Page 4 - 1922-20

Pag. 300. - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - Nr. 20.

giaţi. Fiecare vapor ţinea să ia mai In ziua de 13 Septemvrie, către douăzeci de minute n’au mai rămas
întâi cetăţenii patriei’ sale. O astfel ceasurile două după amiazi o co­ decât zidurile. Placările au prins în
de selecţiune era imposibilă. Lumea loană de fum se ridică deasupra vârtejul lor consulatul francez, care
dedea năvală pentru a se salva, cartierului armenesc. Incendiul, pă­ încă n’a resistat decât câteva mi­
fără a ţinea cont de ordinele, cari rea că nu se propagă şi într’un nute.
răsunau în pustiu. Desperarea şi timp se credea că a fost ’localizat. Din dosul consulatului de pe co-
panica era atât de îngrozitoare, în­ Intr’aceea însă cheiul este inundat perişul şcoalei italiene, soldaţi ita­
cât mulţi se aruncau de pe cheiu de o lume nebună, care voia să se lieni dădeau prin semnale de foc
în mare, pentru a ajunge în înot la îmbarce cu orice preţ. Un vas ame­ informaţiuni asupra situaţiei vapo­
locul de salvare. rican, care se găsea aproape de rului amiral. Exploziile se succedeau.
Coloanele turceşti au fost primite ţărm în faţa Consulatului american Depozite de benzină, de gaz, de al­
cu salve de tunuri din partea unor a fost silit să se retragă la larg, cool aruncate în aer activau incen­
vapoare de răsboi greceşti, cari tră­ pentrucă lumea înspăimântată a să­ diul şi propagau panica.
geau din dosul unei insule mici. rit în apă, pentru a se urca pe La lumina focului uriaş, şalupele
Comandantul turc al primei coloane bord. transportau într’una refugiaţi de toate
a avut doi cai omorîţi sub el de In acest timp alte două incendii neamuriie spre vapoare. Cu toate
schije de obuz. Câteva momente în isbucnesc în cartierul armean. Si­ ordinele cari se dădeau, ca fiecare
urmă a fost şi el rănit. Grecii, cari tuaţia devine serioasă pentrucă un vas să primească mai întâi pe co­
n’au putut să se refugieze au în­ vânt de sud împinge flăcările spre naţionalii săi, glasul umanităţii ce­
ceput a aclama pe turci, le aduceau cartierul european. Nu se cunoaşte rea salvarea tuturora. Comandanţii
apă, implorând parcă milă din par­ originea focului. Se crede totuşi — nu puteau rezista la implorările,
tea învingătorilor. ne spune un martor ocular, care a cari li-se făceau în toate limbile.
In seara de 9 a sosit în oraş Di­ asistat de pe vaporul italian „Veni- Inima lor se muia la rugăminţile
femeilor, cari de jos din şalupă îşi
vizia a 5-a, iar a doua zi a întrat zia“ la această tragică privelişte, întindeau cu braţele copii spre bord
triumfal Mustafa Kemal, căruia i-s’a că armenii, decişi mai bine să
făcut o primire grandioasă. moară decât să sufere ocupaţia pentru a fi salvaţi cu un minut mai
de grabă. In sfârşit când s’a lăsat
Autorităţile turceşti au luat ime­ turcă şi-au incendiat casele şi s’âu scara, a fost o luptă pe moarte şi
diat în mână poliţia, numind gu­ angajat în luptă cu duşmanii lor de pe viaţă. Unii cuprind scara, alţii
vernator pe generalul Nuredin, care moarte. cad în mare; strigătele şi vaetele
a şi luat măsuri imediate pentru La 9 seara cerul era o mare de se amestecă cu tunetul exploziilor
stârpirea anarchiei. Ordinea părea schintei şi de flăcări. Cartierul eu­ din iadul oraşului. Era un spectacol
că se restabileşte, când deodată car­ ropean era învelit într’o ceaţă deasă înspăimântător.
tierul armenesc devine teatrul unor lie fum, dfn—care weeposeră a is- Ziua de 14 Septemvrie. La orele
încăerări de stradă între patrulele bucni limbi uriaşe de flăcări. La 7 dimineaţa razele soarelui se căs-
turceşti şi grupări isolate de ar­ două ore dimineaţa incendiul înghi­ niau să pătrundă printre norii deşi
meni, cari ştiau, ce pot aştepta dela ţise întreg oraşul. Teatrul oraşului de fum, cari învăluiau întreagă re­
ocupaţia turcească. s’a încins, ca o şiră de paie. In giunea oraşului. Dezastrul s’a arătat
atunci în toată înfăţişarea lui îngri­
jorătoare. Colo şi coio se mai pră-
buşiau încă ziduri, ridicând coloane
înalte de fum scânteitor. Un vapor
turc încărcat cu mărfuri a fost aprins
de ghiulele şi plutea, ca un deal de
flăcări deasupra apei. Vasele din
port se fereau din calea lui, înain­
tând spre largul mării cu o mică
parte dintre refugiaţi, abia vreo
zece mii de oameni, pe când marea
majoritate a populaţiei creştine a
rămas în seama destinului, pradă
celor mai îngrozitoare torturi sufle­
teşti şi fizice.
Astfel s’a distrus frumoasa Smyr-
nă, aceasta regină a Orientului, sau
perla Mărei Egee, după cum o des-
mierdau călătorii ademeniţi de bo­
găţiile ei fermecătoare.
Gh. St.

Cetiţi şi răspândiţi

Revista ,Cosmzeana‘.

Aspect din ruinele Smyrnei: resturile spitalului francez. (B m s jm m m m s m m