Page 8 - 1913-34
P. 8

Pag. 496.                                  C  O  S I N  Z  E A  N    A                         N  r .   3 4 .


           care noapte, intrând în atelierul meu,  nimic  frivol,  nimic  amuzant.  Ele   Maxim  Gorki  e  grav  bolnav  în  ad­
           mi  se  părea  că  văd  sburând  trei  sunt  interpretarea  prin  pozele  plas­  mirabilul  Capri,  unde  locueşte  de
                                                                                   atâţia  ani.  Ilustrul  scriitor  suferă  de
           păsări  negre...  Eram  aşa  de  tulbu­  tice,  prin  cele  mai  armonioase  miş­
                                                                                   piept.  S’a  rostit  şi  se  rosteşte  gro­
           rată  de  aceste  năluciri  încât  l’am   cări  trupeşti,  a  suferinţei,  a  bucu­
                                                                                   zavul  cuvânt  ftizie.  O  catastrofă  pare
           chemat  pe  doctorul  R...  B...;  mi-a  riei,  a  durerei  şi  a  extazului  pe   apropiată.
           spus  că  pricina  erau  nervii  şi  mi-a  cari  marii  compozitori:  Beethoven,
                                                                                       Părintele  lui  Conovalow  şi  al  a-
           prescris un tonic...                Mozart,  Chopin  etc.  le-au  exprimat   tâtor  vagabonzi  pe  cari  i-am  cuno­
               Dar  în  Rusia  ideia  aceasta  mă  prin  sunete.  Intr’unul  din  numerile   scut  par’că  personal,  ale  căror  bărbi
           persecuta  aşa  de  mult,  încât  eram   ei  trecute  „Cosinzeana“  a  publicat   sălbatice,  haine  sdrenţuite  mintea
                                                                                   noastră  le  evoacă  şi  ale  căror  siluete
           sigură  că  mă  apropiu  de  moarte,  potretul  celebrei  artiste,  înconjurată
                                                                                   le  vedem  apoi  pierzându-se  ca  nişte
           şi  într’o  seară,  înainte  de  reprezen­  de răposaţii ei copii.   f. n.
                                                                                   pete  nedesluşite  în  infinitul  br.umos
           taţie,  am  scris  o  scrisoare  conţi­                                  al  stepelor  —  părintele  lor  va  cădeâ
           nând  ultimele  mele  dorinţi  „pentru                                  victimă  anilor  sbuciumaţi  ai  tinere-
           a îi deschisă după moartea mea“.     RÂNDURI MĂRUNTE                    ţei  lui,  în  vânt  şi  ploae,  în  mizerie
               Şi  apoi,  într’o  noapte,  în  vagon,                               şi  neastâmpăr,  vagabondând  pe  ne­
                                                                                    mărginitele  ţinuturi  ale  patriei  lui.
           am  auzit  Marşul  funebru  al  lui                                      Personagiile  lui  Gorki  trăesc  aşa  de
           Chopin,  toată  noaptea,  şi  am  avut   Numărul  viitor  al  revistei  noastre   bine,  numai  fiindcă  autorul  lor  le-a
           un  îel  de  viziune  care  m’a  impre­  va  apărea  numai  în  14  Septemvrie   creat  din  fărămiturile  propriei  lui
           sionat  aşa  de  tare,  încât  am  dan­  n.,  în  preajma  serbărilor  Asociaţiunii.   existenţe.  Umezeala  stepelor,  colbul
           sat-o  în  seara  următoare,  întocmai   Rugăm  pe  onoraţii  noştri  abonaţi,   şi  duhoarea  porturilor,  oglinda  ne­
           după  cum  am  văzut-o,  fără  repe­  cari  nu  sunt  în  regulă  cu  abona­  sfârşită  a  mării,  pe  cari  nu  le-a  de­
                                                                                    scris  cu  atâta  vigoare  şi  colorit,  el
           tiţie,  pentru  întâia  vară.  Mi  s’a  spus   mentul,  să  binevoiască  a-l  regulă   le-a  cunoscut  întocmai  după  cum
           că  publicul  a  plâns  şi  am  răspuns:   până  atunci,  ca  să  nu  li  se  sisteze   le-a  zugrăvit.  De  aci  imensa  lui  pu­
            Da,  e  curios,  aveam  impresia  că   trimiterea revistei.             tere  de  evocare,  şi  succesul  enorm
                                                                *                   pe  cari  apariţia  povestirilor  lui  le-a
            mă duceam către propriul meu mor­
            mânt,  şi  am  simţit  ca  un  vânt    Vacanţa  scriitorilor.  Un  mare   provocat în lumea literară.
                                                cotidian  francez  a  deschis  o  anchetă   Dar  colbul  drumurilor  şi  ume­
           îngheţat,  şi  după  aceia,  odată  cu
                                                foarte  interesantă.  El  s’a  adresat  ce­  zeala  nopţilor  petrecute  sub  cerul
            melodia  reînvierei,  un  îel  de  extaz   lor  mai  de  seamă  autori  dramatici   liber  s’au  răzbunat,  nu  pe  tânărul
            care nu-mi păreâ pământesc.         ai  Franciei,  cerându-le  să-i  scrie  cum   vagabond  de  odinioară,  ci  pe  glo­
               Şi  în  tot  timpul  turneului  meu   îşi  petrec  vacanţele.  Răspunsurile  lor   riosul  artist  de  astăzi.  Ele  i-au  rui­
            în  Rusia,  eram  obsedată  de  o  pre­  ne  conving  de  unanimitatea  preocu­  nat  trupul  şi  i-au  subţiat  sângele.
