Page 9 - 1923-06

25—IV. 1923 C O S I N Z E A N A Pag. 97

Carnetul lui Radu Roman dulcege aleargă peste cuprinsul
scăldat în floare. Psalţi împănaţi îşi
de Mihail Gaşpar cântă ariile nemuritoare, chemând
în stihuri neintrecute pe părtaşa
V. mari şi voluptoşi tuturora; şi o vă­ bucuriilor de mâne. Se reparează
Mephisto! Cunoşti tu farmecul ti­ zusem ca pe o furie din tragediile cuiburi, se leagă noi căsnicii. E o
nereţii? Simţit-ai tu vreodată fiorul greceşti urmărindu-şi jertfele. beţie a vieţii Mephisto!
unei seri de mai? Adastat-^i vreo­ O admiram şi sufletul meu îşi Sufletul tău rece şi nesimţitor nu
dată sub ploaia florii de cireş în- pleca adânc fruntea înaintea celui se mişcă la văzul acestei icoane?
tr’un amurg de primăvară cu ochii ce a chemat la vieaţă imensul cu­ Ştiu, te gândeşti că toate acestea
ţintă la o fereastră cu oblonul în­ prins de azur. trec; că bucuriilor acestora v’a urma
tredeschis? Cu râsul tău răutăcios tu şi a- stropul de pelin. Adevărat, dar ce
* Nu? tunci puneai zăgaz sufletului meu. are să însemne amarul clipelor din
Atunci, la ce ţi-e bună nemurirea? Intr’o zi sosi o familie de englezi. urmă, alături de voluptatea unui
Priveşte splendoarea din jurul tău. Tatăl, mama şi —o minune cu faţa lanţ de bucurii?
Uite, marea de verdeaţă şi potopul de marmură şi cu doi ochi, mai al­ Vezi, în faţa acestei icoane sim­
de floare. Ascultă corul psalţilor baştrii decât azurul mării lângă Capri. ţesc cu adevărat că am şi suflet şi
naturii, scaldă-ţi fiinţa în baia de Pe faţa de marmură, Thanatos îşi că sufletul meu e străin de mine.
lumină... Pleacă urechea şi prinde pusese însă semnul înfricoşat. Aşi vrea să cuprind în braţe în­
graiul mut al firii... Auzi cum râde Bolnavii fac atât de uşor cuno­ treaga această lume înflorită şi aşi
totul în jurul nostru, cum schinceşte ştinţă. Sub cerul de azur şi în umbra vrea să culeg dintr’odată mierea
în porniri de voluptate firea şi to­ pădurilor de oleandrii înfloriţi şe tuturor bucuriilor. Să simţesc, în­
tul cântă şi ţipă şi strigă mereu nădesc lesnicios basmele. treg, tot sbuciumul acestei lumi.
eternul imn al iubirii... izvor nese­ Minunea cu ochi albaştrii sorbia Să plângă în mine toate durerile şi
cat al vieţii. cu toată hâlia plămânilor bolnavi să mă cutremur de fiorul tuturor
Mephisto! Acestea sânt zilele de balsamul înbătător al sudului. Un bucuriilor.
sărbătoare în univers. In aceste zile medic acolo, în ţara lui de neguri Ai râs? Ai dreptate. Sunt un ne­
e praznic pretutindeni. Acestea sânt îi spusese, că Capri e o Vitezdă. bun. Tu doar ai aceea, ce eu cer
zilele când şi Făcătorul se- bucură Trupul istovit se cramponase cu şi totuşi treci cu-zimbet rece şi
de opera sa. întregul lui dor nebun de a trăi de sfidător pe lângă lumea noastră de
Tu însă stai şi astăzi rece ca şi acest colţ minunat. plăceri. Pornit din înfinit, din di­
eri... ca şi în clipa când duhul tău Pe o stâncă, care domina portul mensiuni astrale şi senine, pe cari
a trecut pentru întâiaşdată peste mititel ş zarea albastră îşi alese sufletul nostru le’bănue numai, tu
chaos. locul de odihnă. Acolo s’au ţesut râzi de bucuriile noastre, tu râzi de
Desfâ învălişul tău îngheţat de timp de două luni atâtea doruri; durerile noastre.
suflul eternei negaţiuni... şi gustă de pe cuprinsul acela îngust au Dar atunci pentru ce unele şi
din plin splendoarea Iunei de Mai. pornit atâtea nădejdi spre zări in­ pentru ce celelalte?
