Page 4 - Bunul_Econom_1900_09
P. 4
Pag. 4 B U N U L EC ONO M Nr. 9
i-se face dreptate, se recureze la tri mare sîrguinţă şi-a însuşit multe şi frumoase suită de public. Dl prclegetor a fost ascu’cat
cunoştinţe din toţi ramii economiei, mai ales şi urmărit în expunerile D-Sale cu cea rhai
bunalul administraţiei financiare r. u.,
însă în stupărit e adevărat meşter. Mai are mare atenţiune, şi Ia fine răsplătit cu puter
din Budapesta.
şi frumosul dar, că cunoştinţele sale, le poate nice urări de îtrâiascâ*.
Dela darea de câştig clasa IlI-a
împărtăşi în chip fericit, fie prin graiu, fie Viul interes ce-l [ioană publicul de aici
sunt scutiţi: prin peană,- aşa încât se fie de toţi înţeles. faţă de aceste prelegeri e de lăudat şi ar tre
1. Supuşii Turci cari trag folos Cetitorii „Bunului Econom“ îl cunosc deja bui urmat pretutindenca.
din dusul şi adusul de mărfuri, între şi vor avea prilegiu a cunoaşte şi reuşita Duminecă va prelcge tot dl Simu.
prelegere dela Selişte, de-oare-ce D-Sa a pro
Turcia şi Austro-Ungaria. D. A M .
mis scriitorului acestor' şire, că materialul
Supuşii streini locuitori în ţară, în
spus nouă în Săli.te prin graiu, în curând
primul an când se aşează, apoi agenţii
prin acest preţuit ziar îl va face cunoscut Ş t i r i d e t o t f e l u l
efc., streinii, dacă şi statul de unde publicului.
sunt aceştia scutesc de dare pe ai noş D-Sa a preles pe larg despre folosul
A cincea prelegere econom ică a
tri, pe cei duşi de aici în ţara aceea. cel marc al stupă ritului în agricultură şi po- Reuniunii noastre, va avea loc Duminecă la
3. Instituţiile culturale ale statului. mărit, despre bunătatea şi folosul mierei ca j iii Martie in Vinerea. .
nutremânt şi medicină, şi prin înlocuirea
4. Instituţiile de binefaceri, cum
acesteia în locul zăharului şi ca articlu pre Iama ce s’a lăsat peste aproape întreagă
sunt: spitalurile, casele de orfani, de
ţios de negoţ românesc. -Foarte preţioasă ţeara, de azi săptămâna, nu vrea să mai în
seraci, de nebuni, societăţi de ajutorare a fost partea prin care ne-a dovedit, că prin ceteze.' Mai ales noaptea e ger ca de Bobo
tează. Norocul că zăpada căzută fereşte sămă-
s. a. m. d. stupărit avem şi folos nioral-spiritual. Anume
turile încât nu se aud încă plângeri că gerul
5. Călugării cerşitori şi îngrijitorii dându-ni-se prilegiu de a vedea zilnic la ar fi stricat.
de bolnavi. aceste mici fiinţe cât de puternic este des-
voltat simţul de muncă, ordine, pace, curăţe
6. Toţi câţi se ocupă cu pregăti Şoarecii şi gărtlTurmat după umalaez
nie, unire şi jertfă chiar, e cu neputinţă ca din toamnă, au pustiit cu totul trei din patru
rea articolilor din industria de casă.
acestea se nu aibă înrîurire şi asupra inimei părţi’ a semănăturilor de toamnă în multe co
7. Câştigul caselor de măcelării, şi sufletului nostru şi astfel a nu ni-le însuşi mune din Bănat. - . '
dacă acele sunt proprietatea vre-unei şi noi.
comune (şi nu a privaţilor). A mai vorbit despre cine s’ar putea Joi. în 9/22 Martie a. c. are • loc la Orăş-
ocupa cu stupăritul, davedindu-ne că fiecine : tie sinodul protopopcsc al tractului Orăştie, în
(Va urma.) J . ()• O.
sărac şi bogat, bărbat şi femee, tiner şi bă cancelaria, protopresbiterală.
trân, fiind această ocupaţie mai mult o dis
Contra Jidanilor începe a creşte o miş
A cincea prelegere economică tracţie, plăcere, şi nu se recere aproape nici
care mare în România. S’a înfiinţat o ligă
în Seliste. o jertfă sau muncă grea.
