Page 9 - 1923-21

CAPITLUL XV După terminarea victorioasei cam­ figeau mai adânc sau mai puţin a-
panii, oamenii-moime, care au su­ dânc în stâncă, aveau pereţii suri,
, Ochii ne-au văzut mari minuni!*
pravieţuit îngrozitorul măcel, au fost lucii, decoraţi cu desene, unele cu
— Urmare — aduşi de partea de dincoace a pla­ adevărat artistice, săpate cu dalta şi
toului (ce plângeri, ce vaere !) şi au reprezentând felurite animale de pe
Scriu notele aceste zi după zi, şi
sperez că încă înainte de a ajunge fost colonizaţi în apropierea caver­ platou. De se va întâmpla, ca într’o
bună zi să moară toate vieţuitoarele
la sfârşitul lor, voi putea spune, că nelor, având să rămână de aici în­
în fine, soarele a răzbit prin norii colo un neam de sclavi, Ia discre- acestui platou, explororul care va
negrii. Suntem ţinuţi aici, fără să ţiunea stăpânilor. A fost o repeţire trece cândva pe aici va putea să
prea avem idee cum vom ieşi la primevală a povestei Iudeilor insclă- reconstruiască de pe aceşti pereţi
viţi în Babilon sau a Izraeliţilor în întreagă fauna stranie — dinosaurii,
lume, cam amărâţi de starea aceasta
de prizonieri îngrijiţi împărăteşte. Şi Egipet. Noaptea, adesea am auzit iguanodonii, peştii —şopârle — care
totuşi sunt convins că va veni o zi, venind dintre arborii nouei colonii, au trăit încă pe pământ Ia o epocă
când ne va părea bine că am fost câte un dureros, prelungit bocet, fără atât de recentă.
reţinuţi aici împotriva voinţei noa­ îndoială plânsul vreunui primitiv De când am aflat, Că iguanodo­
stre, şi am putut vedea lucruri mi­ Ezechiel, care se tânguia pe ruinele nii erau turme în propietatea par­
nunate din aceasta lume mică, şi pierdutei glorii din Cetatea-moimelor, ticulară a Indianiior, am fost con­
mai multe din vietăţile care o locuesc. de odinioară. De acum înainte, pen­ vinşi, că omul, oricât de primitive
Izbânda Indianiior şi anihilarea tru vecie, soarta lor era să doboare mijloace i-ar fi stat la dispoziţie a
oamenilor-moime a însemnat întoar­ lemne de foc şi să care apă pe ştiut să-şi stabilească poziţia de
cerea bunei noastre stele. De atunci seama stăpânilor. domn al platoului. In curând ne-a
începând, de fapt noi eram domnii A doua zi după luptă am traver­ fost dat să ne convingem că nu
platoului, privindu-ne Indianii cu sat platoul în tovărăşia aliaţilor no- era cazul, şi că omul e încă o
ochi plini de gratitudine şi teamă, ştrii, şi ne-am aranjat tabăra la poa­ fiinţă tolerată şi prigonită. Tragedia
de când i-am ajutat cu armele noa­ lele stâncilor cavernoase. Ei ne-au s’a produs a treia zi dupăce ne-am
stre drăceşti să scape de duşmanii invitat să stăm şi noi în cavernele aşezat tabera la poalele stâncilor
lor de veacuri. Eu cred, că mulţi lor, dar Lordul John refuză cu hotă­ cavernoase. In ziua aceia Challen-
dintrfe ei ar fi fost bucuroşi să scape râre, convingându-ne, că urmând in­ ger şi Summerlee s’a dus la lac,
de noi: oameni atât de puternici, vitaţiei ne-am fi pus cu desăvâr­ unde câţiva indigeni conduşi de ei
cu cine ştie ce gânduri ascunse, — dar şire Ia discreţia lor, în cazul dacă vânau cu lăncile specimene de so-
mi se pare că nici ei nu ştiau cum ar avea gânduri rele faţă de noi. In pârle gigantice. Lordul John şi cu
şi pe unde să ne dee drumul. Din urmare ne-am păstrat independenţa, mine am rămas în taberă, pe când
semnele lor am înţeles, că înainte şi cu toatecă eram cu toată prietenia un număr oarecare de indiani era
exista un loc, pe unde puteai să te faţă de amfitrionii noştrii, nu am împrăştiat căutându-şi de treabă,
cobori Ia baza stâncilor: tunelul nă­ încetat să ne ţinem gata armele pe terenul plan, ierbos dela baza
ruit, pe care l-am găsit şi noi, când pentru orice eventualitate. Am vi­ stâncilor. Deodată am auzit un stri­
căutam drumul înspre platou. Fără zitat toate cavernele lor, spelunci găt de alarmă strident, cuvântul
îndoială prin acest tunel şi-au făcut, curioase, confortabile, despre care „Stoa“ răsunând din o sută de guri.
Ia epoci diferite intrarea pe platou nu am putut stabili dacă erau opera Din toate părţile bărbaţi, femei şi
atât oamenii-moime, cât şi Indianii, naturei sau a mânilor omeneşti. Erau copif alergau nebuni la adăpost,
şi tot pe aici a trebuit să urce şi săpate în acelaş strat de stâncă, înghesuindu-se grăbiţi pe scările
Maple White cu tovarăşul lui. Dar care zăcea între massele de stânci înguste şi prăpăstioase să ajungă
cu un an înainte — ne aduceam bazaltice de deasupra lor şi între mai de grabă la caverne.
aminte — a fost prin părţile aceste baza de granit tare. Privind în sus i-am văzut agi-
un puternic cutremur de pământ, Deschizăturile cavernelor erau la tându-şi braţele, chemându-ne să-i
care a făcut să se năruiască partea vre-o optzeci de picioare deasupra urmăm şi noi în locul lor de re­
de sus a tunelului. Şi aşa Indianii, poalelor stâncei şi ca să ajungem fugiu. Am luat în mâini câte o ca­
când îi întrebam prin semne pe unde ia ele a trebuit să urcăm lungi scări rabină şi am alergat afară să ve­
am putea pleca, dădeau numai din săpate în piatră, atât de înguste şi dem ce* primejdie ameninţă. Deo­
capete, ridicau din umeri. Se poate atât de piezişe, încât nici un animal dată din un mănunchi de arbon
că nu ştiau, dar se poate că nu mai mare nu ar fi putut să le calce, din apropiere izbucniră vre-o zece-
voiau să ne ajute să plecăm. In caverne era cald şi uscat; se în­ cincisprezece indiani, gonind de