Page 6 - Bunul_Econom_1900_20

Pag. 6 BUHUL ECONOM Nr. 20

Tablei, poliţia din Sibiiu, la poruncă mai milioane Coroane; cea din Paris la 1855 cu Exposiţia maghiară dela Paris închisă-
înaltă, a confiscat întreg fondul lancu, cerând 22 milioane; din Londra la 1852 cu 250 mii; Abia s’a deschis pavilonul Ungariei Ia expo-
vicepreşedintelui Asociaţiunii să-i predee li- cea din 1867 din Paris cu 3 milioane; din siţia din Paris, şi a fost închis eară. Lucrul
belul fondului (despre 5000 fl.). I-s’a predat Viena în 1873 cu 50 mii.; din Filadelfia la s’a întâmplat astfel: Un aurariu din Paris,
Iibelul şi azi fondul e prin aceasta de iapt, 1876 cu 30 mii; din Paris în 1878 cu 10 care dase pentru exposiţia maghiară aurării
confiscat. mii., deşi a avut 13 milioane de cercetători, de foarte mare preţ, văzând că măsurile de
dela cari a încassat frumoase taxe de intrare; pază nu sunt nici-decum mulţumitoare, a ce­
Referent şcolar la consistorul din Sibiiu, cea din 1887 în Manchester, din Glasgov în rut dela comisarul pavilonului întregirea mă­
după retragerea dlui Dr. L. Lemenyi, a fost 1888, tot cu deficit. Din Paris în 1889 cu 8 surilor. Neîmplinindu-i-se cererea, aurarul s’a
numit provisor de consistorul archidiecesan mii.; din Chicago (America) căreia i-au zis pus şi i-a dovedit netrebnicia pazei în pavi­
din Sibiiu, dl Dr. D. P. Barcianu, profesor, „târgul lumii“, a încheiat „târgul11 cu 7 mi­ lonul exposiţiei maghiare. Luând cu sine
având ajutorul dlor M. Voilean şi N. Ivan la lioane perdere. încă doi oameni din atelierul seu, s’a dus la
unele lucrări. Dar’ foaia maghiară uită să ne spună, exposiţie şi într’un moment binevenit, a furat
ceea-ce toate au uitat până acum, că ex- însuşi lucrurile sale proprii, fără-ca cineva
Copii îmbătrâniţi. Marţi în 22 Maiu n. posiţia millenară din Pesta, cu cât deficit se-i prindă. După aceea s’a dus de nou la
şcolarul în clasa a III. a gimnasiului din s’a încheiat, de plătirăm ţara întreagă comisarul şi istorisindu-i cum şi-a furat obiec­
Orăştie, Josif Lahni, de 15 ani, fiiul medicului dare în acel an pentru a coperi cheltue- tele, i-a declarat, că nu le mai lasă să fie
veterinar Lahni, desnădâjduit, să spune, de a lile de milleniu? N’ar face rău să ni-o expuse, pentru-că tot aşa uşor s’ar fi putut
putea trece în clasa următoare, s’a dus sara spună vre-o foaie din Pesta şi asta. E întâmpla să le fure un fur străin. De teamă,
la 8 ore în parcul de din sus de casarme, târziu, am plătit, s’a uitat, am putea acum că nu cumva să se întâmple furturi aevea,
şi şi-a tras un glonţ în cap. A murit îndată. şi şti, cum a eşit? comisarul a rînduit închiderea exposiţiei, până
va sosi o nouă brigadă de detectivi, cari să
— In Cinci-Biserici cadetul de 16 ani,
Calea ferată Vinţ—Sibiiu s’a dovedit în
Jerffy, amoresat de o fată frumuşică, de care partea sa cea mai «romantică*, nu numai ţină paza pavilonului.
navea nădejde, s’a împuşcat săptămâna
romantică, ci şi primejdioasă. In urma tim­
trecută cu puşca sa Manlicher. pului ploios ce ţinu săptămânile acestea s’a Un Rus ce se credea pe sine foarte
păcătos, şi-a clădit în 10 Maiu n. un rug de
produs la capetul despre Sibiiu a tunelului lemne, Ie-a udat cu petroleu, s’a urcat pe ele
Ministrul lucrărilor publice din Româ­ dela Apold, o lunecare de pământ, care a şi Ie-a dat foc, dorind să ardă de viu, pen­
nia, Ionel Grădiştean a dat poruncă, că toate dus cu sine în fundul prăpastiei întreagă um­ tru a fi ispăsit de păcatele sale.
lucrările ce se ţin de acest minister, pot fi plutura dramului de fer dela capetul celui
în viitor îndeplinite numai de intreprinzător dintâi pod de lângă tunel. Şinele au rămas
români, cu lucrători români. atîrnând în aer, cu lemnele prinse de ele, pe Dl Aurel C. Domşa, redactorul «Unirii»
distanţă de vre-o 15 metri. Vre-o* 4 zile tre­ din Blaj, a adunat prin punerea la cale a.
nurile n’au putut umbla săptămâna trecută unui «lanţ de scrisori», 300 fl. (600 cor.) ca
Pagubele exposiţiilor. O foaie din pe aci, ci călătorii se dădeau jos la un capăt fond pentru o şcoală, dorită a se înfiinţa
Budapesta aduce următoarea socoteală a al surpăturii şi urcau ori coborau prăpastia de nou.
