Page 7 - 1923-16-17

10—IX 1923 - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - Pag. 247

apele Deltei, se pare un avanpost năre pe acelaş drum. Astfel gârlele ea se aseamănă cu o cupolă turtită,
înaintat de omenime spre întinsele sunt un fel de rezervoar natural purtând pe »vârf o cruce uriaşe —
pustiuri ale mării. Pe Dunăre cir- pentru stabilizarea nivelului Dunării. farul insulei. Ancorând în apropie-
Intrând. în gârlă, — care şerpu­
ieşte capricios prin desimea stufului,
îngustându-se Ia 2—3 m. ca apoi
să se lărgească — calea .noastră e
presărată de nuferi argintii. Se pare,
că te adânceşti într’o pădure com­
pusă din aceleaşi esenţe, dar pădu­
rea aceasta nu mai are sfârşit. E
numai stuf şi apă. In imperiul acesta
domneşte o linişte neînchipuit de
profundă şi care ’te apasă pe suflet.
Deodată de o mică adiere trestia
Vâlcov. Canalul Belgarsky începe un legănat uşor, apoi face
O casă ţărănească în comuna Letea
culă o mulţime de vase sub diferite
pavilioane, altele stau ancorate la rea insulei, — ale cărei margini
cheiu. Aci ne aşteaptă o mulţime stâncoase se ridică ca un zid cu
de oameni dintre cari îţi atrag în­ vr’o 20 m. deasupra mării, — o
dată- atenţia Turcii cu fesurile şi barcă ne transportă pe uscat.
Lipovenii cu bărbile lor respectabile. Insula n’are întindere mare. Su­
DealunguL Dunării se înşiră un prafaţa ei este de 17 hect. iar struc­
rând de case, unele cu etajuri şi tura e compusă din gresii silicioase
faţade pompoase, altele mărunte şi şi dure, cuartite şi conglomerate.
cernite, toate însă cu coperişul turtit Ne urcăm pe o potecă spre. punctul
al Levantului. Cafenele cu mesele la cel mai înalt al insulei, unde e aşe­
stradă, cofetării „greţeşti“, frizeri', zat farul. Lângă far stau nişte clă­
magazii întunecoase alternează cu diri,'distruse de nemţi în timpul
firmele diferitelor reprezentanţe de războiului, încât pichetul de obser­
ale statelor europene şi dau oraşului vaţie e adăpostit în nişte bărâci.
un aspect propiu. E un amestec de De altfel puţină viaţă e pe această *
civilizaţie pretenţioasă cu aspectele insulă. Ea poartă mai mult nota
umile ale unei lumi întârziate, singurătăţii şi a pustiului. Plantarea
Urmând ca dela Sulina, — car­ de pomi din primăvara aceasta n’a
tierul nostru general — să facem reuşit, iar iarba s’a ars de timpuriu,
câteva excursiuni prin împrejurimi încât cele câteva oi observate în
prima noastră ţintă e vizitarea bă- Vâlcov. Un canal umbra farului, o duc rău de tot.

complimente tot mai adânci... se aud
glasuri piţigăiate... paserile bălţii se
ridică în văzduh, speriate de tainica
simfonie... sau poate de plescăitul
cadenţat al ramelor noastre... Aceasta
este balta.
Un alt moment important al ex-
cursiunii noastre este vizitarea In­
sulei Şerpilor, pământ românesc a-
runcat la vr’o patruzeci şi cinci klm.
în mare spre E. de Sulina. Urcăm
Insula Şerpilor, din depărtare. Vedere pe torpilorul „Năluca“, — un vas
spre E.
(Fotografie luată de dl A. Florinescu, şef de lu­ adorabil al flotei noastre marine,—
crări la Univ. Cluj) şi eşim Ia larg. Sulina rămâne tot Grupul excursioniştilor Institutului de
mai mult în urmă, farurile abea se Geografie din Cluj la Insula Şerpilor.
lâriilor. Balta începe în vecinătatea mai disting, în fine de jur împrejur (Fotografie luată de dl A. Florinescu, şef de lu­
crări la Univ. Cluj)
oraşului. Ea este acoperită xie ve­ ne vedem înconjuraţi de apă. Marea
getaţie aquaticâ; pipirig, papură, co­ moleşită abea îşi mişcă faţada. Re­ Dintre animale se găsesc mulţi şerpi
vârşite de trestiş, formează toate flectând razele solare ea se asea­ negri, cu pântecile roşiu —de aici
împreună o pădure deasă şi înaltă mănă unui covor de-un albastru numele insulei, — şi printre stân­
de 5—6 m. Acest desiş nu ’poate fi închis, care e presărat cu dărnicie cile de lângă mare găsim o pa­
străbătut decât cu lotcele dealungul de solzi aurii. Delà proră privim sere albă, ce trăieşte cu peşti:
gârlelor. Gârlele sunt canale natu­ jocul luminii pe luciul întins al apei larul.
rale pline cu apă, cari cu ocazia şi căutăm spre orizont, încotro bă­ Reîntorcându-ne spre seară la Su­
revărsărilor Dunării umplu ghiolurile nuim insula. La o vreme se des­ lina, marea părea şi mai pasivă ca
si bălţile de apă, iar când nivelul prinde un muşuroiu învelit în ceaţă: în dimineaţa zilei a’celeia. Admirăm
fluviului scade, apa revine în Du­ este Insula Şerpilor. Din depărtare de pe vapor apusul soarelui şi ceva