Las’ să bată mai repede inima ta finite, nădejdi cari au murit în clipa Ce rost are atunci beţia aceasta
încremenită din clipa revoltei voastre naşterii. a firii din luna Mai şi pregătirea
contra Lui, să treacă o singură dată Intr’o zi, pe buzele crispate de înspre moarte din pragul ernii?
numai printr’însa raza caldă a dorul vieţii s’a ivit un mărgăritar Descurcă-mi taina aceasta Me­
celei dintâi iubiri... ş’atunci du-te roş... mugurul înfricoşat al tranda­ phisto !
şi cerşeşte în schimbul nemuririi firului morţii... Peste alte trei zile, Nu, nu! Lasă-o aşa, e mai bine.
tale, un drum din vieaţa scăldată minunea cu ochi albasrii, pleca în Să-mi merg drumul fără să ştiu
în aurul lunei Mai. cuprinsul coşciugului de metal din unde am să ajung. De mă aşteaptă
Nu vrei să mă înţelegi? port spre ţara lui de neguri De Ia popasuri bucurii ori dureri.
Odată erai aproape s’o faci. Iţi pe stânca care i-a fost atât de Las’să mă bucur de viaţă.
mai aduci aminte? Nebun ce sunt, dragă o petreceam cu ochii. Eram Priveşte, ce frumoasă este. As­
doar mintea ta nu are hotar, pentru atât de gol în ceasul acela, încât cultă siujba aceasta solemnă din
tine nu există nici azi, nici eri, nici sufletul meu nu simţia nimic. Dar domul acesta fără măsuri, ascultă
mâne. în liniştea desăvârşită care mă în- şi râde. Dar nu cu râsul tău care
Eram pe insula Capri, cu plămâ- cunjura. urechea mea osebi clar îngheaţă, nu, râde tu râsul nostru
nile zdruncinate şi locuiam în „Qui icnirile unui plâns înecat. mărginit, arginţiu şi metalic, chiotul
si sana“ având ferestrile spre mi­ Cine a plâns în clipa aceea Me­ vijelios al făpturii care-şi cunoaşte
nunatul sin al Neapolei. phisto? sfârşitul. Şi prin sufletul tău ţesut
Numai un singur loc e mai fru­ De ce n’ai râs ca’n alte dăţi? din nemărginire, las’să treacă fiorii
mos ca Capri — Mephisto! Vezi, şi nemuritorii au clipa de cari fac să plesnească mugurii, să
Anadol-Hissar, pe Bosfor! slăbiciune omenească. răzbată cântecul de dragoste care
Mi-se prescrisese linişte desăvâr­ . VI. imbată codrii ocrotitori de taine şi
şită şi mi-se dăduse o slabă rază Mephisto! Înfloresc cireşii! să se restrângă în el dorul nebun....
de nădejde. Nu cunoşteam pe ni­ Potopul de floare respiră valuri Şi când toate vor fi trecut, când
meni. Tu-mi erai şi atunci, ca şi de miros îmbătător. Albinele aleargă la picioarele tale tremurânde tu vei
acum, singurul tovarăş. Din fereastra înnebunite dela floare la floare, cu­ vedea zăcând pocalul spart din
mea priviam ziua întreagă marea legând ambrozia şi îndeplinindu-şi care ai sorbit odată atâtea bucurii,
admirându-i firea de femee cochetă. marea taină a fecundităţii. Pămân­ când ochiul nu va mai privi în
O vedeam ca pe o bachantă în tul înferbântat se cutremură în de­ soare ca’n anii vijelioşi ai tinereţii
nopţi de orgii, înbiindu-şi sânii liciul conceperii. Valuri de miresme atunci..., să vie ciasul. Din mă-