                                                părilor  lor.  Cu  toţii  au  mărturisit,  că   Incurând  va  sosi  ziua  scadenţei,  şi
            simţire  a  morţii;  şi  mă  întreb  a-
                                                niciodată  nu  lucrează  mai  cu  zel  ca   omenirea  va  plânge  pe  unul  din  fiii
            cuma  dacă  e  posibil  ca  vorba  ac­  — în timpul vacanţei.           ei  cu  cari  se  poate  mândri  mai  mult.
            cident...  să  existe  într’adevăr.  Lucrul   Lucrul  n’ar  trebui  să  ne  surprindă   *
            acesta  venea  înspre  mine  şi  îl  sim­  peste  măsură.  Munca  artistică  se  de­  Cei  doi  lorzi.  Cazul  nu  ne  pare
            ţeam venind.                        osebeşte  de  celelalte  munci  omeneşti.   a  merita  importanţa  ce  i  se  dă.  Doi
               De  trei  ori  lucrul  acesta  mi-a   Ei  au  nevoe  nu  numai  de  voinţa  de   lorzi  englezi,  sătui  de  vieaţa  regu­
                                                a  lucră,  ci  şi  de  o  anumită  dispozi­
            fost  prezis...  Să  fie  numai  o  întâm-                              lată,  confortabilă  şi  monotonă  pe
                                                ţie  sufletească.  Dispoziţia  aceasta  a-
            tâmplare?  în  orice  caz,  o  întâm­                                   care  li-o  ofereau  averea  şi  situaţia
                                                târnă  în  mare  parte  de  atmosfera  în
            plare foarte bizară I               care  trăesc.  Şi  niciodată  natura  nu   lor  socială,  obosiţi  de  palatele,  me­
               Scrie-mi, etc.“     v isadora u  le  poate  comunică  o  mai  mare  bo­  sele  şi  societata  modernă  cari  îi  în­
                                                                                    conjură,  s’au  hotărât  acum  câteva
                                                găţie de sevă ca în timpul verii.
               Mărturisiţi, că pagina e impresi­                                    luni  să  întreprindă,  pe  jos,  ca  nişte
                                                   Ne  închipuim  că  nu  numai  în
            onantă.  Ea  mişcă  mai  adânc  decât                                   simpli  turişti,  o  escursiune  în  Anglia,
                                                Francia,  ci  şi  aiurea  scriitorii  produc   mâncând  prin  hanurile  de  sat,  dor­
            proza  cea  mai  cizelată.  In  rândurile   mai  cu  plăcere  în  epoca  vacanţe­  mind  prin  şuri,  ducând  însfârşit  viaţa
            acestea  aşternute  pe  hârtie  cu  spon-   lor.  O  dovadă  a  acestei  aserţiuni,   vagabunzilor  obişnuiţi.  Şi  lorzii  no­
            tanietatea vibrătoare a durerilor mari,   nu  ne-a  dat-o  şi  dl  Octavian  Goga,   ştri  se  simt  fericiţi,  aşa  de  fericiţi,
            tremură  multe  lacrimi  şi  o  nespusă   care  tot  în  vara  aceasta  şi-a  sfârşit   încât  au  decis  să  nu  revină  niciodată
                                                piesa  „Domnul  Notar“,  care  l’a  în­  la  existenţa  strălucită  pe  care  au  a-
            suferinţă.  Ele  ar  trebui  păstrate  ca
                                                cântat  aşa  de  mult  pe  dl  Adrian   vut-o  înainte,  mulţumindu-se  să  ră­
            un  document  rar;  nicăiri  n’am  vă­  Corbul?  Şi  suntem  informaţi  că  chiar   mână  ce  sunt  acum,  nişte  bieţi  că­
            zut  mai  sincer  şi  mai  sguduitor   în  aceste  momente,  marele  nostru   lători  ce-şi  câştigă  singuri  hrana,  îm­
            redate convulsiunile unei mame care   poet  lucrează  la  alte  două  piese  în   pletind  coşuri  de  răchită  pe  cari  le
                                                                        li
            şi-a perdut copiii.                 câte  un  act:  „Sonata  lunei   şi  „Lu­  vând  apoi  în  cursul  drumului  lor,
                                                pul“  pe  cari  le  scrie  la  poalele  Pi-   prin  satele  şi  cătunele  unde  popo­
               Să  adăugăm  că  mama  aceasta,
                                                rineilor,  în  orăşelul  Saint-Jean-de-Luz.   sesc.  De  aci  presa  engleză  a  umplut
            Isadora  Duncan,  e  astăzi  cea  mai                *                  un  şir  nesfârşit  de  coloane,  iar  mo­
            ilustră  artistă  o  dansului.  Dansurile   Boala  lui  Gorki.  Ziarele  euro­  raliştii  nu  contenesc  de  a  cita  exem­
            pe cari le execută ea, nu au în ele  pene au adus de curând ştirea că   plul  ca  o  dovadă  a  adevărului  bi-
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13