Page 6 - 1913-12
P. 6
Vedere din Port-Arthur: Monumentul Ruşilor căzuţi în luptă.
bine, că tot norocul meu se poate prăbuşi pe veci, — Toate bune, dar nu pricep cum ai putut plânge
dacă nu-1 voi întemeea pe-un gest bărbătesc, care să aşa, de porunceală...
mă smulgă de sub robirea unui capriţiu, şi astfel să-i — Foarte simplu : mi-am tinut câteva clipe res
câştig respectul, după cum îi câştigasem iubirea... piraţia, cugetând la ceva trist. £um eram foarte miş
Deaceia mă hotărâi. înainte de-a se urcă în trăsură, cat, lacrimile au curs din belşug.
i-atn făcut semn c’aş vrea să-i spun ceva, şi neferit, — Şi... aventura aceasta s’a sfârşit aci?
i-am strecurat o scrisoare: — încă nu, dar înainte de a-ţi povesti într’ur
„E un secret al sufletului meu... Ţi-1 încredinţez cuvânt sfârşitul, vreau să-ţi arăt un document, ca st
şi nădăjduesc că-1 vei şti păstră"... nu mai ai nici o îndoială"...
Se înroşi, ascunzând plicul în sân, apoi după o *
strângere de mână prelungă, se urcă lângă însoţitoa- Vily se ridică de pe scaun şi intră într’o camera
rea ei, şi vizitiul dădu biciu cailor, după ce culesei dealături. După câteva minute se întoarse însoţit de c
din fugă semnul unei sărutări. Trăsura se perdîi în femee uimitoare prin frumseţa ei stranie şi totodate
praful văruit al şoselii, iar eu răsuflai mulţumit de prietenoasă.
felul cum îmi jucasem rolul, dar temându-mă de ur „îţi recomand pe nevastă-mea: Trandafirul al
mările ce-ar fi putut să aibă purtarea mea... Ştii ce-i bastru în persoană..."
scrieam ? Bănuesti măcar? Ea, la auzul acestor cuvinte evocatoare, se înroşi
— Nu. puţin tulburată, apoi zimbi fericită, întinzându-mi c
— Cam aşa: (Plăsmuisem un document ad-hoc) mână albă, ca s’o sărut...
„Copie după jurnalul meu intim, dela Slănic-Moldova. „Drăguţa mea, n’ai de ce să te jenezi... E cel
Astăzi Vineri, orele 3 1 2 d. a. 7randafirul albastru care mai bun prieten al meu..."
m’a umilit şi chinuit atât de nemilos, pleacă peste Apoi trecurăm cu toţii în sofragerie.
două ceasuri. Am toată vremea ca să mă răzbun, pu
nând la cale planul meu de-acum o săptămână. La
ora patru mi-a dat întâlnire. Facem o plimbare până
la cascadă. Dela patru la patru şi jumătate voi juca
ca un actor dela comedia franceză rolul îndrăgostitului. (9ând ţ ‘runzelc-or cădea...
La patru şi jumătate îi sărut mâna şi plâng, — iar la
cinci fără un sfert precis, îi sărut ochii, gura şi na — Lorenzo Stecchetti —
sul. La ceasurile cinci pornim înapoi spre otel. La şease, Şie.
înainte de-a se fi urcat în trăsură şi de a-şi fi luat ră Când frunzele-or cădea, şi de departe
mas bun de plecare dela subsemnatul, îi dau în taină Veni-vei, să câţi crucea mea uitată,
un plic care va cuprinde o copie după această pa Umilă vei găsi-o, la o parte,
gină din jurnalul meu intim, mărturia răzbunării mele Şi ’n juru-i flori, cum n-au fost niciodată.
pentru umilirea dela cazino".
— Extraordinar!.. Culege-atuncia florile acele,
„Nu mi-a fost greu, să-mi joc rolul ca un aritst, Născute din ţărâna mea, — căci ele
căci mi-se potrivea de minune: o^ iubeam, o iubeam
cum nu iubisem până atunci. — îţi poţi dar închipui Sunt cântecele-mi necântate încă,
că scenele de dragoste si destăinuirile n’au fost lipsite E dragostea-mi curată şi adâncă...
de accentul sincerităţii... VASILE STOICA
182
