Page 11 - 1923-21

10—XI. 1923 --------------------------- - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - ■ Pag. 319

închis vânătă a cerului tropical ză­ pătoare cavernă, cu condiţia să ne prea exuberanţi în dragostea şi ospi­
ceam prieteneşte la marginea pă- uităm neamul nostru şi să rămânem talitatea lor...
durei şi ne încântam Ia auzul cu­ cu ei pentru totdeauna. Erau gata — Dar ce cauţi anume în mo­
rioaselor paseri, care zburau deasupra să ne înplinească toate dorinţele, cirlă?
noastră, şi a atâtor creaturi nemai­ oricare ar fi ele; şi totuşi din toată Mă privi cu ochii foarte între­
văzute, care ne priveau, la rândul purtarea lor am înţeles, că era pru­ bători şi citii în faţa lui ezitare.
lor, şi ele cam mirate, — pe când dent să ne ţesem în secret planu­ — Crezi că alţi oameni, în afară
deasupra noastră pomii şi tufele rile de evadare, fiind ei gata să ne de profesori, nu sunt dornici să cu­
se încovoiau subt povara fructelor, oprească cu forţa chiar. noască lucruri noui? zise în fine.
-
— iar în jurul nostru deschideau Cu toată primejdia ce o însemnau Studiez drăgălaşele aceste de ani­
ochi coloraţi miile de flori; — şi acele dinosaurii (ptimejdie, care de altfel male. Să-ţi ajungă acest răspuns!
lungi nopţi scăldate în lumină de ziua nu era prea mare, fiind aceste zise cam răstit.
lună, când stăteam în bărci deasupra creaturi nocturne) am mers de două — Fără supărare... zisei.
oglinzii lucitoare a lacului întins ori în ultimele trei săptămâni la ve­ Se lumină de nou şl îmi zise râ­
şi pândeam miraţi şi înfioraţi vol- chea noastră tabără, ca să iau con­ zând:
burele şi cercurile de unde stârnite tact cu negrul nostru, care străjuia — Fără supărare, tinere-bâiete-
de câte un monstru care apărea sau neclintit la baza stâncilor. Ochii îmi amice! Hai să-ţi spun. Vreau să prind
se adâncea în ape; lucirile verzui, lunecau avizi dealungul întinsului pentru Challenger un pui de deavol.
departe, în adâncul apei, pe care Ie plan de jos, căutând ajutorul care lată ce caut acum. Nu! nu vreau să
arunca vre-o necunoscută fiinţă a îl aşteptam să sosească. Dar tere­ mă însoţeşti. Eu, în colivia mea sunt
apelor adânci. !n o zi oarecare, de- nul presărat cu tufe de cactus se la adăpost, pe când dta nu eşti a-
mi va fi dat, aceste vor fi subiec­ întindea până unde-ţi ducea privi­ părat de nimic. Cu bine! Deseară
tele, pe care la va descrie cu drag rea, gol. mort, până departe ia linia voi fi şi eu în tabără.
şi cu tot deamânuntul condeiul meu. pădurei de bambus. , Se întoarse dela mine, şi l-am
Dar, veţi zice, cum aţi făcut aceste — Au să sosească; au să sosească părăsit înaintând prin codru închis
experienţe şi cum aţi avut poftă şi în curând, Massa Malone ! înainte în extraordinara lui colivie. Dacă
vreme de studii, când ar fi trebuit de a mai trece o săptămână vor veni atitudinea din vremea aceea a Lor­
ca şi dta şi tovarăşii dtale să nu Indianii şi vor aduce funii să vă co­ dului Roxton era curioasă, cea alui
aibă alt gând decât găsirea mijlo­ borâm de acolo! Challenger era deadreptul stranie.
