Page 2 - 1922-20
P. 2
/
Pag. 298. C O S I N Z E A N A Nr. 20.
Clipele sfinte delà Alba-lulia
Duminecă în 15 Octomvrie 1922
au fost încoronaţi în cetatea Alba-
Iuliei străbune, Ferdinand I ca Rege,
iar Maria Doamna ca Regină a
României întregite. Azi, când cu
privirea pierdută în gânduri ne a-
ducem aminte de ceea ce atn văzut
la Alba-lulia, de ceea ce s’a făcut
acolo şi aparţine deja trecutului in
tangibil, un val de căldură sufle
tească ne năpădeşte, şi ne dă mul
ţumirea pe care cu greu o poţi
materializa în cuvinte de proză, a
drumeţului care, ajuns la o casă
primitoare, se odihneşte lângă focul
mântuitor al căminului, în urma
unui drum lung şi chinuitor prin
crivăţ şi viscol. Ne simţim altfel
decum eram înainte de sfintele
clipe. Atunci eram încă dedesubt,
acum suntem deasupra, şi [nimic nu
ne mai poate lua înapoi ceea ce
ne-a dat Alba-lulia în ziua aceea încoronarea delà Alba-lulia.
ploioasă. Regele după ce s’a încoronat pe sine şi pe Regina, citeşte proclamaţia către
De-acum înainte dreptul nostru popor în faţa preşedinţilor Corpurilor Legiuitoare. Jsub baldachinul înălţat
istoric asupra ţărilor române a că înaintea clopotniţei.
pătat o nouă forţă, una dintre cele nesfârşite împărţite după regiuni, au
mai puternice. Iar nădejdile noa plecat de dimineaţă în cetate şi au urale nesfârşite. Familia regală, în
splendide trăsuri închise, coboară
stre în viitorul strălucit al unei ţări fostaşezate la locurile lor. Pe lâ ora la treptele bisericei şi întră în ca
româneşti civilizatoare şi unitare, 10, în vreme ce'de Sus cernea op+oae
au primit o nouă garanţie de în tedrală, împreună xu invitaţii, După
deplinire. Am trecut o culme. Alte măruntă, aducătoare de belşug, a oficierea serviciului divin, căruia i-a
dat răspunsul corul „Carmen“ din
sosit cortegiul în cetate, însoţit de
orizonturi ni-se deschid, alte căi îşi
şerpuesc înaintea noastră firul. Tre’- Bucureşti, I. P. S. S. Mitropo
cutul e dincolo; neamul robit şi cli litul Primat citeşte rugăciunea
chinul delà Alba-lulia, poporul ro■
pele liberării lui şi ale satisfacţiei anume făcută de Dânsul pentru
cuvenite, — sunt toate ale trecutu
acest prilej, şi întreaga asistenţă
lui; de-acum înainte prezentul e vii
din biserică şi trecând pe sub
torul de până eri, viaţaj noastră e în frunte cu'familia regală iese
visul J nesfârşitului sir de martiri. cloponiţă, invitaţii şi principii iau
Suntem alţi oameni, într’o altă viaţă, loc la stânga baldachinului ri
cu alte datorii.
dicat în afară de ziduri, la 2 metri
depărtare de turn, iar M. M. L. L.
Cu pietate se cuvine să prindem
aci, până sunt încă proaspete, cli se urcă pe estrada acoperită de
pele sfinte în cari, pe sub balda baldachin, unde aşteptau preşe
dinţii corpurilor ’legiuitoare cu
mân a trecut într’o nouă epocă, coroanele aşezate pe perniţe mici.
a părăsit cu strălucire un trecut In glasul clopotelor şi al tunurilor
scump şi aprig totodată. Va fi o şi în uralele mulţimii M. S. Re
pagină din Biblia Naţiunei, căreia, gele ia cu mâinile sale coroana
în clipe de încercare, va trebui să-i de oţel a Regelui Carol, făcută
cerem îndemnul cuminte. din oţelul tunurilor capturate la
1877—78 şi o aşează pe capul
său. îndată după aceia, — în
întregul drum dela gară la ce vreme — ce clopotele îşi cântau
tate, şi tot oraşul era pavoazat încă mai departe versul luminos iar
din ajun cu uriaşe steaguri trico tunurile răspundeau ca un ecou
lore, superb montate, purtând toate îndepărtat şi înfricoşat, — ini
armele României noui. In piaţa mile mişcate ale tuturor fură iz
foarte largă nu mai încăpeau au bite de o emoţie şi mai puter-
tomobilele. Cu o zi mai nainte au Covorul pe care au fost aşezate coroanele şi ică, şi duioasă până la la-
n
început • să sosească trenurile spe odăjdiile regale cu ocaziunea încoronării din . ’ na c zu
^ genunchi
Alba-lulia. Covorul a fost făcut de D-na Văd-
ciale, aducând lumea, mai ales ţă Aurelia Dr. Hosszu din Deva, şi a fost donat înaintea A Regelui încoronat şi
rani, din toate părţile. Convoiuri de dânsa bisericii de încoronare din Alba-lulia. primi din mâinile lui CO oana dQ
r
