Page 2 - Bunul_Econom_1900_40
P. 2

Pag.  2                                             B U N U L  E CO N OM                                              Nr.  40


       ceaşcă  crâşmarilor  —  3  Jidovi  —  din  co­                 - X                          Din  păpuşile ce,  din  întâmplare, ar
       muna d-sale a nu mai ţinea birturile deschise  în     A g r ic u l t u r a
                                                                                              rămânea  nenimicite,  în  primăvara  vii­
       Dumineci  şi  sărbători.  Protopretorul  i-a  res­
                                                                                              toare  prin  Aprilie  şi  Maiu  se  fac  flu­
       pins  cererea  pe  cuvânt  că  n’a  scris’o  ungu­  Sterpirea  omidelor  de  varză.
       reşte.  Zice  să  i-o  trimită  şi  în  traducere  un­  Despre  sterpirea  acestor  omide   turi,  cari  de  asemenea  trebue  prinşi  şi
       gurească.  Dar’  dl  preot,  cunoscându-’şi  drep­                                     nimiciţi.;  Aceşti  fluturi  sunt  de  coloare
       tul  limbii  sale,  n’a  voit  s’o  facă,  ci  a  recu-   s’a  mai  scris  în  „Bun.  Econ“,  şi-anume   albă.  Femeiuşile  depun  în  Maiu grăme-
       rat  contra  răspunsului  fisolgâbirăului  la  vi-   despre  modul  de  sterpire  după-ce  ele   joare  de  ouă  galbine  pe  frunzele  legu-
       eişpan  scriind  tot  româneşte,  —  şi  vicişpănul  au  dat  navală  asupra  varzei.  De  astă-   milor,  îndeosebi  pe  curechiu,  rădichi,
       s’a  văzut  capacitat  de  frumos  motivatul  re­  dată  vom  arăta  ce  trebue se  facem  de   ş.  a.  In  timp  de  4,  10  până  în  14  zile
       curs,  şi  călcând  pe  picior  pe  solgăbireuf  seu,   pe  acum,  ca  se  împedecăm  înmulţirea   din  aceste  ouă  ies  tot  atâtea  omide
       iată  ce spune dl  preot că  a  urmat  în curând:)
                                                  ăstui  fel  de  omide  şi  pustiiri  ca  cele   mici,  cari  se  nutresc  cu  frunze,  ear’
            Şi  ce  să vezi,  d-b  redactor?!  Pe la  mij­
                                                  întâmplate  în  anul  de  faţă;  penţru-că
       locul  lui  Septemvrie  a.  c.  antistia  comunală   e  lucru  înţelept  se  ştim  nu numai  stin­  catră  sfîrşitul  lui  Iunie  se  prefac  în  pă­
       din  loc  capătă  o  ordinaţiune  dela  pomenitul                                      puşi,  păpuşile  în  fluturi  şî  aceştia  de­
       protopretore,  in  care  expres  se  zice,  că  la   ge  focul,  după-ce  el  a  încins  în  flăcări   pun  din  nou  ouă  pe  frunzele  de  cu­
       cererea  mea  mai  mult  crâşmele  din  Chimi-  tot  cuprinsul  nostru,  ci  cu  deosebire  se   rechiu,  cărărabe  ş.  a.  Din ouăle  acestea
       telnic  nu-i  iertat  se  stea  deschise  Dumineca  ştim  cum  trebue  se  încunjurăm  isbuc-
                                                                                              în  scurt  timp  de  asemenea  ies  omide,
       şi  în  sărbători  dela  J  ore a.  m.  până  după  2   nirea  lui.                    cari  în  unii  ani,  cum  a  fost  şi  cel  de
       ore p.  m.
            Necaz  şi  o  adevărată  rabiare  a  cuprins   Pentru  sterpirea  acestor  gângănii  faţă, fac  mari  stricăciuni.
       din  nou  pe  toţi  perciunaţii  din  loc.  Eu  însă  stricăcioase  se  întrebuinţează  deosebite   După-ce  omidele  au  dat  năvală
       am  acea  mângâiere  sufletească,  că-mi  pot  mijloace,  cari  le  putem  reduce  la  două  cu  mulţimea  asupra  curechiului,  e  greu
       petrece  cu  privirea  pe  poporul,  ce  mi-se   grupe,  şi  anume:  mijloace  de  preîntim-  de  ajutat:  atât  cu  ruga  cât  şi  cu fuga.
       adună  la  sf.  biserică,  Duminecile  şi  în  sărbă­  pinare  şi  mijloace  de-adreptul  pentru  Prea  puţin ajută osteneala, căreia  oame­
       tori,  cum  îşi  urmează  fiecare  calea  cătră
                                                  sterpirea  acestor  omide.                  nii  se  supun,  adunându-le,  ori  stropind
       casă,  ear  nu  umple  crâşmele  ca  până  act,
       şi  mai  pe  urmă  ameţiţi  de  alcohol,  mulţi   Din  mulţimea  de  omide  ce  a      frunzele  cu  apă  de  săpun,  cu  leşie  de
       abia  ajungeau  în  ziua  următo-e  ori  chiar  a  nimicit  varza  (curechiul)  în  acest  an,   tăbac,  cu  lapte  de  var, sau  presărându-
       doua  zi  acasă.                           o  parte mare  s’âu  suit  pe  garduri,  pe   le  cu  ghips,  cu  cenuşe  ori  cu  sare.
            Da,  căci  perciunaţii  acum  nu  mai  în-                                             Adevărat că  vin  în  ajutorul  omului
                                                   pălanuri,  peJ  stîlpii,  grinzile  şi  caferii
       drăsnesc  a  trage  pe  poporul  venind  dela  bi­
                                                  şurilor,  pe  păreţii  caselor,  pe  trunchiu­  paserile,  vespîi,  unele  boale  lipicioase,
       serică,  aproape  cu  forţa  să  între  în  crâşme.
                                                   rile  arborilor  şi  pe  alte  obiecte;  acolo   de  cari  sufer  uneori  omidele, ploi  înde­
       Controla  peste  îndeplinirea acestei  ordinaţiuni
       o  fac  şi  o  voiu  face  în  persoană,  până  când  s’au  prefăcut  în  păpuşi,  cari  sunt  mai  lungate  ş.  a.;  dar’  totuşi  ca  cel  mai
       se  va  convinge  întreg  poporul,  că  poate  trăi  scurte  şi  mai  groase  decât  omidele,   potrivit  mijloc  pentru  împuţinarea  şi
       şi  fără  vinarsul  jidovesc.              însă  tot  de  aceeaşi  coloare,  rămânând   stârpirea  omidelor  de  varză,/  se  poate
            Fapta  destul  de  corespunzătoare  legii   lipite  prin  ungheţe  şi  locuri  ferite.   privi:  adunarea  fără  preget  a  păpuşilor
       a  d-lui  yice-comite  din  Turda  Dr.  Beteg                                          încă  acum  în  toamnă,  ear’  în  Aprilie
       Miklos  nu  are  lipsă  de  nici  un  comentar,   Aceste  păpuşi  de  omide  trebue  culese
       căci  se  comentează  însăşi  pe  sine.    şi  nimicite  fără  amânare.  Copiii  pot  şi  în  Maiu  prinderea  fluturilor  şi  ni­
                                                  face  în  această  privinţă  un  serviciu   micirea  ouă lor.
                             Teodor  Hărşianu,
                                paroch  gr.-cat.  foarte  preţios.   1  .                          nAjută-te şt D-zeu încă te va ajutat1


