Page 2 - 1913-47
P. 2
Pag. 682. C O S I N Z E A N A N r . 4 7 .
răzvrătitoarele vânturi s’au mul-
C A R P A Ţ I I , comit şi ele.
Răpăitul abia auzit al mo
cari cu piscurile lor până la nauţi peste Africa meridională, torului, trece ca un cântec de
cer, alcătuesc o graniţă atât de în comparaţie cu zborul pre slavă peste câmpiile Bulgariei
inaccesibilă; C a r p a ţ i i , cari cis al eroului contimporan? şi ale Turciei, speriind cârdu
ne-au zmuls cea mai curată Nu aflăm comparaţie potri rile de corbi, adunate în aştep
glorie a neamului, s’au supus, vită, nici dacă am pune dili- tarea stârvurilor multe.
insfârşit, şi ei în faţa geniului geanţa de pe vremuri, alături E un simbol al civilizaţiei,
uman, ce nu mai cunoaşte pie- de automobilul cel mai straşnic. al Apusului luminos!
deci în drumul lui spre lumină! Visul omenirii de a cuceri Aceeaş lumină va lăsâ-o în
Vlaicu a murit — într’o apo văzduhul, s’a izbândit! urmă şi în Orientul somnolent,
teoză ca şi aceea a lui Mihai Omenirea s’a zbătut atâtea unde omenirea doarme ocro
Eroul, - dar a grăbit Daucourt, veacuri, urcând treaptă cu tită de umbra lui Allah şi a
un frate de sânge al lui, să treaptă drumul spre culme, legendelor.
ne ridice din toropeală şi jela până a ajuns a înfige stindar „Treziţi-vă din somn, — le
nie, mângăindu-ne, că acest dul biruitor, pe vârful ce se strigă glasul biruitorului; — pu-
succes mondial tot „ginta la credea inaccesibil. Au rămas neţi-vă pe lucru, şi nu vă mai
tină“ are să-l atingă. mii şi mii de victime în urmă, încăeraţi ca fiarele pădurii...
El a plecat din Franţa, pur dela Icar, până la Manole... şi E atâta teren de muncă pen
tătoare de lumină, pe aripile până la Vlaicu... dar ei trebuiau tru ori-cine în lume! încrede-
paserei lui fermecate; a speriat să moară, ca să pecetluiască ţi-vă în puterile voastre!“
împărăţia lui Wilhelm al II-lea, cu moartea lor chiar, credinţa
cu zborul lui mai precis ca neclintită în idealul, pe care îl Aşa grăeşte solia de sus,
mersul unui tren accelerat; a întrevedeau ! solia gintei latine, ce poartă în
descins la Berlin, Budapesta... * frunte o stea divină, răvărsând
Arad... pe urmă şi-a luat dru Daucourt, probabil va fi a- lumini în urma ei!...
mul spre Porţile-de-fer, urmând juns la ţintă, când scriem a- - x i >-c - v. - .
făşia tot mai distinctă a Du ceste rânduri. Probabil se va
nării bătrâne, pe care o între fi prăbuşit pe undeva, ceea ce
Pe zidurile Silistrei... Oraşul
zărise abia, ca un mic părăiaş, nu impoartă, căci mâne se vor Silistra e de mare însemnătate pen
ţişnind din adâncurile tăinuite ridica alţi zece, cari să ducă tru România, fiind el cetate întărită,
ale „Pădurii-Negre“. la izbândă visul îndrăzneţ, de şi astfel punct foarte preţios pen
A traversat apoi Ţara Ro a tăia în zbor trei continente! tru zile de războire ce ar veni spre
mânească şi Bulgaria, oprin- Să trece azi Mediterana în zbor; România, din jos, dinspre Bulgaria.
După ce armata română a cuprins
du-se ici-colo, pe câteva ore, se scrie abia în câteva rânduri această cetate, oficerii batalionului
şi- poposind apoi în strălucitul despre o călătorie aeriană dela 2. al Regimentului „Vasile Lupu“,
Constantinopol de odinioară, a Paris la Petersburg; oamenii urcându-se pe întăţiturile oraşului,
cărui glorie e pe sfârşite. se gândesc la recorduri: să ce privesc spre Bulgaria, au stat
timp mult, oarecum beţi de bucuria
De-aici a trecut strâmtoa treacă în zbor Oceanul, ori chiar de a se vedeâ stăpâni pe aceste în-
rea încântătoare a Bosforului, să facă ocolul pământului. tărituri mult râvnite, şi de cari Bul
zburând peste ţinuturile, pe cari Azi nu se mâi poate opri garii legau atâtea nădejdi că le vor
le cunoaştem din scrisorile sfin avântul deslănţuit al entuzias fi lor de folos în un viitor, poate
chiar apropiat, atac asupra Dobro-
ţilor apostoli, — şi acum e, cine mului, nici chiar cu vorba în gei româneşti, care începe de sub
ştie unde, deasupra Iordanului, ţeleaptă a marelui Edison, care zidurile acestei cetăţi. Aşa au fost
deasupra Mării-Moarte... a Ie regretă pripirea şi goana aero- fotografaţi pe ziduri.
rusalimului, încununând Sfântul nauţilor, ce a pricinuit — şi va Ziarele din ţară scot cu plăcere
Mormânt şi Muntele Golgotei, pricinui şi pe viitor, — atâtea la iveală, că aceste întărituri s au
cu rotirea lui triumfală de ac dezastre. căzut României şi pentru cuvântul,
că ele au mai fost române! Doar
vilă, pogorâtoare din neamul * nainte cu 500 de ani, Mircea a stă
Cezarilor latini. Gândiţi-vă la zburătorul, ce pânit această cetate. I se zicea „Dâr-
* strătaie văzduhul, cu atâta si storul“ lui Mircea, şi când cetatea
Unde e Jules Verne cu cele guranţă! a căzut iar în mâni streine, a căzut
„Cinci săptămâni în balon“ ale Munţii şi-au plecat, parcă în ale păgânilor, pe atunci atot te
muţi. Bulgarii ce fel de drept deo
lui, cu dibuirile celor doi aero- piscurile pleşuve înaintea lui; sebit ar avea asupra oraşului ? Doar
