Page 10 - 1922-20

Pag. 306. C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Nr. 20.

— Vai de mine cucoane, era să Jclf când soseşte ceasul
ne prăbuşim în Prut, zic eu spăi-
mântat. *
— întoarce! porunceşte boerul Ca să nu uit vre-una în ceasul judecăţii,
cătrănit rău. Când întorc, ce să vezi Cât mai împovărată de ele să-mi apari,
măi frate? Golanii opriseră săniile Greşală cu greşală eu le'nsemnez pe toate
în drum şi veneau spre noi, cu fur­ Şi simt o ne'nţeleasă, nebună voluptate
cile în mână; ba unul din cap avea Cu cât greşeli mai multe îţi aflu şi mai mari.
pe umăr drucul de legat paele. Un
fior mi-se strecură de-alungul spinării. în fiece mişcare descopăr una nouă,
— Ce ne facem cucoane, că aiştia Cu fiecare vorbă simt suma lor crescând
n’au gânduri curate, Şfn mine nerăbdarea se sbuciumă şi ţipă
— Mână înainte, spune scurt Să vină cât mai iute hotărîtoarea clipă,
boerul. în faţa ta pe toate să ţi-le strig pe rând.
— D’apoi bine cucoane, ei sunt
10 şi noi numai doi ! Are să ne Le-adun cu voluptate, iar când soseşte ceasul
ucidă hoţii! Greşelile să-ţi judec şi glas să împrumut
— Taci şi mână, spune boerul şi Asprimei ce în pieptu-mi gemea nerăbdătoare,
se ridică în picioare.îLuăînsăde lângă Eu ţi-le iert pe toate ca’i clipa următoare
el puşca, o cercetă şi trase cu- S'o iau dela ’nceput...
coaşele. Când ajunserăm departe de
ei ca la o bătae de puşcă, mă opri,
se dete jos din sanie şi trecu îna­
intea cailor. ştiţi bine că n’am obiceiu să trag Viaţa învinge
— Staţi pe loc, răcni el luând în vânt. Voi sunteţi zece, eu cu opt
puşca la ochi. Golanii se opresc. focuri am să ucid 8; căruia i-a fi (Urmare.)
Da unul din cap, cel cu drucul, scris să moară, pace bună; se chiamă
rânjeşte la ceialalţi. că tot rămân doi care mi-ţi ucide- Urmă apoi o adevărată epocă
— Ce vă temeţi opăriţilor? Hai şi-ţi lua banii. Şi acu, după soco­ de glorie. Baluri, dans, cocoane,
înainte ! teala asta, poftim mai aproape. admiraţie, timp de-o toamnă şi-o
Să nu vă clintiţi de acolo că — Mă, nu-i jidan, zice unul din­ iarnă... Toate casele îi erau des­
trag, zice boierul hotărât. Ce vreţi voi? tre golani. chise, era bine primit pretutindeni,
— D’apoi nu pricepi dumneata >— Nu, bătu-l’ar sfântul. dar cu toate acestea Slatina, cu
jupâne, cam ce ne-ar trebui nouă? 7— Haideţi mai repede, eă n’am atmosfera ei de târg provincial, îl
Zice unul. când aştepta face boerul, luând înăbuşia...
Conu Iordache nu purta căciulă puşca la ochi. Oii, clipa blestemată când a în­
ci o şapcă de postav. Şi cum era — Apoi cucoane, sărutăm mânile, tâlnit-o pe ceastălaltă, fata unui
cu gulerul şubei ridicat în sus, „fa­ ertaţi şi din greşală, zice unul. milionar, pe cât de bogat, pe-atât
voriţii“ se grămădiseră la un loc Boerul dădu drumul la sudalma de renumit în sgârcenia lui, că nici-
de par’că avea barbă, aşa că go­ cumplită şi porni spre ei. un sărac nu i se mai abătea la
lanii socoteau că-i jidan.’ — Să staţi cu toţii aşa grămadă uşă să ceară o bucată de pâine!..
— Vrea să zică vouă vă trebue şi să vă feriţi din drum la 60 de A găsit-o la fata colonelului, cân­
bani? Face boerul. paşi, că îl culc la pământ pe cel tând amândouă la pian, la patru
— Apoi da, ne-ar cam trebui, care nu mă ascultă. Şi boerul porni mâni. Când l-au văzut, au sărit
zice cel cu drucul. înainte cu şuba măturând omătul în sus de bucurie...
— Iacă cum sta socoteala, zice şi cu puşca în mână. Golanii se — Dă-mi voe, domnule Sandi,
boerul; eu am la mine 25 de mii feriră din drum şi cu căciulele în — i-a zis gazda, să-ţi prezint pe
de lei. Vă ajunge? mână stătură cuminţi până ce-am colega mea, domnişoara Aricescu,
— Lasă că i-om împărţi noi. trecut. Da pe mine mă prinsese un una din admiratoarele dumitale...
Când am auzit că le ’spune şi tremur de-mi clănţăneau dinţii în — Admiratoare? Dar vă bateţi
câţi bani are, am socotit că şi-o gură. joc de mine, domnişoară ! — i-a răs­
sărit din minţi. Şi drept să spun, — Ce-i măi Ilie zice boerul, te-o puns el.
o frică cumplită m’a cuprins. Go­ cuprins groaza morţei ? Păi aiştea-s — Adevărat, d-le Sandi, — a
lanii se frământau şi voiau să se hoţii măi? Nişte nevolnici. început ea emoţionată — de mult
apropie. doriam să vă cunosc. Numai că
— Aşi fi vrut să-l văd pe conu
— Nu, mai staţi o ţâră, zice Jenicăîn locul bătrânului, ziceVasile. tata nu mă lasă să merg la baluri
boerul, să vă spun cum stă afa­ si când mama a vrut să vă invite
cerea. Mai întâi aţi greşit socoteala, Moşu Ilie hohoti, pâcăind din Ia un ceai, i-a spus să-l slăbiască
că eu nu-s jidan, ’ci creştin ca şi lulea. cu mofturile, că el nu se încurcă
voi. Adecă nu, că voi după fapte — Ia vezi măi Vasile, să nu se cu de-alde „împuşcă-n lună“, când
nu sunteţi creştini. Al doilea să stingă focul, că iacă se face ziuă are o fată mare!... Şi- de-atunci a
ştiţi că banii iş’tea n’aveţi să-i luaţi şi au să vie oile la muls. dat ordin guvernantei să nu mă
aşa fără trudă şi de-a gata, că nu piardă nici-o clipă din ochi!...
vi-i dau de bună voe. Iacă, aici am Vladimir Nicoară Era copilă, — numai de şapte-
puşca încărcată cu haliciuri pentru sprezeci ani — şi naivă!
lup şi dincoace am un revolver cu Au discutat apoi despre litera­
şase focuri, peste tot fac opt. Să tură, despre muzică şi când a ve-