Page 4 - 1913-12

„Era însă una — trandafirul albastru — cum i-am Eră, dragul meu, un adevărat concurs de obrăz­
zis eu în urmă, care-şi băteâ joc de toţi băeţii. Eră nicie. N-o cruţam de loc, dar nici ea pe mine nu mă
potrivit de înaltă, o ţinută sigură şi elegantă care pă­ ertâ. Stacojie de ciudă, aproape tremurând, îmi zise:
rea totdeauna gata să facă un tur de vals, avea ochii „Te sfătuesc, domnule Don Juan-Tălpeanu, să
limpezi ca imitaţia cea mai reuşită a safirului, (mie-mi renunţi şi la asta. Nu cred să-mi placi nici când mă voi
plac mai mult imitaţiile de pietre scumpe, decât cele mărită, fiindcă eşti sclivist ca un frizer, şi... mă trăz-
adevărate, sunt par’câ mai estetice... nu găseşti?)., neşte mirosul de odicolon prost, cumpărat cu litrul..."
avea un glas ca murmurul Slănicului la cascadă, ta­ Protestai energic :
lia ca o făclie de nuntă, picioruşele ca nişte mânere
de sabie, gura şi nasul ca..., dar îţi las ţie grija com­ „Nu sunteţi deprinsă, fragedă făptură, e parfu­
paraţiilor, eu am perdut exerciţiul poetic. Eră simplă mul Guerlin â 25 lei flaconul, pe care numai eu îl
în mişcări, firească în gesturi, foarte atrăgătoare prin am în ţara românească...
acel „dute ’n colo" al spiritului ei crud şi tăios, care — Atunci pielea dtale e de vină... talpa dtale...
te desarmâ lesne, dar mai cu seamă prin acel „vino — Eu totuş, scumpă aristocrată, sunt indulgent
’n coace" al zestrei ei de-un sfert de milion, în afară şi vă ert defectele fizice pe care le cunosc din infor-
de moştenirile în prespectivă. Se îmbrăcă numai în maţiuni intime, bine plătite..., cu toate că ştiţi atât de
rochii limpezi ca azurul cerului, îmbinate din văluri magistral să le ascundeţi...
şi dantele, iar la piept purtă totdeauna un trandafir, — Minţi!
care par’că împrumută culoarea pieptului albastru... — Cine ştie, poate că cercetând mai mult inti­
„Dându-mi bine seamă cu cine aş aveâ să lupt, mitatea dvoastră... - nici n-am isprăvit fraza.
mi-am poruncit dela început o tactică n-am să-i fac — Mişel! Canalie!...“ mi-a întors spatele şi-a
curte, şi am să refuz vădit de-ai face cunoştinţa. Mai plecat furioasă.
mult chiar, am s-o întimpin totdeauna cu’ aerul su­ în ziua aceea nu s-a arătat nici în parc, nici la
părat al omului, care n-ar vrea să se întâlnească cu casino, nici în restaurant. Am aflat în urmă dela o
cineva... Deci: nu voi asediâ fortăreaţa, ci o voi lăsă prietină a ei, c-a stat închisă în cameră, şi-a plâns.
să cadă singură prin foame... A doua zi nu mi-a răspuns la salut, şi două săptă­
— Admirabil strateg! mâni n-am mai vorbit împreună.
— Aşi fi fost, dacă aş fi isbutit... Fata însă eră *
o fiinţă diabolică, mi-a priceput firea şi gândul, şi
din întâia zi m-a luat în primire: „Cine eşti dumneata, Sufeream grozav, reamintindu-mi purtarea mea
domnule, care mă plictiseşti cu indiferenţa şi mă te­ grosolană şi brutală. îmi frământam cugetul cum să-i
rorizezi cu dispreţul, — dta care- nici nu vrei să-mi cer ertare. I-am scris, dar mi-a trimis scrisoarea îna­
faci cunoştinţa, când ştii că tot tineretul din Slănic poi, i-am eşit înainte, cercând să-i vorbesc, dar ini-a
se învârteşte în jurul meu?..." râs în obraz, — am rugat pe-o prietină a ei ca să
mijlocească împăcarea, dar parc’ar fi fost un complot
Pe de altă parte, prietinii mei luaţi în râs de
fată, mă rugau stăruitor să spăl ruşinea sexului pi- împotrivă-mi, m-am trezit deodată că toate fetele mă
sălogilor: ocoleau... Eram mâhnit peste măsură, nu mai puteam
„Să-i dai o lecţie, Vily, s-o ţie minte, cocheta! dormi, nu mai aveam linişte, mi se risipise veselia,
setea şi pofta de mâncare... O iubeam, fără să-mi
— Numai tu, mă Tălpene, cu humorul tău, îi dau seamă...
vii de hac veveritii!...
