Page 10 - 1923-16-17

Pag. 230 .............. ....................... - - - - C O S 1 N Z E A N A - - - - - - - - - - -------------------------------- 10—IX 1923

epice, împărţite în strcfe anumite, supa pe masă, sta să jure cu toată Vorel foarte multă lume şi delà nouă
după cadenţa paşilor ei. Ochii bă­ hotărârea domnişoara Leopoldina că dimineaţa până seara a fost locul
canului se opriră la domnişoara Leo- miroase a tutun şi a pus lingura plin de oameni. Povesteşte lumea
poldina. de-oparte. că după-ce n’a putut gazda casei
Domnişoara venise cu coşul în Seara îşi povesteau deja toţi ve­ să găsească pe domnul Vorel a lă­
mână până lângă băcănie. Privi în cinii că băcănia domnului Vorel mi­ sat să deschidă băcănia cu puterea,
sus, ca şi când s’ar fi mirat de ceva, roase a tutun, că făina e prăjită şi că a căzut atunci pe uşa crepată
apoi se împiedecă de trepte şi, de­ că grişul ar fi afumat şi că ar fi un scaun pe uliţă şi că domnul Vo­
odată, se găsi în pragul uşii. încă ca o păstramă. Iar domnului Vorel rel sta atârnat sus de tot, într’un cui.
nu intrase de tot şi îşi şi duse re­ i-au zis de-atunci încolo: „băcanul- La ceasurile zece a venit comisia
pede nasul în batistă. Domnul Vo- păstramă“ şi — soarta i-a fost pe­ judecătorească şi a intrat prin casă
rel fuma adecă, de plictiseală, şi cetluită! în băcănie. Au luat pe sinucigaş de
băcănia îi era plină de fum. Domnului Vorel nici prin minte sus şi domnul Uhmiihl, comisarul
— „Sărut mâna! Ce poftiţi ?“, o nu-i trecea de cele ce se petrec. poliţienesc din „Mala-Strana“, a a-
întrebă domnul Vorel, prietenos, se Ziua dintâi a fost cam sărăcăcioasă, jutat şi dânsul.
retrase doi paşi înapoi şi aşeză pipa bine, poate că tot o să-i meargă în A dat cu mâna în rocul celui mort
de chilimbar pe tarabă. ziua a doua, a treia! La sfârşitul şi a scos de acolo o pipă. A ţinut-o
— „Două măsuri de gr’iş, de ca­ săptămânii nu se ridicaseră încasă­ în spre lumină şi a zis: „N’am vă­
litate mijlocie“, porunci domnişoara rile nici chiar până la suma de doi zut de când am zilişoare o pipă de
Leopoldina, dar faţa şi-o avea în­ fiorini! chihlimbar pe care să o fi afumat
toarsă pe jumătate afară din băcănie. Şi tot aşa a rămas întruna. Din­ cineva aşa de frumos — uitaţi-vă
Domnul Vorel îşi dete osteneala tre vecini nu-i venea nimenea, iar numai la pipa asta!“
să se grăbească. Măsură cele două dintre cei de afară cam rar de se Traducere liber? de
măsuri, mai adaose aproape o ju­ rătăcea câte unul în băcănie. ABATELE M. ZA VOR AL şi
mătate de măsură pe de-asupra şi Numai domnul Adalbert venea re­ HOR1A PETRA-PETRESCU
le turnă într’un toc de hârtie. 1 s’a gulat. Singura mângâiere a domnu­
părut că s’ar cădea să spună ceva, lui Vorel era pipa sa de chilimbar.
bolborosi: „O să fii foarte mulţu­ Cu cât era mai amărât, cu atâta pu­ Hai in luncă
mită, mult stimată domnişoară, — făia din gură nori mai grozavi de
aşa! — mă rog, aici!“ fum. Faţa domnului Vorel a ajuns
— „Cât face? întrebă domnişoara palidă, fruntea i-a căpătat creţe, pipa Hai în lunca de pe vale,
Leopoldina cu respirarea puţintel de chihlimbar însă se făcea tot mai Unde flori de mac cresc multe,
reţinută şi tuşi niţel, înecat, în ba­ neagră şi strălucea de bine ce-i Să topim a vieţei jale
tistă. mergea. Dorul tău de-al meu s’asculte.
