Page 4 - Bunul_Econom_1900_15
P. 4

Pag.  4                                             B U N U L  ECONOM                                                 Nr.  15

       cep ută  de  cu  primăvară.   Intre  aceste   ţile  bolnave  ale  pomului  trebue  tăiate   valorisare  şi  prelucrare  de  pâme  şi  le­
       boale  se  numâră:                         îndată-ce  boala  se  arată,  şi  rahele  tre­  gume  cu  sediul  în  Deva.
            1.   Nerodirea,  care  este  pricinuită   bue  unse  cu  ceară  de  altoit.            Scopul  întreprinderii  e:  a  valorisa
       sau  de  sărăcia  pământului,  sau  de  prea    j .    Gangrena  putredă.   In  locul   —   adecă  „a vinde  şi folosi  cu  dobîndâ,
       marea  lui  îmbelşugare.                   bolnav  es  sucuri,  cari  se  dospesc  şi  se   f o t   soiul de poame,  rămăşiţe  dela  poame
            In  caşul  întâiu  pomii  au  lipsă  de   prefac  într’o  fluiditate  (curgăciune)  pu­  Yşi legttme,  atât în  stare  proaspătă,  pre­
       nutrement  Spre  acest  slîrşit  pământul   turoasă;  aceasta  pătrunde  în  lemn  şi  îl   cu m   s i  procură,  cât  şi  în  stare  pre-
       se  scoate  până  dăm  de  rădăcini,  cari   strică.  Boala  aceasta  să  vindecă  ca  şi   fu cra tă ,  ca  fabricate;  a  arangia  even-
      trebue  scutite  de  vătămări.   Acum  se   gangrena  uscată.                           fu a le  exposiţii  şi  a  împărţi  din  veni-
      pune  gunoiu  putred  —   mai  bun  e            4.   Gura  de  lup.    Pe  coaje  să   f u l   curat  prodîicătorilor  prem ii  mat
      compostul  —   şi  peşte  el  se  aruncă    arată  materii  funinginoase.   Aceste  fac   mari  o ri  mai  mici,  amăsurate  limpu-
      pămentul  săpat.  In  Aprilie  şi  Maiu  însă   de  coaja  plesneşte  şi  o  nimicesc  de   f u i  şi îm prejurărilor“  (§. 3  din  statute).
      modul  cel  mai  potrivit  de gunoire  este  jur-împrejur,  până  pier  crănji  şi  pomi.    Un  nou  şi  bogat  câmp  de  înavu­
      cel  cu  zamă  de  gunoiu,  în  care  se  pune   Pricinile  acestei  boale  sunt:  locul  umed   ţire  proprie  naţională  ni-să  deschide.
      cenuşe  şi  var.  Gunoirea  nu  să  face  ne­  peste  măsură,  rănirea  coajei  sau  rădă­  Gomerciul  cu  poame  proaspete  şi  us­
      mijlocit  lângă  trunchiul  pomului,  ci m o­  cinilor,  gunoiu  aşezat  pe  rădăcini,  ne­  cate,  cu  fabricatele  deosebite  mai  cu­
      dul  întâiu  de  gunoire  se face  pe  întreg   curăţenie  între  crenji,  lucrarea  la  pomi   noscute  sunt:  vinul,  vinarsul,  cognacul
      locul  cât  se  întind  rădăcinile,  ear’  mo­  cu  unelte,  îndeosebi   cuţite,  necurate.   licherul  ş.  a.  beuturi,  lictarul,  dulceţu-
      dul  al doilea  —   cu  zamă  de  gunoiu.—-   Locurile  atinse  de boală  trebue  curăţite   rile,  poamele  zăhărate  ş.  a.;  toate  îm­
      acolo  unde  slugeşte  vîrful  rădăcinilor.   în  mod  temeinic  şi  unse  cu  ceară  de   preună  fac  un  negoţ  mare  de  milioane
      De  îndreptar  trebue  se  luăm  coroana    altoit.  Mai  târziu  însă,  să poate  vindeca   cari  până  acum  aduceau  foloase  mai
      pomului,  şi  acolo  unde  slugesc  margi­  numai  prin  presărarea  de  multă  cenuşe   vîrtos  —   m ijlocitorilor  speculanţi.  Po­
      nile ei,  de  jur-împrejur  săpăm  până  la   pe  locul  de  sub  coroana  pomului,  şi   porul  muncitor,  producentul  de  poame,
      adâncime  de  x/s  metru,  turnăm  din      prin  săparea  şi  răsfoirea  acelui  loc.  s’alegea  aproape  cu  nimic.