După două săptămâni de război, am încheiat în
— Monşer, dacă nici ăşteia nu-i poţi suci ca­ sfârşit armistiţiul, între două figuri de cadril. I-am
pul, atunci degeaba te mai lauzi că ai succese..." cerut voe să mă explic, şi ea mi-a dat întâlnire pe-a
Par’că eu m-aş fi lăudat vreodată! La ce să doua zi, în sala de muzică a cazinului, la un ceas
mint: sportul seducţiunii m-a ademenit întotdeauna, când de obicei nu eră nimeni. Am privit-o lung- ochii
iar de data aceasta mă pasiona chiar, — însă fata ştia ei străluceau straniu sub lumina policandrilor de bal,
să-mi stăvilească toate pornirile cu o iscusinţă rară. iar acordurile orchestrei îi înfloreau par’că un început
„Dumneata, domnule Vily Tăl-pea-nu, — pronun- de cântec în colţul buzelor... Eră fermecătoare!
ţându-mi numele, băteâ talpa pantofului de pământ, — Fireşte, am fost c’un ceas înainte la întâlnire.
te crezi irezistibil ca marchizul de Priola, inteligent Deşi-a venit cu întârziere, părea foarte drăguţă cu
ca Pitagora şi frumos ca Apolon Belvedere! — era mine. I-am spus multe, cu accent patetic, i-am poves­
cultă fata! — ...Pun rămăşag că peste un sfert de ceas tit cald tot alaiul simţirilor ce-mi clocoteau în suflet,
ai să-mi faci curte, mâne o declaraţie de amor în suferinţa, remuşcările, dragostea... şi pe când înge-
toată regula, şi până în trei zile ai să mă ceri de nunchiam ca să-i sărut mâna cu gestul graţios al unui
nevastă... Ţi-o spun din vreme, s-o ştii: nu pot să paj medieval, — un stol de fete dădu năvală în salon,
te sufăr fiindcă te crezi frumos, şi am să râd de dta încunjurându-mă ca un paenjeniş de glume răutăcioase
mai aspru decât de ceilalţi... şi hohote batjocuritoare. Se răzbunase... Eram umilit,
— într’adevăr dudue, — i-am răspuns eu iro­ învins, nefericit...
nic, — aşi dori mult să-ţi cuceresc... mâna. Mă atrage Când mă desmetecii, trandafirul albastru dispă­
mult zestrea dumitale care numai bine mi-or acoperi ruse, împreună cu toate fetele, şi eu avui curajul să-mi
datoriile. — Cum vezi, făceam pe canalia: — ...Şi-apoi, dau seama pe deplin cât eram’de ridicol. M’am gân­
domnişoară Demonico, aşi vrea să dau o lecţie im­ dit imediat ca să-mi fac seamă, apoi, ca să dispar
becililor mei de prietini, care nu sunt în stare să cât mai repede din localitate... Cu neputinţă, aş fi fost
prindă în laţ o vrabie ca dumneata... însă, deoarece laş cu mine însumi... Din potrivă, trebuia să stau şi
nu-mi placi de loc, fiindcă eşti orfană de duh şi vă­ să mă răzbun, deşj cu fiecare clipă de suferinţă o
duvă de suflet, părăsesc deocamdată planul meu, a- iubeam mai mult. în primele două zile întreg Slănicul,
şteptând până ce te vei mărită. Să ştii, domnişoară care îmi cunoştea aventura, a făcut mare haz pe so­
Fli/t, că mă înscriu în frunte pe lista amanţilor du­ coteala mea. Am îndurat totul cu tărie de suflet, şi pe
mitale..." urmă păţania mea a fost uitată de toţi, bineînţeles,