Page 5 - 1913-34
P. 5
Nr. 34. C O S I N Z E A N A Pag. 493.
gândesc numai la aceea, ce se va
întâmpla, ca mâne...
Ca mâne, când voiu porni de-
aici mai trist, mai decepţionat şi
mai neîncrezător, decât venisem.
Ca mâne, când voiu părăsi şi mă
suţa aceasta pe care singura po
doabă e fotografia matale încad
rată în negru, — ca să nu mă mai
rentorc la ea poate niciodată... Cu
vântul acesta : niciodată, mă face a-
cum să rezonez şi să-mi adun în mă-
nunchiu toate visurile de până acum.
Ce de lumină în ele, Doamne,
ce de curăţenie şi ce de viaţă ! Şi
va trebui să se spulbere, aşa cum
se spulberă ţărâna de pe drum şi cum
se spulberă vârtejul de frunze sub
bătaia vântului. Va trebui, fără ca
să pricep vreodată nenorocul, care
mă urmăreşte şi blăstămul, care mă
persecută...
Ca mâne... voiu plecă ca mâne,
dragă Li, căci trebue să plec. Mă
chiamă iar necunoscutul, de unde
rătăcisem pe-aici, cu viaţa lui mo
notonă, seacă şi plină de mizerii.
Mă chiamă şi chemarea lui în sara
asta îmi răsună clar şi energic în
suflet, ca o poruncă, căreia trebuie
să mă supun şi pe care trebuie s’o
împlinesc. Nu înţeleg porunca a-
ceasta şi nu o cunosc, dar ea e
puternică şi e îngrozitoare. Sub che
marea ei voinţa mea se risipeşte,
puterile mi se spulberă şi rezistenţa
îmi încetează. O voiu împlini, căci în
ea e sinteza visurilor mele curate
şi e drojdia principiilor mele de Tip de bărbat arab.
viaţă, cari nu recunosc făţărnicia,
nu recunosc minciuna, nu recunosc ful acela german, de care ai auzit din sufletul meu, pe care lumea
îndoiala şi nu recunosc mai pre şi matale, desigur, şi eu am aflat niciodată nu şi-a dat silinţa s’o li
sus de de toate calculul, ca norme de mult un refugiu dinaintea neno niştească, — atât i s-a părut de neîn
de viaţă. rocirilor în fraza aceasta. Acum simt semnată... Răvaşul acesta — cel
Sunt acum în curat cu ea si îndoit de clar adevărul acesta si y din urmă, pe care ţi-1 adresez în
y
sunt în curat cu ce mă aşteaptă de aceea nu mă înspăimânt, că va coloanele revistei acesteia, care mi-a
dacă mă supun ei. Şi nu mă în trebui să plec şi să las aci toate, primit spovedaniile cu atâta bună
spăimânt. Nu mă înspăimânt, căci câte mă împresoară: şi linişte şi voinţă — ceteşte-1, cu atenţie, dragă
nu mă consider un favorizat al tihnă şi viaţă fără obeze. Să le las Li, şi caută să pătrunzi în el mai
norocului si nici vreo fiinţă care şi să pornesc pe alte drumuri ne ales gândurile care n-au putut lua
y y
trebuie să fie neapărat împărtăşită cunoscute şi neumblate, fără locuri vestmântul slovelor si frământările
y
de onoruri, de bogăţii şi de alte de primire şi fără locuri de popa care au întovărăşit fiecare vorbă.
y
mulţumiri trecătoare. — „Ceea ce suri... Dacă le vei pricepe pe acestea la
crezi tu despre tine, valorează mai Necunoscutul acesta mă atrage, vreme, vei fi înţeles şi rostul lor.
mult pentru fericirea ta, decât a- căci îmi deschide larg perspectiva Radu Mărgean.
ceea ce crede lumea“ a zis filozo uitării depline si a potolirii furtunei □ □ □