■ ) anume care scoate o foaie numai pentru apă
A vorbit despre traiul şi viaţa albine
Se liste, 6 Martie n. 1900. rarea ţerii de năpasta cotropirii Jidovimei.
lor, despre coşniţă şi stupină. Cerinţele mai
După cele patru prelegeri economice de frunte ale unei stupine sunt: a fi adăpos
din pomărit, ţintite de dl D. Comşa, Dumi tită împotriva vânturilor şi furtunilor, a fi Archiduc.esa Stefania, văduva prinţului
necă în 20 I.. tr. s’a ţinut a cincea de 'cătră aşezată , la loc scutit de larmă. E ir’ posiţia de coroană Rudolf, se cunună la 21 Martie
dl Romul Simu cu subiect din stupărit. cea mai bună la aşezarea coşniţelor e a fi n. cu contele Lonyai, perzându-’şi înse pentru
asta mult din rangul şi drepturile pe cari le
Dl Simu este unul dintre acei puţini acestea aşezate cu eşuile cătră miază-zi.
avea ca fostă principesă moştenitoare.
cărturari ai poporului nostru, care prin Sala cea festivă a şcoalei a fost înde-
F O I T A decât la zece sate câte-un dascăl şi câte-o Am voit odată, într’un sat de pe Târ-
bucoavnă. Soarele luminos, care cu suliţele nave, se ine conving, cam ce ceteşte ţăranul
sale aurii împrăştie negurile neştiinţei, a ră nostru. Şi am umblat satul întreg, din casă
Scriptură.
sărit şi pentrn noi şi ne-a trezit. Dar’ ne-a în casă, dela preot până la c-ârcîmarul din
In sfânta Scriptură trezit numai, căci somnul cel greu ca plum capul satului. Şi ştiţi ce am aflat? La preot
E scris, bul îl simţim încă apăsând pe pleoapele noas neşte călindnre, la două bunici câte un » V i
Că viaţa e umbră
tre întredeschise. Popor cu carte departe a sul Maicii Domnului', la un bătrân o păşcă-
- Şi vis.
Nu cunosc vorba cum ne putea numi încă! Şi ştiţi de ce? lie şi în sfîrşit povestea beţivului Leonat din
Umblă, Fiind-că tot mai avem sfială de carte Langobarda. Asta din urmă am găsit-o- la
Dar’ place-’mi visarea la ca de alte alea, — ca de ori-ce lucru nou şi cârcîmar. încolo abecedare la băieţi. Şi alt
Umbră. necunoscut. Nu cetim nimic, sa ti prea de tot ceva nimic. Aceste câteva cărţulii deci alcă
Câmpeni, 1899.
puţin. Eşind din şcoală, închidem cartea şi tuiau în întreaga comună, tot nutremântul su
M ăria C ioban o închinăm în grija moliilor. Ne vedem nu fletesc a şase sute de Români!... Veţi înţe
mai de trup, ear' sufletul, — poate fiind-că lege, că în acest chip, cu un asemenea sub
Hrana noastră sufletească, nu-’l vedem, — îl lăsăm pradă sorţi1. Şi ast strat, nu ajunge neamul la lumină şi mărire.
fel gândirea ni-se leneveşte, sufletul ni-se în Până-i hăul nu ajunge!
r.
tunecă şi simţirile ne rămân ascunse şi tîm- Dar’ mirarea mea a ajuns culmea, vă
B i b l i a . pite, încât suntem siliţi se stăm legaţi de zând că în satul întreg nu se găseşte nici
Suntem noi, Românii din ţara asta, un glie, pe când alte popoare de pe pământul măcar o singură biblie. Inchipuiţi-ve: sfânta
popor cu carte? nostru dau mândru înainte, tot înainte. şi marea carte, ocrotitoare omenirii, dirigui
Negreşit că puţini mai sunt în rându Deci: carte, carte, popor deşteptat din toare destinelor unui popor, să lipsască din
rile noastre, cari se nu cunoască slova ro somn! Hrană sufletească se căutăm, — ori sinul unei mulţimi de şase sute suflete! Şi
mânească; puţini moşnegi cari să mai iscă apoi se nu mai cârtim, se nu mai spunem nu e numai satul meu de pe Ternavep sunt
lească punând degetul pe crucea de cerneală. lumii că suferim, căci spusele noastre vor fi ţinuturi româneşti întregi, rn cari nu-’i dai
Am înaintat şi noi şi slavă Domnului, nu luate în batjocură şi rîs. Cei-ce nu-’şi iubesc de urmă. Bine, oameni sunt aceştia, creştini
mai trăim în timpul când cormanul plugului sufletul şi fug de carte, vrednici sunt de sunt, Români sunt, Români cu credinţa în
şi grapa erau numai din lemn şi nu găsiră osândă şi de jug. Dumnezeu şi în viitorul lor ?...
