Page 5 - 1929-n1
P. 5

4                        IOAN  SLAVICI

                ştiinţă  e  adevărat,  căci  azi-mâine  am să trec şi eu şi nu pot
                să  depărtez  de  la  mine  gândul,  că  am  să  stau  faţă  ’n  faţă
                cu  dânşii  şi  să  dau  socoteală  despre  spusele  mele.
                     Pentru ca înţelesul adevărat al  acestora să  iasă lămurit
                la  iveală,  cititorii  au  să  fie  dumiriţi  şi  asupra  drumului
                în  care  am  umblat,  precum  şi  asupra felului meu de a simţi
                şi  de  a  vedea  cele  ce  se  petrec  în  lumea  aceasta.
                     Sunt  cuprins  de  simţământul,  că  stau  răsleţ,  rămăşiţă
                a  unei  lumi,  care  ’ncetul  cu  încetul  se  stinge.  E  destul  să
                fiu  cu  inima  deschisă  pentru  ca  să  fie  adevărat  şi  ceeace
                spun  despre  lumea  aceea.

                             DRUMUL  IN  CARE  AM  UMBLAT

                                    1.  Podgoria  Aradului
                     Aradul  se  află  in  câmpie,  pe  ţărmul  dela  dreapta
                al  Mureşului; se  văd însă  bine  dela  Arad  cele din urmă din­
                tre  dealurile  revărsate  din  Carpaţi  spie  marele  şes  dela
                Tisa  şi  dela  Dunăre,  podgoria  ce  se  ’ntinde  dela  Mureş
                până  ’n  lunca  Crişului  Alb.
                     Pe  subt  aceste  dealuri,  la  marginea  şesului,  sunt  înşi­
                rate  unul  lângă  altul  zece  sate  înfloritoare, toate româneşti,
                iar  deasupra  satelor,  pe  coastele  înclinate  spre  mează-zi,
                sunt  vii  ce  dau  vinuri  bune,  cele  mai  vestite  la  Miniş,  la
                Măderat  şi  la  Mocrea.  Din  jos  de  sate,  pe  şes,  sunt  ogoare
                mănoase.
                     Cam  pe la  mijlocul podgoriei,  în culmea  unui  deal mai
                răsărit,  se  văd  de  la  mari  depărtări  surpăturile  unei  vechi
                cetăţi  de  piatră,  de  unde  ochiul  străbate  peste  şes  şi  peste
                lunca  largă  a  Crişului  până  ’n  zarea  albăstrie.
                     Maghiarii  îi  zic  cetăţii  „ V ilă g o ş adică  „Luminoasa“,
                iar  Românii  se  folosesc  de  numele  maghiar  prefăcut  în
                „ Vilagăş
                     La  poalele  dealului,  sub  Vilagăş,  se’ntinde  Şiria,  în
                limba  maghiară  tot  Vilăgoş,  cel  mai  mare şi  mai de frunte
                dintre  satele  din  podgorie,  în  care  se  află  judecătoria  aşa
                zisă cercuală, unde se ţine toate Miercurile târg de săptămână,
                de  două  ori  pe  an  târg  de  ţară  şi  unde  podgorenii  îşi  au
                scaunul  protopopesc  şi  şcoala  capitală.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10