                   F  O  I  Ţ   A                         E  frumos  şi  steagul  vostru              Pentru  lege,  pentru  limbă,
                                                          Dar’  pe-al  nostru  de-'l  privesc         Noi  cu  gura  prindem  foc:
                                                          Tot  mai  mândru  este-al  nostru,          Numai  vântul  se  tot  schimbă,
                     C Â N T E C                          Şi  mai  sfânt,  că-’i  românesc.           Insă  munţii  stau  pe  loc.
                                                          Rupt  de-asprimile  furtunii
               Ţar’avem  şi  noi  sub  soare,
                                                          Răscolite  de  duşmani,
               Şi-o  rîvnesc  duşmani  destui,                                                        Sunt  şi  neamuri  mai  cu  nume,
                                                          L’au  purtat  cinstit  străbunii
               Ear’  prin  vremi  asupritoare                                                         Mai  vestite  la  răsboiu ;
                                                          Prin  atât  amar  de  ani.
               N’am  lăsat-o  nimănui.                                                                Or  fi  multe  poate  ’n  lume,
                                                          De  ne  chiamă  azi  la  moarte
               E  bogată,  zici!  Vezi  bine,                                                         Câte  n’au  ajuns  la  noi.
                                                          Veseli  mergem  la  răsboiu:
               E  bogată,  căci  în  ea                                                               Dar’  noi  ştim  ce  ne  ’nveţară
                                                          Se  dea  Domnul  să  ni-’l  poarte
               Multe  inimi  sunt,  streine,                                                          Cei-ce-au  fost,  şi  când  rostim
                                                          Şi  nepoţii  toţ  ca  noi.
               Şi-'i  frumoasă, că-’i  a  mea.                                                        Vorba  sfântă  «neam  şi  ţară»
               Dacă-i  mică  nu-’i  de-ocară,                                                         Noi,  străine,  tresărim.
               Căci  în  ea  viteji  mai  sânt,                                                       Pentru  cel-ce  ne  iubeşte,
                                                          Ştim şi  noi  o  lege  sfântă,
               Şi-apoi,  şi  la  noi  în  ţară                                                        Tot  ce-avem  noi  dăm  cu  drag.
                                                          Şi  de  mii  de  ani  acum
               Creşte  fierul  din  păment:                                                           Dar’  când  neamul  ni-’l  huleşte,
                                                          Stăm  cu  ochii  tot  spre  ţintă
               Când  voim»  îl  ştim  culege,                                                         Si  vrăşmaş  ne  vine  ’n  prag,
                                                          Mergem  tot  pe-acelaşi  drum.
               Ştim  cum  să  isbim  cu  el                                                           Mii  de  oşti  cu  ei  s’aducă:
                                                          Pentru  sfânta  lege-a  crucii
               Când  duşmani  lipsiţi  de  lege                                                       Noi  suntem  Români  destui  —
                                                          Pentru  limba  ce-o  vorbim:
               Vin  spre  noi  cu  gând  mişel.                                                       Când  de  piept  cu  noi  s’apucă,
                                                          Ce  de-oţel  pe  săbii  lucii
                                                                                                      Aibă-1  Ceru  ’n  mila  lui!
                                                          Pus-am  noi  de  când  trăim 1
               Steag  avem  şi  noi,  străine.            Ştie  Dumnezău  de-î  bine
               Şi-’l  iubim  cu  jurământ.                Ori  de  facem  vr’un  păcat  —     („Albina",  din  România)     G.  COŞBUC
               Ziua  răului  când  vine,                  Dar’  noi  ştim  c’aşa  e  bine
               Ce  frumos  se  sbate  ’n  vânt!           Să  ţinem  ce-am  apucat.
   1   2   3   4   5   6   7