Page 3 - 1923-21
P. 3
10—XI. 1923 C O S I N Z E A N A ------------------------------------Pag. 311
INTR’O TAVERNĂ
- SPOVEDANIE -
G. VLĂDESCU ALBEŞTI
Plouă. O pâclă deasă, apasă gre
oaie, peste zidurile umede.
Plouă mărunt, cu stropi cernuţi
şi adieri de vânt.
Ceva mohorât, înfăşură micul port
al Dunărei, orăşelul 'îurtucaia, care
înghenunchiat pe coasta dealului,
îşi seamănă, fără orânduială, casele
şi magaziile învechite.
Câteva locuinţe, înşirate pe şle
puri şi vaporaşe, îşi tremur razele
în luciul undelor.
Chipurile musulmanilor, cu pri
virile aţintite spre pământ, cu feţele
supte, trec nepăsătoare şi se pierd
în umbră. r
Încet, încet, noaptea îşi coboară O vedere generală a oraşului Fiume, care a renunţat la independenţa sa şi a intrat
de bună voie subt cârmuirea Italiei. Din pricina aceasta este o uşoară înăsprire
doliul ei, înfăşurând orăşelul şi va de relaţii acum între Serbia şi Italia.
lea Dunărei într’o mantie ciudată.
Se aud în larg fâşiitul lotcilor şi E aproape de mijlocul nopţii. Câ cul îmbracă chipul într’o melancolie
pocnetul lopeţilor. teva picături reci mi-ating fruntea ertătoare.
Un cântec îşi leagănă melodia, şi desnădejdea îmi cuprinde încet,
pe întinsul apei şi vorbele lui cad încet sufletul. Cântă frumos şi ochii ei stinşi
apăsat, ca lovituri de ciocan. caută cercetători, în larg.
Mă opresc. Se zăresc fâşii de lu Un marinar ce-şi mestică nervos
...Mi-s braţele slabe, nu rri-ajuf, mină şi se aud cântări. Un gang, luleaua înegrită, îi ridică paharul
Să sfărâm peatra, să lovesc în fer... cu o deschizătură de pivniţă, arată drept în faţă şi-i goleşte ultima pi
In lumea asta o pane n'am avut, intrarea. cătură.
S’o am, să fie-a mea şi să n’o cer...
Cobor sfios treptele de lemn, şi Femeia rupe din suflet fiecare
fără multă gândire, pătrund înăuntru. cuvânt şi’ncet, încet, ochii stinşi se
Fiecare cuvânt îmi punea dea- Mirosul de băutură şi carne îmi aprind ca două luminiţe.
curmezişul drumului 6 bară şi în sir- strâng grumazii delà început, şi o Cântă frumos şi fiecare cuvânt
flet o părere de rău. greutate rece apasă, de-ar vrea să-mi loveşte drept în inimă.
Singurătatea într’un loc necuno strivească inima.
scut, îţi prinde sufletul într’o înfio Lume multă.
rare neînţeleasă, iar noaptea rupe La masă, alături de mine, un tâ
din avântul gândului şi potoleşte năr ofiţer abia îşi mai poartă pa
curajul, pe care lumina îl coboară harul.
năvalnic în suflet.
M* apropii sfios, de uşa unei du- Iau loc, într’un ungher şi mă las
■ ghiane. O femee cu ochii stinşi mă pradă întâmplării. Viaţa e aşa cum
priveşte nepăsătoare. li cer lămuriri, lumea o'trăieşte. Zadarnic încercăm
pentru odihnă şi masă. Ridică din să-i dăm alt colorit. In numele fru
umeri şi se retrage. Nici o şoaptă, mosului o ascundem sub forme, cari
un cuvânt măcar. nu-i aparţin.
Ochii, ca două măsline, încercuiţi Măsuţa mea, murdară, păstrează
de sprâncene stufoase dau turcului, urme de proaspătă petrecere şi hâr
care mă priveşte, o înfăţişare din buri de pahare.
basme. Un băeţandru sdravăn cu părul
Câteva cuvinte neînţelese şi atât. vâlvoiu, cu un prosop murdar, arun
Am pornit. Şi plouă, plouă în la cat peste umăr, îmi întinde o listă.
crimi mărunte. — O sticluţă „alb“.
O casă scundă, aproape de port, Am fost servit într’o clipă.
e singurul hotel pentru întârziaţi, Vinul mi se părea, picături de
sau pribegi fără rost, ai acestor me otravă. Sorb şi privesc în acest a-
leaguri. mestec de chipuri.
Un om pântecos cu faţa pistru Pe o scenă îngustă încercuită de
iată şi buhavă, rosteşte fără a-1 în o galerie de brad, cântă o femee,
treba: în tovărăşia unor scripcari.
. — Nu-i loc!... Chipul bolnăvicios şi îmbătrânit
— Mai bine pe uliţi decât aci... de cu vreme îi dau un aspect re
şi am pornit. spingător. Cântă frumos, şi cânte
