Page 7 - 1923-21

10—XI. 1923 C O S I N Z E A N A Pag. 315

pantalonii din făşii de piele de momente şi începea să strige ca şi neaţă când ştia că nimeni nu are să fie
oaie. înfăţişarea îi era a unui exo­ turbat. Oamenilor, cari se iveau la pe stradă şi mergând lângă gardul
tic. Şi lumea se mira, cum acest strigătele lui, le arunca vorbele: unde ştia că era legat câinele vecinului,
vândut Necuratului nu are bani sau Bine aţi văzut oameni buni, să îşi vârî piciorul desculţ printr’o cre-
dacă are de ce nu îi poartă, căci îmi fiţi martori! Şi sătenii l’au auzit pătură, isbind câinele în coastă.
minune, nimeni nu-1 văzuse cu bani. de atâtea ori, zicând aceste vorbe Acesta neştiind cu cine are de-a face,
Fantezia unora însă deslegă această şi îi înconjurau toţii şi evitau orice îi trase de pe picior o făşie de piele.
minune: Todea înghiţea banii, căci ocazie ca să-l întâlnească. Şi Un ţipăt grozav trezi pe cei din a-
îi era teamă să nu îi fure cineva. vitele se învăţaseră să ocolească propiere. Curioşii îşi scoaseră capul
Unii spuneau, jurându-se pe ce au grădina lui Todea, căci întotdeauna prin geam, pentru a fi loviţi de cu­
mai scump, că au văzut, cum în când treceau prin apropierea grădinii vintele lui Todea: „Bine aţi văzut
fiecare ajun de an nou, coboară ne­ se simţeau, fără de cauză, lovite de oameni buni“... Tâlharul asmuţă câi­
curatul în casa lui Todea, îi nu­ micul lor păstor, căruia tatăl său, nele după oamenii cinstiţi, să-mi fiţi
mără pentru fiecare proces avut, în fruntea regulelor de urmat, îi de mărturie...
câte o mierţă de aur, pe care To­ spunea să ocolească grădina lui Al 57-lea proces, îşi zicea în
dea îl şi înghite atunci. Advocaţi­ Todea, şi această frază era urmată sine Todea şi era mulţumit. Unii
lor, şi spesele iscate pe urma pro­ întotdeauna de câte o palmă straş­ sunt mulţumiţi dacă într'o zi se a-
ceselor, el le plătea prin pui, ouă, nică. Se îngroziseră părinţii de To­ şează pe acăţul dinaintea casei lui
sau alte lucruri în natură. dea şi ei îngroziră copiiii şi copiii 100 de rândunele, altul îmi spunea
Todea îşi deschidea uşa grădinii vitele. că e mulţumit când poate omorî pe
vitelor libere, pentruca stricându-i Şi Todea începu să nu mai aibă zi câte o sută de muşte, Todea era
grădina să pârască. ocazie a intenta procese. mulţumit că avea al 57-lea proces.
Se prindea de păr, în astfel de Intr’o zi Todea se sculă de dimi­ Poate se gândea că, până Ia sfâr­
şitul vieţii va avea şi el o sută. Cu­
viosul Simion, văzând pe Isus es-
clamă: Acum slobozeşte Doamne
pe robul tău... Tot astfel se gân­
dea şi Todea să exclame, la atin­
gerea cifrei dorite.
Şi Todea plecă în oraş pentru a
pârî. Un râu afund desparte satul
lui Todea de oraş. Trecerea se face
cu o barcă, care poate trece 10 per­
soane deodată. Todea privi răutăcios
împrejur, căutând un izvor de pâră
şi mintea lui exercitată în această
materie găsi. Un flăcău încălţat voia
să treacă de pe bordul' stâng al
bărcii, pe dreapta. Todea văzând
mişcarea îşi pune piciorul desculţ
pentru a fi călcat de flăcău. Acesta
observându-1 îl călcă într’adins.
„Bine aţi văzut oameni buni, mi­
şelul mi-a sdruncinat piciorul, să-mi
fiţi martori.“ Neobrăzarea lui Todea,
înfurie pe flăcăul voinic, care nu
era din satul lui şi care nu auzise
de vestea lui Todea, îl prinse de
câmaşa-i de piele, îl învârti peste
cap şi îl aruncă în apă. „Bine aţi
văzut oameni buni, ma omorît mi­
şelul,“. Flăcăul, venindu*şi în fire se
aruncă să-l scape, dar prea târziu.
Todea scăpase procesul al 58-lea.

A APĂRUT

FUM de JERTFĂ

poezii de TEODOR MURĂŞAN
PREŢUL 20 LEI, ŞI PORTO
De vânzare la principalele librării
şi la autor în Turda.
Automobilul unui paşă încărcat cu agenţi de siguranţă jur împrejur pentru a îm­
piedeca fuga paşei. Este o vedere interesantă din Orientul mistic şi plin de surprize.