Page 5 - Bunul_Econom_1906_04
P. 5
Nr. 4 BUNUL ECONOM P»g- 5
Ca for de prima instanţă: sându-se aşa la soare, în vre-o 3 zile oţet pentru toată viaţa, având îngrijire,
1. In capitala ţării, — antistele la soare, pe urmă le strecurăm şi tur bine înţeles, ca, în fiecare an în luna lui
■cercual; năm peste ele oţet bun şi de câte ori, Martie să mai adauge atâta apă de
vara avem mere şi pere putrede, tot ploaie după cum vede că cheltueşte pe
2 . In oraşe cu magistrat, — pri
marul sau substitui său; în oraşe cu turnăm deasupra zeama lor strecurată. an. Nu vorbesc aici de. chipul de a face
Când n’ai mere şi pere e destul să faci oţet cu surcele, din vin, furnici, vitriol,
municipiu, — căpitanul de poliţie sau
o dulceaţă, — torni apoi în tingire ca eta, ce să întrebuinţează în comerţ. Mă '
un funcţionar designat anume din partea
un litru de apă, — o amesteci bine cu mărginesc în totul a povăţui pe omul
consiliului orăşenesc; ;
o lingură de să ia toată dulceaţa de sărac, cum cu puţină cheltuială să-şi
3. In comune mici şi mari, -—«fibi- pe tingire, torni zeama aceia într’o stic
răul cercual, numai în astfel de excese lă mare şi-i pui câteva bucăţi de zăhar poată aduna în casa sa ceiace îi înlez-
prin cari dauna (paguba) causată treco şi o hârtie albastră, unsă cu miere, legi neşte traiul zilnic, ca mai ales în mi
peste patruzeci de coroane, gura cu o petecă, nu dop, şi o laşi la nute de cumpănă grea, să nu simţă ce-i
din contră; dacă dauna causată nu căldură După trecere de câteva săptă mizeria (sărăcia).
petrece suma de patruzeci coroane sau mâni ai oţet tare şi bun la gust. De Unde mai pui timpul ce-I perde
în cazul, când cel păgubit ’şi reduce câte ori clăteşti un vas de dulceaţă sau omul spre a-şi -cumpăra cele trebuitoare
«urna de despăgubire în senzul §-lui de miere, tot torni în sticla de oţet. şi pe cari cu atâta puţine jertfe le poate
110, atunci ; De câte ori faci dulceaţă clăteşti tin avea totdeauna în cămara sa.
a) în comune mari este competent girea si torni zeama în oţet, ţinându-1 Mlena Savastos.
s judeca judele comunal împreună cu mereu la căldură acoperit totdeauna
un membru al antistei şi cu notarul corn. c’o petecă. Ai apucat odată a prinde
sau cu substitutul acestuia; cuib de oţet, îl poţi avea toată viaţa Ţinerea şi îngrijirea vitelor.
b) în 'comune mici, —• judele îm numai să-l păzeşti ca să nu îngheţe.
preună cu doi membri ai antistei. Cât de sărac să fie un om tot îi stă Hrana vitelor.
Ca for de a două instanţă (apelativ); prin putinţă de a şi prepara acest oţet. Una din pricinile, cari fac ca soiul
a) în capitala ţării, în oraşele cu De are miere e tot acelaşi lucru. In animalelor noastre să nu să îmbunătă
magistrat şi cu municipiu, — comite casele unde să fac mai multe soiuri de ţească în mod mai simţitor, este fără
tu l municipal; dulceţuri, acest oţet are aroma cea mai indoială şi hrana proastă şi neîndestu-
plăcută. Mergând cu rânduiala aceasta
b) în comitat: litoare cu deosebire în timpul iernii.
avem oţet în belşug fără a ne costa
1. In aiacerile judecata în comu nimic Las că şi peste vară să ivesc sumede
nele mici şi mari de cătră forurile lor nie de neajunsuri, în privinţa hrănii vi
•de prima instanţă, — fîbirăul (proto- Orice cuib de oţet e pe vecie, de telor. In foarte multe locuri păşunea de
pretorele); aceea trebuie a’l păstra bine spre a nu pe ogoară, de pe dealuri, unde nu
să sparge vasul. In cât, aceste vase tre
2. în afacerile judecate de cătră buiesc împletite cu mlajă de salcie: să creşte altceva decât pâiş, în mirişti ş.
tîbirâu ca for de prima instanţă, — co a. locuri puţin potrivite pentru hrănire,
împleteşti începând dela fund şi alipind
mitetul municipal. l nu poate fi altfel decât rea. Dar şi în
nueluşele roată în jurul sticlei până sus.