      greu  zamă  de  gunoiu  amestecată  cu                                                       în  viitor  altcum  are  se  fie:  po­
                                                                                   11.  8.
      cenuşe şi  var,  apoi  acoperim  cu  pământ.                                           p oru l  producent  să  aibă  folosul  potrivit
           Dacă  pricina  nerodirii  ar  fi  pă­                                             cu  sudoarea  lucrării  sale,  ear’  negoţul
      mentul  prea  gras  din  jurul  pomului,                   Ap e l                      şi  fabricele  să aibă  chiemarea  a  da  preţ,
      acesta  trebue  îndepărtat  şl  înlocuit  cu                                           a  da  ajutor,  ca  rodul  crud  al  ţăranului
                                                  cătră  poporul  şi  inteligenţa  română
      nesip  sau  pământ  sterp.   Mai  înainte                                              să-i  aducă  şi  lui  venite  mai  însămnate
                                                        din  comitatul  Hunedoarei.
      de  a  coperi  rădecinile,  trebue  tăiată                                             şi  sigure.
      una-două  din  ele.  Astfel  de  pomi  sâ        Din  apelul  şi  statutele  tipărite,  re­  Poamele  le  pote    ţăranul  însuşi
      pot  şi  inela  sau  borti,  făcând  anumite   produse  de  ziarele  noastre  cu  multă   aduce  şi  vinde  la  loc  sigur,  oricând  şi
      crescături  în  coaja  lor.                 bunăvoinţă,  ştim,  că  s’au  făcut  toţi   oricât  de  multe,  de  zece  şi  de  o  sută
           2.   Gangrena  uscată.  Aceasta  se    paşii  de  lipsă  pentru  înfiinţarea  unui   de  ori  cât  are  el  azi.  Ori  le  pote  aduna
      iveşte  în  urma  îngheţurilor  de  toamna  «aşezământ  de  mare  folos  pentru  po­   cutare  ţăran,  mic  negustor  ori  preot
      şi  primăvara,  a  pământului  prea  umed,   porul  nostru  din  comitatele  Alba-de-   destoinic:  cu  preţuri  mai  bune  decât
      ş.  a.  Umblarea  sucurilor  prin  pom  în­  jos,  Bistriţa,  Braşov,  Târnave,  Mureş-   până  acum.   Fertul  vinarsului,  fierberea
      cetează  şi  uscăciunea  se  arată  între   Turda,  Sibiiu,  Turda-Arieş,  Odorheiu,   de  lictar  ş.  a.  le  pot  săvîrşi  tot  ai noş­
      lemn  şi  coaje.   Aceasta  capătă  pete    Arad,  Caraş-Severin  şi  în  deosebi  comi­  tri,  cu  venite  sigure.  Fabrica  apoi  le  va
      brunete,  cari  cu  încetul  devin  negre,   tatul  nostru  al  Hunedoarei.            vinde  în lumea  mare.  Poporul  va învăţa
      apoi  creapă,  coaja  se  desprinde  de          E  vorba  de înfiinţarea:  „ Transsyl-   cum  se  culeagă   poamele   frumoase,
      lemn  sau  se  aşează  pe  el.   Toate  păr­  v a n ie ij a  prim ei fabrici ardelene pentru  cum  să  le  pacheteze  bine,  cari  soiuri


                                                         Căci  moartea  e  sdrobită               Un  împărat  odată,  de  mult,  avea  un
                  F   O I   T   A
                             9                           Şi  iadul  s’a  sfărmat             băiat  frumos  şi  cuminte.  Dar’  împăratul  n’a-
                                                         Din  morţi  Mântuitorul             vea  nici  zi cu  bucutie  şi  nici noapte  cu somn,
            C H R I S T O S  A  Î N V I A T !            Christos  a  înviat!                de  grija  băiatului.  Era  noapte  când  a  născut
                                                                                             împărăteasa  pe  băiat;  ear’  în  răvărsatul  zo­
