Page 6 - 1929-n1
P. 6

LUMEA  PIUN  (  ARE  AM  TRECUT            5


                   Şiria  mai  e  vestită  şi  pentrucă  acolo  a  capitulat la  13
              August  1849  oştirea  maghiară comandată  de  Artliur  Gorgei
              în  faţa  Ruşilor  comandaţi  de  generalul  Paschievici.
                   In castelul domnului de pământ Boliuşse afla ’n timpul co­
              pilăriei mele masa, pe care a fost subscris actul de capitulare,
              şi  data  era  săpată în  o  placă  de  argint din  mijlocul  mesei.
                   Fiind  mai  înstăriţi,  mai  înaintaţi  în  cultură  şi  mai
              sfătoşi,  podgorenii, aproape numai  Români,  se simt  ei înşişi,
              şi  sunt  socotiţi  şi  de  alţii, cei  mai de  frunte dintre  Românii
              din  partea  locului,  iar  fruntea  frunţii,  adică  cei  mai  de
              frunte  dintre  podgoreni  sunt  Şirienii.
                   Afară  de  Podgoreni  mai  sunt pe acolo  Mureşeni, Câm-
              pieni,  Crişeni  pe  la  isvoarele  Crişului  Alb,  Pădureţii  prin
              valea  Crişului,  Luncani  înspre  şes,  şi  Vidicani  pe la isvoa­
              rele  Crişului  Negru.
                   N.u  sunt însă  nici Şirienii,  nici Podgorenii,  Câmpienii şi
              Pădurenii  locuitori  de  baştină, căci nomenclatura satelor nu
              e  deloc  românească. Radna, Miniş,  Cladova,  Ghioroc, Cubiu,
              Govăşinţ,  Siria,  Galşa,  Mişca,  Măderat,  Pâncota, Agrij, Ară-
              niag,  Şilinghia,  Dund,  Drauţ,  Cermeiu,  Câcărau,  Mocrea,
              n’au  înţeles  în  limba  românească.
                   Poporaţiunea  din  zilele  noastre  e  venită în partea locu­
              lui  după  încheerea  tractatului  de  Carlovâţ,  când  atât  şesul,
              cât  şi  podgoria  erau  pustii.
                   In  deosebi  la  Şiria  sunt  şi  puţini  Şvabi,  mai  puţini
              Maghiari  şi’n  timpul  copilăriei  mele  mai  erau  şi  Slovaci
              aduşi  acolo  de  Bohuş,  care  era  şi  el  Slovac  dela  Ciaba.
                   Având  să  descriu  lumea  prin  care  am  trecut,  nu  pot
              să  ’ncep  decât  de  aici,  unde  m’am  născut,  unde  mi-atn  pe­
              trecut  copilăria  şi  cea  mai  frumoasă  parte  a  tinereţelor,
              unde  au  fost  aşezate  temeliile  vieţii  mele  sufleteşti.  Cu naş­
              terea  se  ’ncepe  numai  viaţa  trupească,  cea  sufletească  e
              plămădită  ’ncetul  cu  încetul  potrivit  cu  felul  de  a  fi al ace­
              lora,  cu  care  ne  petrecem  zilele  copilăriei  şi ale tinereţelor.

                                       2.  Vilagăşul
                   Când  eram  copil  mai  mic,  vedeam  cetatea Vilagăşului
               numai  de jos,  din  sat,  mi  se părea mică  şi  nu mă  ’ndoiam,
              că  grăesc  adevărul  cei  ce-mi  spuneau,  că  ea  a  fost  zidită
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11