Page 6 - 1923-21
P. 6
Fag. 314 C 0 S 1 N Z C A N A 10—XI. 1923
CUM ASCULT ISPITA TODEA NEBUNUL
G. ROTICĂ MUNTEANU-MIO
Sântem atât deaproape; în haina ta o floare
O prind la pieptul tânăr gătit de sărbătoare, De unde a venit, nimeni nu ştie
Şi pieptul alb şi fraged ca floarea unui crin să spună. A Intrat în sat, pe o zi
de vară; s’a dus la notar, la primar,
II simt cum se ridică si iarăş cade lin,
II simt atât deaproape şi calda-i respirare a cerut să i-se dea voe să locuiască
}
Aprinde n mine gândul: oare-aş găsi ertare în sat. I s’a dat. Şi-a cumpărat o
moşie, şi-a zidit pe ea o casă.
De mi s’ar face braţul acuma vinovat? Acesta îi este trecutul. Şi era de
Şi cum ascult ispita, cu sufletul legat
De pieptul alb şi fraged, de-ă ta Jiinţă 'ntreagă, 40 de ani Todea. când s’a aşezat
Deodată simt cum trece prin taina ce ne leagă, în comună. Şi nici după ce au tre
cut zece ani, oamenii nu îi dădeau
Simt printre noi cum trece un înger nevăzut...
Şi mâna mi-a desprins-o duşmanul ce-a trecut. mai mult. Mulţii, îl învinuiau că stă
în legături cu Necuratul, căci căuta
ceartă şi pâră, pentru a pierde su
ŢARA SCUMPĂ TE SUGRUMĂ HOŢII! fletele credincioşilor. Mic la statură,
cu un cap enorm, şi pătrat, cu ochii
IUSTIN ILIEŞ1U
Prittinilor :„COR. ZELEA CODREANU Şl 1. 1. MOŢA. mici, ascunşi sub fruntea eşită,
Vai, ţara noastră scumpă, te răpun mişeii! aproape zilnic îl vedea judecata.
Avutul tău îl sug străinii! Căci zodia acestui om era să tră
In cerul tău murit-au Dumnezeii, — iască împrocesuând, pe unul şi pe
Pe măndrele-ţi poeni cresc mărăcinii... altul. Poate la intentarea proceselor
}i-s plaiurile pline de tâlhari, îl împingea şi timpul liber. Averea
Cari jefuesc bogatele ogoare — lui consta dintr'o casă şi grădină.
Şi legea ţi-e târâtă în noroi, In grădină îşi sădea el din fiecare şir
Religia călcată în picioare! al specialităţilor de legume câte un
strat încât el avea de toate, dar
N’avem voe nici să te iubim, avea numai pentru el şi nu cum
Navem voe să te ’mbrăţişăm, păra nici vindea. In ceea ce pri
N’avem voe să te sărutăm veşte îmbrăcămintea, era nespus de
Navem voe să te ocrotim! caraghioasă în ochii locuitorilor co
munii: o pălărie cu bordurile enorm
Vai, ţara noastră mândtă, te sugrumă hoţii de^largi, poreclită: ploierul lui To
Exploatatori ai bogăţiei tale, dea, cusut cu fâşii de pânză albă.
Şi noi privim neputincioşi, Când fâşiile putrezite se rupeau,
Cu inimi arse de adâncă jale. — moment care era aşteptat Cu
Când în pornirea dragostei de neam nerăbdare de copiii satului —
Noi cutezăm să-ţi apărăm averea, aceştia îi aruncau în casă pe
Suutem crucificaţi şi pălmuiţi, geam, fâşii de diferite culori, pe
Şi ocnele ne mistue puterea! care Todea le întrebuinţa să-şi câr
Noi n’avem voe să te adorăm, pească din nou tovărăşul de zece
Noi n’avem voe să te apărăm!
ani, care împopoţonat cu aceste făşii,
Vai, ţara noastră sfântă, te-au vândut păgânii stârnea hohote de râs, în ascuns
Şi-ţi duc comorile peste oceane, în peptul micuţilor. Cămaşa îi era
Te speculează parveniţii mârşavi, formată dintr’o piele de oaie, iar
Şi plaiurile îţi rămân orfane!
Adăposteşti atâţia asasini
Şi criminali, în pompă şi ’n palate —
Iar noi — pâmânt din sfântul tău pământ, —
lot fără drept şi fără libertate!
Nici numele tău nu-l putem rosti
De ura celora, cari te-au vândut,
Cari te-au tradat, cari te-au pierdut —
Suntem încătuşaţi, orfani de bucurii...
Vai, ţara noastră scumpă, cum te rod infamii,
Şi cum te umilesc în desfrânata lor paradă,
Mândria ta se clatină jub jugul
Acelor, cari te pradă!
Şi nu mai vine Omul Nou,
Viteazul aşteptatei mântuiri,
Ca un titan să îşi înalţe fruntea
De-asupra gloatelor de imbecili şi de vampiri!
Să te ridice din noroi, să se jertfească,
Grădinile de mărăcini să le plivească ^Un salt splendid peste un pârău de cinci
Şi să te facă ţară românească! metri lăţime.
