Page 8 - 1929-n1
P. 8

LUMEA  PRIN  CARE  AM  TRECUT
                                                                          7
                   Mai  târziu,  când  am  ajuns  să  ştiu  citi,  mi-a  căzut  în
              mâni  o  cărticică,  în  care  se  spunea,  că  Vilagăşul  era  în
              fiinţă  când  Romanii  au cucerit Dacia. Din timpul năvălirilor
              nu  se  mai  ştie  nimic  despre  el.  Se  ştie  însă, că ’n urmă era
              unul  dintre  castelele  regale  ce  alcătuiau brâul Caransebeş —
              Lugoj — Făget — Lipova — Şiria — Ineu — Beiuşi — Oradea —
              Sîmleu —Hust.  Regele  Mateiu  Corvinul  a  ţinut  acolo  închis
              un  timp  oarecare  pe  fratele  mumei sale, magnatul Szilagyi.
                   Dupăce  Suleiman  II  Magnificul  a desfiinţat şi al  doilea
              regat  sârbesc, familia Brancovici s’a retras în Ungaria, unde
              i  s’au făcut donaţiuni însemnate, între care şi Vilagăşul.  Bine
              ştiutul  Episcop  Sava  Brancovici  era  şi  el  din partea locului.
                   Când  cu  răscoala  de  la  1784,  unii  dintre  tovarăşii  de
              luptă  ai  lui  Horia  s’au  încuibat  în  Vilagăş. Au  fost,  aşa  se
              zice,  aduse  atunci  tunuri  din  cetatea Aradului şi din culmea
              dealului  Horlea  au  bătut  Vilagăşul  de  l-au  lăsat  în  starea
              din  timpul  copilăriei  mele.
                   Citindu-le  aceste  negru  pe  alb,  nu  mă  ’ndoiam,  că  ele
              sunt  adevărate  şi  decâteori  se  ivia  ’n  faţa  mea  Vilagăşul
              vedeam  în  gândul  meu  regi,  voivozi,  paşale  şi  cete,  care
              trec  în  mers  furtunatec  pe  sub  dealuri  şi  se  răsboiesc  pe
              şesul  întins  şi  neted.
                   Şiria,  croită, după  toate  semnele, de  ingineri  nemţi,  cu
              uliţi  drepte,  pretutindeni  deopotrivă  de  largi  şi  cu  locuri
              de  case  toate de aceeaşi  întindere, nu s’a putut închega decât
              după  trecerea  vremurilor  grele.
                   Vatra  vechiului  sat  se  află  mai  spre  şes,  unde  locului
              i  se  zice  şi  azi  Selişte.
                   Altă  vatră  de  sat,  după  toate  semnele  încă mai veche,
              e  „Şiriuţa“,  un  tăpşan  de  sub  cetate,  din  sus  de  vii.
                   Satul  de  la  Selişte, după  toate  semnele  a  fost pustiit în
              timpul  luptelor  cu  Turcii  şi pare a fi fost locuit de maghiari,
              căci  în  nomenclatura  localităţii  sunt  elemente  maghiare ca
              „Kopasz“, „Kiscut“, „Nvergeş“  ori  „Banhagy“. Maghiarii din
              satul  de  astăzi,  sunt  veniţi  mai  târziu  şi  sunt  aşezaţi  în
              partea  despre  şes  a  satului,  alăturea  de  mai  numeroşii
              Şvabi,  care  sunt  veniţi  şi  ei  mai  târziu.
                   O  migraţiune  de  Români  spre  aceste  locuri  s’a  făcut
              după  retragerea  din  Oltenia  a Austriacilor. Altă  migraţiune
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13