Page 12 - 1929-n1
P. 12

LUMEA  PRIN  CARE  AM  TRECUT
                                                                          11
                                  4.  Când  cu  răsmeriţa

                   Isbucnind  Ia  1848  răsmeriţa, aşa zisa  inteligenţă  a  Ro­
              mânilor  din  Podgorie  s’a  dat  în  partea  Maghiarilor,  care-i
              ademeniseră cu gândul, că se luptă pentru libertate,  egalitate
              şi  frăţietate.  Erau în dieta  dela  Dobriţin  chiar  trei  deputaţi
              dintre  Românii  din  Podgorie:  Gheorghe  Popa,  Sigismund
              Popovici,  fiul  protopopului  dela  Şiria,  şi  Sigismund  Borlea,
              tot  Sirian,  vărul  mamei  şi  mai  târziu  înverşunat  luptător
              contra  asupritorilor  maghiari.
                   Mulţimea  cea  mare  a  poporului,  prostimea  cea  cu  bun
              simţ,  ţinea  însă  cu  împăratul.
                   Mergând  deci  vestea  că  Bem,  un  revoluţionar  polonez
             intrat  ca  general  în  oştirea  maghiară,  se  pregăteşte  să
             înainteze  prin  Şiria  spre  valea  Crişului, ca să-l lovească  din
             coaste  pe  Avram  Iancu,  Şirienii  i-au  ridicat  pe  Podgoreni,
             pe  Pădureni şi  o  parte  din  Luncani  şi  i-au  adunat  la  Şiria,
             ca  să  ţie  piept  cu  oştirea  lui  Bem.
                   Văzând  mulţimea  cea  mare  adunată  pe  dealuri,  Bem
             care  n’avea  decât  vreo  două  mii  de  oameni,  s’a  oprit,  ce-i
             drept,  în  loc,  dar  peste  noapte  a  adunat de prin satele  depe
              Mureş  şi  din  Câmpie  toate  carele  şi  le-a  înşirat  pe  drumul
              Aradului,  iar  în  fruntea  şirului  şi-a  pus  mica  lui  oştire.
                   Românii depe dealuri, văzând  praful  stârnit de  coloana
              cea  lungă,  au  crezut că au în faţa lor o oştire  de  tot  mare şi
              fiind  lipsiţi  de  arme,  au  stat  pe gânduri.  A  fost  deci  destul
              ca  Bem  să  descarce două trei tunuri, pentru ca mulţimea  cea
              mare  să  se  risipească.
                   Dupăce  însă  oştirea  a  intrat  în  sat,  au fost  descărcate
              dela  dreapta  şi  dela stânga focuri de puşcă şi  au căzut şase-
              sprezece  dintre  oamenii  lui  Bem.
                   Nereuşind  să prindă pe  cei ce descărcaseră, Bem  a  luat
              hotărîrea de a-i decima pe Sirieni şi a adunat la „casa  oraşu­
              lui“  pe  toţi  Românii,  ca  să  aleagă  pe  cei  ce  urmau  să  fie
              spânzuraţi.
                   Notarul  Pop,  ginerele  protopopului,  deci  cumnatul  de­
              putatului  Popovici,  şi-a  dat  silinţa  să  scape  pe  unii  încre-
              dinţându-1  pe  Bem,  că  sunt  oameni  nevinovaţi.  A  şi  reuşit,
              dar  n’a  putut  să  scape  pe  unii  decât  jertfind  pe  alţii.  Fie
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17