Page 4 - Bunul_Econom_1900_28
P. 4
Pag. 4 B U N U L E C O N O M Nr. 28
Lindinile de frunze, cari se mai omidele se schimbă în păpuşi albe sau sfîrşitul lui Iunie omida se schimbă în
numesc şi păduchi de frunze, sunt d e. galbine, cu dungi şi pete negre. Păpu o păpuşe brunetă, care la sfîrşitul lui
mai multe feluri. Ele năpădesc frunzele şile aceste, se ved lipite de trunchiul Iulie devine fluture.
şi surceii tineri, cu al căror suc se nu şi crengile pomilor. După 14 zile din - Vulpea mare <zste un fluture de
tresc. Crengile trebue unse cu ?amă ele es fluturii, cari, precum am zis mai coloare brunetă-roşietică cu pete mari
de tabac, sau se freacă cu sare şi ce- înainte, depun oue, din cari în Au negre. îşi pune ouele pe cireşi şi peri,
nuşe de fag. ' gust es omidele. Toamna, iarna şi pri şi omidele" lor fac mari stricăciuni aces
Vespii şi găunii fac mare strică măvara de timpuriu trebue culese şi tor pomi.
ciune poamelor coapte. Cuiburile lor arse toate cuiburile omidelor. Numai Fluturele căpăţină albastră are ca
trebutf căutate şi afumate din greu cu Cu chipul acesta se pot ele împuţina pul de coloare albastră cu 2 pete ro
pucioasă, pentru a înăduşi pe aceşti şi chiar stîrpi aproape cu desevîrşire. tunde negrii. Omidele lui sunt groase.
duşmani ai poamelor. Afară de vespi Tot aşa de primejdios ca şi flutu Ele trebue scuturate de pe pomi, şi
şi gâuni mai sunt vespii prunelor şi rele alb de pomi este torcătorul inelar. în jurul trunchiului trase cercuri de pă
per secilor, cari samănă în câtva cu musca ' Stropite cu leşie de sare omidele aces cură, ca astfel omidele se nu se mai
de casă. Prunele şi persecile, ce con tui fluture pier pe dată. poată urca.
ţin vermii acestor vespi, trebue înde Molia disgărecheată a arborilor. Molia merilor este o omidă, ce
părtate. Omida acestui fluture se arată la în se prăseşte din un fluture mic, cu ari
Dintre soiurile de fluturi sunt o ceputul lui Iunie, are coloare sură-des- pile de-asupra de coloare sură-deschisă
mulţime, cari pricinuesc pagube nesă- chisă cu puncte negre, pe spate 12 şi dungi întunecate de-alatul, ear’ ari
muite pomilor. puncte roşii şi 10 albastre. In Iulie pile de desupt şi burta aurii. Omida
omida se schimbă în păpuşe de co se arată pe Ia sfîrşitul lui Maiu,
Fluturul alb de pomi îşi pune
loare brunetă, din care cătră sfîrşitul trăeşte înlăuntrul merelor, de unde ese
ouele de obiceiu pe frunzele din vîrful
acestei luni iese fluturele. Se stîrpeşte pe la mijlocul lui Iulie sau şi numai
pomilor. Omidele es din oue în luna
întocmai ca fluturele alb. primăvara, după-ce merii au înflorit.
lui August, se înfăşură pe frunză într’o 1 -
pânză subţire ca cea de paiangen, şi Fluturele mic brumatic. Omidele Molia prunilor este un verme ro-
frunza o leagă de rămurele, ca se nu acestui fluture sunt verzi, cu dungi albe şietic, care pricinueşte mari stricăciuni
cadă. Astfel iernează, uneori multe de şi gălbii. In Iunie şi Iulie aceste omide prunelor. Fluturele are aripile deasupra
tot, omidele fluturilor albi. Cum se se slobod pe fire subţiri, se ascund în negre, se arată în Maiu şi Iunie, pu-
desprimăvărează ele se trezesc şi dau pămentu! de sub pomi, unde se schimbă nendu-şi ouele în prune. De obiceiu
năvală asupra frunzelor tinere, pe cari în păpuşi, din cari ies fluturii numai prunele, aşa numite vermenoase, cad
le rod, adesea cu desevîrşire. Omidele toamna târziu. Femeiuşile n’au aripi şi şi ele trebue adunate, ca se nu devină
acestea ajung până la o lungime de samănă cu muştele. Urcarea pe pomi cu timp cuibar pentru prăsirea de
3—5 cm., sunt acoperite cu peri de a acestora se împedecă făcend un cerc fluturi.
