Page 7 - Campul_1924_07_13

C Â MP UL 199

mai de aşa un obiceiu vreau eu acum să vă vorbesc ceva.
«Şase zile să lucraşi, iar a şeaptea e ziua Domnului, pe
aceea să o sânţiţil* Cărţile de religiune sunt făcute după
cărţile sfinte şi dacă cuvântează D-zeu aşa în Sf. Scriptură
şi dacă Sfinţii Părinţi dela Isus Hristos încoace au mai aşe­
zat pe lângă acea zi a şeaptea a Domnului, care e Duminică,
încă şi alte sărbători, pe cari câlindarul creştin le însem­
nează cu roşu, de ce oare păcătuiesc atâţia creştini, mai
serbând pe lângă acea zi a Domnului şi sărbători încă
şi o mulţime de alte sărbători, cari toate socotite la un
loc fac mult mai multe decât toate Duminicile şi sărbă­
torile legate la un loc? De ce nesocotesc porunca Dom­
nului ? In vremurile lăţirii creştinismului şi a prigonirilor,
tare mulţi mucenici şi multe mucenice au suferit pentru
credinţa Iui Hristos; au fost mii şi mii; biserica creştina
a ţinut de datoria ei să-i înscrie în pomelnicele ei şi
să-i pomenească tot aşa cum îi pomenim şi noi astăzi
pe morţii noştri, fără să fie sfinţi.
Având anul calendaristic numai 365 şi în al patrulea
an 366 zile şi fiind c’au fost, cum am zis, mulţi muce­
nici şi multe mucenice, alcătuitorii de mai de mult a
calendarelor, cari erau de regulă feţe bisericeşti, au
căutat sâ-i puie pe toţi în pomelnice şi cas’ajungă zile
le au trebuit să puie câte mai mulţi pe fie care zi, lucru
de care vă puteţi încredinţa frunzărind orice calendar;
dar i-au însemnat cu negru şi numai ici colea şi cu o
cruciuliţă tot neagră înainte, ceeace o să vă arate
că cutare a fost însemnat prin ceva în vremea Iui, iară
nu că ar fi sfânt şi că ar trebui ţinută ziua lui. In adevăr,
că dacă am lua bine seama după călindar şi ne-am
potrivi lui apoi toate zilele de peste an, ar trebui să fie
sărbători şi n’ar mai fi zile lucrătoare.
Unde am ajunge atunci ? Câlindarul arată ca sărbă­
tori numai zile anumite şi nu l’am auzit niciodată pe
vre’un preot spunând «Oameni buni, mâine sau poimâne
e sărbătoare, e cutare mucenic sau cutare mucenică, cu
toate acestea însă ţăranii noştrii români ţin atâtea sărbători,
de te miri că nu li se mai urăşte de a pierde atâta vreme
scumpa degeaba. Numai ce-i auzi pe o seamă pome-