              Pe-a  zorilor  aripă                       Din  deal  s’aude  toaca            rilor  când  au  venit  ursitorile,  a  zis  cea  mai
              Când  raza  ’ntâi  luceşte,
                                                         Şi-a  clopotelor  glas;             mare:  »In  puterea  nopţii  s’a  născut,  şi  moar­
              Din  somn  toată  făptura
                                                         Gâtit  e  cu  panglice              tea  lui  va  fi  în  puterea  nopţiil»   împăratul
             De-odată  se  trezeşte.                     Al  Paştilor  miel  gras.           auzi  cuvintele,  dar’  nici  bucurie,  nici  supă­
                Şi-’i  plină  lumea  toată
                                                            Biserica  e  plină               rare  n’a  simţit.  Dacă  băiatul  său  va  muri
                De-o  tainică  plăcere
                                                            Şi  credincioşi  tot  vin,       ziua  ori  noaptea,  tot  una  e,  numai  - viaţa
                Şi  tot. creştinul  simte                   Copiii  dela  strană             să-’i  fie  lungă  şi  fericită,  ear’  moartea  uşoară.
                In  suflet  mângăere.                       In  glasul  lor  senin
              Căci  e  sdrobită  moartea,                                                         Dar’  nu-’i  era  scris  viaţa  lungă  băiatu­
                                                         Măresc  Puterea  sfântă
             Cu  moarte  s’a  călcat,                                                        lui,  căci  ursitoarea  din  mijloc,  zise:  »Şi  când
                                                         Şi  cântă  ne  ’ncetat,
             Din  morţi  Mântuitorul                                                         vâ  împlini  optsprezece  ani,  de  moarte  sil­
                                                         Cântarea  mult  dorită
             Christos  a  înviat!                                                            nică  va  muri,  trăsnit  de  fulgerul  Iui  D-zeul«
                                                         Christos  a  înviat!
                                                                                             Şi  bietul  împărat,  care  asculta  la  uşe,  a  că­
             S’a  înviat  pământul                                       M aria  C ioban     zut  leşinat  de  mâhnire,  ear’  ursitoarele  spe­
                                                                                             riate  de  sgomotul  dela  uşe  au  sburat  în  văs-
             Şi  toate  s’au  trezit
                                                                                             duhul  albastru,  tără  ca  să  aibă  vreme  cea
             •Când  cea  de  Sus  Putere
             -»Să  ’nvie<-a  poruncit.                  T U R N U L     D E   F E R          mai  mică  să-’şi  spue  şi  ea  cuvântul.
                Din  crâng  şi  codru  coruri       «  In  ce  vreme  s’au  întâmplat  acestea,  eu   Şi-au  trecut de  atuncia  zece,  cincispre­
                Pe  Domnul  preamăresc           nu  ştiu,  şi  nici  în  ce  loc,  dar’  bătrânii  spun   zece  ani,  şi  să  împlineau  optsprezece  acum.
                Şi-a  veciniciei  viaţă          cum  auziră  şi  ei  dela  părinţii  lor,  ear  eu   Băiatul  să  făcuse  flăcău,  mai  mare  dragul;
                Creştinilor  vestesc.            vi-o  spun  aşa  cum  mi-s’a  spus.         şi  era  cuminte  şi  frumos  şi  înveselea  pe
   1   2   3   4   5   6   7   8