Page 5 - 1913-12

fără de mine... îţi voi povesti în casă, cum m’am răz- — Dacă doriţi, de ce nu...
iunat. Am ajuns. Un gând îmi ’fulgeră creerul. Găsisem mijlocul să
*
mă răzbun.
Vily se opri o clipă. îşi şterse fruntea înfierbân- — Plecaţi seara la şease, nu-i aşa? Atunci să
ată de avântul povestirii, apoi mă împinse uşor de pornim în pădure la ceasurile patru, şi să ne întoar­
imăr pe poarta unei clădiri încăpătoare. Urcarăm scă- cem la cinci şi jumătate, tocmai la timp... Cu chipul
ile, şi prietenul meu mă întovărăşi în salonaşul unui acesta, veţi puteâ plecă, ducând o ultimă impresie
uxos apartament. plăcută din Slănic. — Suntem înţeleşi nu-i aşa?
„N’am găsit casă mai bună, pentru cât plătesc, Toată noaptea am chibzuit planul răzbunării până
n mijlocul anului e greu. Am închiriat-o pe asta fiindcă
în cele mai neînsemnate amănunte, aşa că nu mă în­
ire confort: bae, telefon, de toate... Vrei un lichior?.. doiam de triumf".
i foarte bun... Mai bem câte unul?...
După o pauză: în ziua din urmă, la patru după amiazi, înaintam
„...Şi cum îţi spuneam, dragul meu, trandafirul alături pe poteca de sub umbrare, care duce în inima
ilbastru mă ameţise cu aroma-i cuceritoare, dar mă pădurii, acolo unde clocoteşte apa Slănicului spume­
ănise dureros cu spinii lui otrăviţi... Şeapte zile, cât gând peste pragul stâncilor. Tăceam amândoi. Eu aş­
mi mai stat la Slănic, am fost foarte plouat, cu toate teptam par’că să prind firul primelor cuvinte. După
:ă vremea eră frumoasă... Mă întâlneam cu fata zilnic, câteva fraze pregătitoare, începui o declaraţie de dra­
Iar amândoi eram schimbaţi. Ea avea întotdeauna goste ferbinte, colorată cu gesturi sugestive, cu sus­
ierul c’ar vrea să-mi destăinuiască ceva, — eu, umilit pine prelungi, — însfârşit respiram prin toate fibrele
;i acru, îmi muşcam buza de ciudă şi de dragoste. numai patimă tânără şi neastâmpărată, ca un adevă­
3 iubeam ca un naiv, pătimaş şi nesocotit cum iu­ rat îndrăgostit ce eram... Fiecărui cuvânt rostit, îi mă­
besc studenţii, — şi totuş, nu mă puteam despărţi surăm ecoul şi puterea convingerii citind în ochii ei
ie gândul răzbunării. Simţiam, că trebue să îndepli- lăcrimători de bucurie. îi luai mâna într’a mea, o des-
lesc o faptă deosebită, care să mă înalţe în ochii ei merdai ca pe-o pisică, o apropiei de buzele mele arse,
şi să mă împace cu mine însumi. Aş fi vrut s’o văd şi după o perindare de mişcări repezi şi izbutite, îi
unecând într’o prăpastie, ca să-i pot scăpă viaţa, ori prinsei capul peste umăr, acoperindu-1 cu sărutări
fugărită prin codri de vreo fiară, pe care s’o sugrum neînfrânate...
vitejeşte. Cu fiecare ceas care trecea, trandafirul al­ Ce clipe dumnezeeşti! Plângeam ; ea mă privea
bastru îşi pierdea din strălucire. îşi închidea petalele bună, dulce, mângâietoare...
veseliei... Tulbure şi tristă, îmi cercetă într’ascuns su­ După ce mă liniştii, cercetai ceasornicul: cinci!
fletul meu, tot atât de tulbure şi trist... Un zimbet amar mi se încâlci în musteţi: cinci cea­
într’o seară, pe când ne plimbam tăcuţi pe aleea suri!... Bun de tot!... Am învins!...
îngustă a parcului, îmi spuse cu o uşoară tulburare Pornirăm înapoi pe potecă la braţ, luându-ne în
în glas: toate felurile rămas bun. Făgădueli pentru viitor, fju-
„Mâne plecăm... răminte, visuri de fericire... Am ajuns la otel cu câteva
— Da? Aşa de curând?... adăugai eu cu prefă­ minute înainte de-a sosi trăsura. Pe când ea suia şi
cută nepăsare, pe când inima mi se strângeâ ca o scoborâ scările pentru a-şi rândui cuferile, eu cugetam
lămâe uscată. la planul meu, şi-mi dădeam seama, că-mi lipseşte
— Ce-ar fi — reluă ea, — dac’am merge mâne curajul de-a-1 duce până la capăt. Triumfasem, dar nu
la cascadă, înainte de-a... ne... despărţi!... izbutisem să mă reabilitez... îmi dădeam seama foarte

Vedere din Port-Arthur: Un tun de cetate, din care Ruşii aruncau ploaie de foc asupra vaselor de războiu japoneze.