Ca for de a treia instanţă: ' Cu această industrie,..,a.tât de uşoară lunci, de altfel roditoare, păscând nu
Comitetul muncipal, — asupra afa şi folositoare, s’ar putea ocupa atât co arareori un număr prea mare de vite,
păşunea să împuţinează, uneori în veri
cerilor judecate de fibirău ca for de' a pii, cât şi oamenii mari. Când ,se strică secetoase să gată aproape cu desăvâr
doua instanţă; eară ministrul de agro o sticlă de oţet nu e atât valoarea ei şire, astfel că vitele abea o duc de pe
nomie, —- asupra căuşelor judecate de şi a oţetului, ci regreţi anii de îngrijire o zi pe alta. Ear’ din mână nu să dă
cătră comitetul muncipal, ca for de a qe-ai avut pentru el. Oţetul tare şi fru cât ţine vara la cea mai mare parte a
doua instanţă. mos la faţă dovedeşte veşnica privighere
_ (Va urmi). a gospodinei, Când ai trandafiri strângi vitelor, aproape nimic.
Iarna să întoarce foaia. In acest
foile, le pui într’o sticlă, o astupi bine anotimp bogatul ca şi săracul trebue
O ţ e t i ] 1 . şi o laşi la soare până s’au pălit frunzele să-şi hrănească animalele, multe, puţine
de tot, deasupra torni oţet şi după ce’l
laşi câtva timp, îl poţi întrebuinţa. Acest câte le are, dându-le hrană de a gată,
Oţetul e, de mare folos pentru om. oţet e cel mai frumos la culoare din e întrebarea însă, câte şi ce fel. Sunt
Oţetul e bun împotriva multor boale toate, e bun la gust, numai mirosul e ce e drept o seamă de plugari, cari
adună nutreţ şi mult şi bun, şi dau
mai ales ca să te freci cu el, apoi cu prea tare. Fiind sticla închisă cu foile
vitelor destul şi cu socoteală. Dar cea
comprese, îndoit cu apă, când omul e de trandafir, toată aroma rămâne în
mai mare parte a plugarilor nu-şi trage
leşinat, ţinându-i la nas oţet tare, îndată ăuntru. Unii usuc florile mai întâiu, dar
destul de bine seama câte vite poate
să deşteaptă. La boale molipsitoare, (cari acel oţet perde mult din miros Dacă
să iau) stropindu-se prin odaie. Sunt şi insă ai pune florile de trandafir în oţet ţinea cu nutreţul care’l adună, şi nu
oţeturi rele pentru sănătate, care să în de îndată după ce le-ai cules, să strică arareori pun la iernat un număr prea
mare de vite. Şi atunci trebue să le
trebuinţează în comerţ, de acele trebuie cu desăvârşire. Dacă pui must dulce în
a ne feri cât să poate de mult. Oţetul sticle ca de un litru şi le laşi astupate tragă dela gură, sau să le dea hrană
ce să vinde pe la cârciume, făcut din câteva săptămâni, s’a făcut oţet. Dacă proastă, în paguba stăpânului însuşi.
vin rău sau răsuflat, e bun, dar nu n’ai nici bani, nu faci nici dulceaţă, a- Dânduli să hrană puţină şi nu la
poate fi întrebuinţat de omul sărac, de tunci fă atâta jertfă ca să cumperi o -un timp anumit, vitele slăbesc, boala
oarece e prea scump, Cel mai bun lu singură dată un litru de oţet, ş’apoi se leagă mai cu înlesnire de ele, îşi
cru e însă ca fiecare gospodină să-şi torni de-asupra ca la zece litri apă de perd din preţ, cele de jug sunt slabe
pregătească oţetul în casă. Oţetul să ploaie din luna Iui Martie, legi sticla cu de lucru, vacile împuţina laptele, cu
poate face din merele şi perele cele ce o petecă şi o pui la căldură. După câtva un cuvânt totul iese spre râul vitelor
să putrezesc pe copac,— e destul să timp oţetul să face tare şi bun la gust. şt paguba stăpânului.
fie perele puţin putrede, — le aşezi Nu e om, care anul să nu cheltuiască Tot aşa să întâmplă şi când să
pe-o leasă una lângă alta, cele putrezite cel puţin câteva coroane pentru oţet. dă Viţeior hrană, de altfel multă, dar’
£>ine cu cele mai puţin putrede şi lă- Cu acest mijloc: din 40 de bani ai rea. Să pot îndopa cât de bine vitele