perderilor (deficitului) cu care s’au încheiat şi se aşezau în alt tren ce-’i aştepta de ce-
marile exposiţii universale (cum e acum cea ealaltă parte a ei. Acum s’a reparat drumul Pavilonul românesc la marea exposiţie
dela Paris). Despre 15 exposiţii mai mari se astfel, că s’au bătut stîlpi puternici, ca la po­ din Paris, s’a deschis în chip sărbătoresc Vi­
vorbeşte, dintre cari câteva au adus o durile în rîuri şi s’au pus peste ei bârne şi neri în săptămâna trecută, fiind de faţă co­
dobândă de 25 milioane, ear’ celelalte o peste acestea şinele, şi e pod peste surpă- misarii generali străini, diplomaţii şi mult pu­
perdere de 125 milioane pentru statele ce tură, dar’ umplutura de pământ lipseşte şi blic. Cele-ce se văd'aci sunt toarte intere­
le-au arangiat. Marea exposiţie din Londra acum, Trenul trece foarte încet peste pri­ sante şi dovedesc bogăţia naturală a ţerii:
la 1851 s’a încheiat cu perdere de 2 şi jum. mejdiosul loc. vezi felurite tipuri ale architecturii române
prin veacuri, apoi exposiţia de sare în care
şi vorbă cu fata mea să nu mai faci. Cau- — ş’apoi încetul cu încetul mi-am îngrijat e bogată ţara; cea de litere, ştiinţe şi arte;
tă-ţi fete de seama d-tale. D-ta eşti boer, ear gospodăria, că dacă-i sănătate şi omu-i de metale (petri preţioase); de arme de pe
vremuri; probe'de ape minerale; brodării şi
noi suntem ţărani, şi n’am nimic de împărţit vrednic, toate se fac. Şi nu mi-a părut rău
cu d-ta. Mâi înţeles ? —- Cu mine scurtă şi nici azi nu îmi pare, că mi-am lăsat casa lucruri de mână; evangelii şi cărţi slave de
Vorbă. şi pământul, penţru-că cinstea-i mai scumpă pe când era limba slavă în biserică; aci e
Şi a plecat ca un căţel cu coada între şi decât casa şi decât pământul. Şi au fost, pusă şi evangelia cea frumoasă dăruită de
picioare, Se făcuse vorbă în sat şi la curte se vede, toate pe voia, celui de sus, că eacă M. S Regina Carmen Sylva pentru mănăsti­
despre asta. In sfîrşit eu nu eram în boii toate au eşit la bun sfîrşit... rea dela Argeş, scrisă cu litere zugrăvite de
mei. Mă tot gândeam în fel şi chip. Cio­ {„A m . A g f.tlJ -4. t ’/ttîitt-ţ(t. mâna ei proprie, şi altele şi altele.
coiul legase şcoala Ia gard. Cum s’o scot E o exposiţie frumoasă, arătând ce are
la capăt ? Zi că-i dă dracu în gând să v;ie ţara mai bun în cutare şi cutare ram de lu­
într’o noapte să horbocăească prin ograda Săraca! O femeiuşcă durdulie şi ne- crare a minţii şi a mânilor omeneşti.
noastră... Doamne fereşte, întri într’un păcat. stâmperată, nu se simţia de fel de fel
Nu mai aveam tihnă, nu mai aveam somn, sănătoasă, şi a trimis după doctorul. Ştia că Budapesta cheltueşte pe an, cum se vede
fata plângea, muerea mă boscorodea într’una. doctorul deloc ţi-se uită la limbă, şi cunoaşte din budgetul pe 1900, numai pentru lucrări
Ca se curm, ce-mi zic? Am doi băeţi mari că nu eşti bine, dar’ doctorul din poveste a de comunicaţie, pavarea şi canalisarea stra-
însuraţi, la casa lor. Stai să-mi strîng tot de pipăit’o numai pe la mână, pe la cap, şi delor, şi contra vărsării de ape: peste 13 mi­
pe câmp. Mă răfuesc cu boerul. Las casa a uitat să-’i ceară limba. lioane coroane.
şi pământul pe seama băeţilor. — Dar’ pentru D-zeu, doctore dragă,
d-ta nu mă visitezi serios. Te asigur că sunt
îmi încarc tot, îmi iau frumuşel nevasta Exposiţie agricolă în Moscva. Pentru
bolnavă. Am neapărată lipsă de odichnă. Şi
şi fata şi mă duc —- unde m’o îndrepta a sprigini vânzarea roadelor agricole între
d-ta nici nu te uiţi la limba mea.
Dumnezeu, că lumea-i largă... Rusia şi Englitera, e vorba că îe 1900 se
— Nu e de lipsă, răspunse doctorul.
Ei şi eacă aşa au venit lucrurile de se arangeze în Moscva o exposiţie mare
O văd şi cred că şi ea are lipsă de odichnă...
am poposit aici la cumătru Vasile, tovarăş rusească-englezească, Ia stăruinţele Societăţii
vechiu de cărăuşie — Dumnezeu să-l erte .mperiale agricole ruseşti. Ruşii cu Muscali