coloare galbenă-deschisă, surie şi neagră, de reşină împrejurul trunchiului, şi peste Omida cireşelor se prăseşte din
pe spate are un şir de pete negre, asta punend hârtie unsă cu cleiu. ouele ce un fluturel depune în cireşele
ear’ pe părţi dungi negre. Pe la sfîrşi- Torcătorul procesionar. Omida lui coapte. înainte de a se schimba în
tul lui Maiu sau începutul lui Iunie e sură-negrie cu 2 dungi galbene. La păpuşe, omida caută prilej a se ascunde
— Doamne ajută se-’i vie şi Luxiţei mele — Antre! — răspunseră in cor...
F O I T A
•> Era căţelul!,..
unu dela gară!,.»
— Ptiu, ticăloşiile, că ai făcut se ne
Şi coana Elenca dădu la acatiste, până
S ÎM B U R E L E ce sosi unul... sară inima! Credeam că e ginerele...
După spusele coanei Elenchii, îl chema Peste câteva minute, însă, îşi văzură
visul eu ochii: sosi Popescu. ,
Un lucru visa coana Elenca: se’-şi deă Popescu, se purta cu barbişon, şi era «d’ăi Luxiţa se făcuse stacojie. Popescu
fata după „unu dela gară”. de vinde Ia bilete». — I-a trimes poza şi venise roşu gata.
două certificate: unul de absolvent a două
Totdeauna gara a fost o comoară ne »Ce galant!» se gândi coana Elenca,
clase de seminar, şi altul de bună purtare
secată de gineri: atunci când o fată mare mesurându-’l cu coada ochiului. — *Juben,
ca sergentmajor reangajat la infanterie.
s’a crezut mai năpăstuită sau un părinte mai ghete de lac! O să înebnnească Ioneasca de
desnădejduit de viitorul ficei sale, ca din Coana Elenca dete răspunsul: că Du necaz!...»
pământ, îngerul salvator s’â întrupat la timp, minecă l’aşteaptă negreşit.. Făcu dulceaţă de — Vă rog, şedeţi musiul
cu viteza cuvenită, în chipul modest al unui caise coapte, scutură prin casă, şi spălă per Şi îi întinse un scaun hodorogit dintr’6
oficiant dela căile ferate. delele; ear’ pe Luxiţa o opri de a mai freca mobilă veche, cumpărată dela o licitaţie, pe
tăierele şi o învăţă se dea mereu pe mână
Şi coana Elenca avusese multe probe când trăia Ghiţă.
cu „linolinâ“, ca se se ma imoaie.
despre aceasta: încă dela început, scaunul se arătă
«Cine mai credea, soro, ca fata Ră- «Ah, de ce nu trăeşte acum răposatul cu voe rea, din fericire, musafirul avu grija
duleaschi să aibă aşa noroc? Bătrână, plină Ghiţă, sermănelul! Că, de! Un bărbat în casă să se aşeze uşor pe un colţ şi să se ţie
de „defecturi" şi leneşe... Ei bine, s’a găsit tace mult la vremuri d’astea... Şi mai ales într’un echilibru vrednic de admirat.
cine s’o ia şi pe dînsa: „unu dela gară!“ cum era dumnealui deştept la vorbă şi cu Coana Elenca îşi recăpetase sângele
Dumnezeu se-’i dea sănătate bietului şef că posiţie în lume...» rece şi vorbea. A vorbit aproape numai
întreţine în pâne oameni cum se cade, care Răposatul Ghiţă fusese aprod Ia tribunal. dînsa; a început-o de la gară şi a ajuns la
fericesc familiile; fiind-că ăştia dela gară Ziua de Duminecă li-sâ păru la amân pătlăgele roşii. N’a uitat, în tot timpul, se
n’au pretenţie; şi pe urmă: slujbuliţă sigură, două neSflrşită. -— După prânz, auziră bătând amintească bunătăţile răposatului şi să-’şi
lefşoară grasă şi..... reţineri pentru pensie. la uşe: laude fata.
