puţin  actuală  şi  locală.  Visul  şi  gândul  românesc
                                                          pot  in  ea  să  se  mişte  liber,  fără  asemenea  îngrădiri  de  tratare,
            E X   O M N I B V S    O P E R I B V S        care  să  le  stingherească.  Publicaţia  are  ceva  din  revista  tuturor
                   D I V I  A V G V S T I N I             timpurilor  şi  tuturor  locurilor  româneşti,  dela  coperta  ei
                                                          sură  ca  o  domnească  placă  de  pisanie,  până  la  studiile,  lite­
                      D E C E R P T A E .                 ratura  şi  materialul  mărunt,  care-i  dau  o  greutate  de  monu­
                                                          ment.  Munca  de  creaţie  nu  se  mai  vede,  in  care  sunt  şovăeli
                                                          şi  schimbări,  ci  creaţia  însăşi,  sigură  de  sine,  fără  zâmbet,
                                                          dar şi fără încruntare.
                                                            Iată  de  ce,  întâia  impresie  pe  care  o  lasă  «  Revista  Fun­
                                                          daţiilor  Regale  »,  chiar  înainte  să  fie  cetită,  e  aceea  de  încre­
                                                          dere. încredere că astăzi cultura românească e destul de aşezată
                                                          ca  să  poată  naşte  şi  întreţine  organe  in  care  ea  să  se  răsfrângă,
                                                          multiplă  şi  originală,  cum  e  acesta.  încredere  ci  unitatea  ro­
                                                          mânească  e  destul  de  închegată  ca  să  poată  vorbi  şi  fi  înţe­
                                                          leasă,  cu  probleme  din  toate  pământurile  noastre  şi  de  sub
                                                          toate  valurile  istoriei,  sub  care  ele  au  trebuit  să  aştepte  secole,
                                                          aşa  cum  vorbeşte  şi  e  urmărită  aci.  încredere,  încredere,  în­
                                                          credere  !  Mi  se  pare  că  e  cuvântul  de  stemă  şi  de  flamură  de
                                                          luptă  pe  care  l-a  rostit  Ctitorul  Fundaţiilor  Culturale  Regale,
                                                          atunci  când  de  curând  le-a  strâns  intr’o  uniune  şi  le-a  pornit
                                                          in  România  de  astăzi  la  o  nouă  muncă.  E  cea  mai  frumoasă
                                                          faptă  de  optimism  din  pragul  zilelor  noastre,  căci  fiecare
                                                          pildă  de  credinţă  în  viaţă  stârneşte  un  alt  semn  de  credinţă.
                                                          Un  drum  e  totdeauna  o  ispită  ca  să  mergi  pe  el.  Fericiţi  fă­
                                                          cătorii  de  drumuri!  Drumeţii  nu  vor  lipsi.  Ei  nu  vor  putea
                                                          să  nu  găsească  in  cele  din  urmă  steaua  care  a  fost  pusă  la
                                                          capătul acelor drumuri.

                                                            OVID  DENSUŞIANU.  —  Marele  filolog  dela  Universi­
                                                          tatea  din  Bucureşti  a  împlinit  de  curând  60  de  ani.  Facultatea
                                                          de  filozofie  şi  de  istorie  şi-a  avut  in  vremea  din  urmă  sărbă­
                                                          toriţii  ei  la  poposirea  pe  aceeaş  culme  albă  de  ani.  Ovid  Den-
                                                          suşianu,  mai  închis  şi  poate  mai  dispreţuitor  decât  colegii
            A N N O .   M .  D .  X X X I X .             lui,  n'a  vrut  să  iasă  din  umbra  savantă  şi  nici  să  ingăduc  mul­
                                                          ţilor  elevi  să  lucreze  după  inima  lor.  Faptul  era,  cu  toate
             Stema regali a lui Zapolia, vigneti de titlu la Cugetările   acestea, greu să fie dosit, mai ales că e şi al nostru şi înţelegem
             Sf. Augustinus (1539). xilografie de mina lui Honterus  să  scoatem  din  el  tot  folosul,  adică  tot  învăţământul  pentru
                                                          obşte.  Chiar  unul  din  elevi  a  săvârşit,  de  altminteri,  trădarea,
         se  oprească  la  stilul  clasic  francez,  care  a  ştiut  si  îmbine  mă­  care ne dă prilejul dorit al acestor câteva rânduri.
         reţia  liniştită  cu  toată  varietatea  decorativi  a  stâlpilor,  arca­  «Fiul  lui  Aron  Dcnsuşianu  s‘a  născut  la  30  Decemvrie
         delor  şi  motivelor  ornamentale.  O  revistă  construită  după   1873,  in  comuna  Făgăraş  (actul  de  naştere  din  17  Decem­
         marile  publicaţii  periodice  franceze,  e  o  chezăşie,  de  temei­  vrie,  stil  vechiu)  *,  aşa  începe  cartea  de  omagiu  scrisă  de  d-l
         nicie,  de  măsuri  şi  de  stil.  D-l  Paul  Zarifopol,  dacă  nu  exista,   Al.  Popescu-Telega  («  Ramuri»,  Craiova,  277  pag.  70  lei).
         trebuia  născocit  pentru  postul  de  redactor  şef.  Aflarea  d-niei   (Numai  că  17  Decemvrie  1873  ‘l  vechiu,  nu  dă  30  Decem­
                                                                                  sl
         sale  acolo  e  aproape  simbolici.  Revista,  călăuzită  din  umbră   vrie  stil  nou;  in  secolul  trecut  deosebirea  intre  cele  două  sti­
         de  d-sa,  a  călcat  dela  primul  pas  cu  mersul  propriu  pe  care   luri  nu  era  decât  de  12  zile).  Viaţa  şi  opera  sexagenarului  e
         şi-l dorise.                                     urmărită  aci  cu  toată  iubirea,  de  atâtea  ori  bătăioasă.  D-l
           Orice revistă nouă luptă din toate puterile ca să pari In  Al. Popescu-Telega se dovedeşte nu numai studiosul mi-
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14