— „Patru creiţari. — Mulţămesc. Poliţiştii de pe uliţă aruncau cău­
Sărut mânile, cu tot respectul! — tături veninoase în băcănie spre ne­ Să căutăm o cărăruşă,
Începutul! — dela o domnişoară fru­ obositul fumător — şi să fi îndrăs- Spre un loc uitat de lume,
muşică — asta o să-mi aducă de nit să apară o singură dată cu pipa Unde dorul n'are uşă,
sigur mare noroc!“ în gură în pragul uşii! Mai cu seamă Şi să ne chemăm pc nume!
Domnişoara Leopoldina îl privi unul din poliţişti, micul domn No-
rece. Un băcan strein ca ăsta ar vak, ar fi dat mult să-i poată lovi Să trăim în pace-adâncă
putea să fie bun-bucuros dacă l-ar pipa aprinsă dintre dinţi. Instinctiv Strânşi de dragul tinereţii
lua de bărbat Ana, roşcovana să- simţeau şi dânşii antipatia vecinilor Şi-apoi vie peste luncă,
punarului, — şi aşa un băcan îşi faţă de strein. Dar domnul Vorel Noaptea zilei, noaptea vieţii.
ia nasul la purtare să... Nu-i răs­ stâ, fără de voie după tarabă şi nu T. Turei
punse nimic şi ieşi afară. se urnea din loc.
Domnul Vorel îşi frecă mânile. Băcănia ajunse părăsită peste tot CÂNTECE PENTRU MIA
Privi din nou pe uliţă şi ochii-i se — şi sărăci. După un timp de cam
opriră asupra cerşitorului Adalbert. cinci luni de zile se arătară figuri
O clipă mai târziu se afla domnul ciudate — erau ovreii. La fiecare Seară
Adalbert în pragul uşii, ţinându-şi vizită de acestea închidea domnul Priveşte, Mia, cum se lasă seara,
şăpculiţa albastră în mână. Vorel uşa de sticlă din băcănie. Ve­
— „Aici, na, un creiţar de ăi buni“, cinii povesteau cu toată siguranţa Cu pâlpâiri de candele în zare,
zise domnul Vorel, omeneşte. „Să că în „Mala-strana" („Paitea cea Cu tremurări de aripi nevăzute,
vii în fiecare Miercuri“. Domnul A- mică“, suburbiu din Praga — trad.) Cu adieri molatice, uşoare...
dalbert mulţumi surâzând şi plecă. o să se dea unul peste cap, o să
Domnul Vorel îşi frecă din nou bancroteze. „Cine se lasă odată la Pe boltă sus, un nor s'a’ntins să
mânile şi-şi zise: „Cred că trebue vorbă cu jidovii...“ [doarmă,
să-mi intre în prăvălie fiecare om, La St. Gallus îşi povesteau deja Şi stelele au aţipit supt el,
numai să mă uit respicat în ochii oamenii că domnul Vorel are să se Stângând scântei ce licăriau aprinse
lui. O să meargă!“ mute şi că gazda casei are să facă Ca pietre preţioase de inel.
Intr’aceea însă sta la „Pivniţa a- din prăvălie iarăş odăi de locuit. In Dar de privim în sufletele noastre
dâncă, Leopoldina căpitanului şi po­ sfârşit, cu o zi înainte de ce s’a Un rai întreg de stele tremurate,
vestea tocmai cu doamna Consilie­ mutat domnul Vorel, a rămas băcă­ Se oglindesc, cu tresăriri sfioase,
rului Kodik: „E atâta fumărie în nia închisă ziua întreagă. De lăcrămioare pururi nepătate....
băcănia lui, de se fac păstramă toate In ziua următoare se adună în
lucrurile!“; iar când a venit, la prânz, faţa băcăniei închise a domnului Gr. Veja