cului de a vă întoarce în lume? Aşa ne îmbărbăta credinciosul no­ Poate am mai amintit că esercita o
Răspunsul meu este, că nu era nici stru Zambo. putere fascinătoare asupra femeilor
unul dintre noi, care să nu ne mun­ Când am fost de-a doua oară la de indian, şi că purta totdeauna cu
cim cu deslegarea acestei prea im­ tabăra veche, şi a trebuit să stau el o creangă de palmier, cu care se
portante probleme, şi că munca noas­ o noapte departe de tovarăşii mei, apăra de ele ca de muşte, când a-
tră s’a dovedit stearpă. Un fapt am am avut o aventură cu totul curioasă. tenţia lor devenea prea viu espri-
putut stabili mai presus de orice Mă întorceam pe calea binecuno­ mată... Una dintre cele mai gro­
îndoială: Indianii nu voiau să ne scută şi am ajuns la un loc, cam teşti imagini cari îmi vor rămânea
stee în ajutor să plecăm. In toate la vre-o milă şi jumătate de mocirla în amintirea zilelor acestora va fi
privinţele ne erau prieteni devotaţi pterodactililor, când âm văzut apro- cea alui Challenger, mergând ca un
— am putea zice chiar sclavi — piindu-se de mine un obiect extra­ Sultan de operetă, cu creanga de
dar când le-am cerut să ne ajute ordinar. Era un om, care înainta în­ palmier în mână, cu barba stufoasă
să tăem şi să transportăm un trunchiu, chis înttfun coteţ făcut din fire de în vânt, saltând în mersul lui obiş­
care ne-ar putea servi de pod peste bambus îndoite, o pasere în o coli­ nuit din vârful degetelor, după el
prăpastie, sau când am cerut dela vie ambulantă. Când s’a apropiat, cu o coadă de fete de indian cu
ei funii de piele sau de liane pe spre şi mai marea mea mirare am ochii scânteetori, îmbrăcate în su­
care să ne coborâm, am întâmpinat văzut,’ că paserea nu; era altcineva mare haine, făcute din pânză de
pururea nu refuz blând dar hotărât. decât lordul John Roxton. Recunos- coaje de arbor. Ce priveşte pe Sum-
Ne zimbeau, băteau şireţi din ochi, cându-mă şi el ieşi de sub scutul merlee, era cu totul cufundat în stu­
clătinau capul şi era terminată dis­ lui curios şi veni înaintea mea râ­ diul insectelor şi a paserilor de pe
cuţia. Chiar şi’ bătrânul şef ne-a zând, şi, mi se pare, cam discon- platou, şi îşi petrecea tot timpul (în
tratat cu acest hotărât refuz, şi centrat de această întâlnire nea­ afară de considerabilele intervale
singur Maretas, tânărul pe care l-am şteptată. ’ când înjura pe Challenger de ce nu
mântuit noi, ne mai arunca câte o — Ei tinere-băete, zise, cine pă­ ghiceşte mijlocul de a pleca de aici)
privire compătimitoare şi ne făcea cate ar fi gândit să te întâlnească preparând specimenele, pe care are
să înţelegem prin gesturile lui, că pe aici ! de gând să le ducă cu sine.
e alăturea de noi în zbaterile noastre, — Dar Dta ce faci pe aici, pen­ De o vreme încoace Challenger
începând din ziua deplinei victorii, tru Dumnezeu? întrebai. luă obiceiul să plece dimineaţa sin­
pe care au repurtat-o cu ajutorul — îmi vizitez prietenii, pterodac- gur, şi să se întoarcă totdeauna în
nostru asupra oamenilor-moime, tilii. faţă cu o expresie solemnă, ca unul,
ne-au considerat ca pe nişte supra­ — Dar în ce fel, în ce costum? care are pe umeri o enormă sar­
oameni, care au învingerea închisă — Pterodactilii aceştia sunt ni­ cină, o grea problemă. Intr’o zi, cu
în ţevile de fier a straniilor ¡lor şte bestii foarte interesante, nu e creanga de palmier în mână şi după
arme, şi erau încredinţaţi că atâta aşa? Dar cam inasociabile! Au un el cu ceata admiratoarelor, ne con­
vreme, cât vom fi în apropierea lor, metod curios de a face societate cu duse şi pe noi la atelierul lui se­
au să fie scutiţi de orice nenorocire. streinii, — poate îţi mai aduci a- cret şi ne-a introdus în tainicele lui
Ne-au oferit fiecăruia câte o mică minte... şi de aceia mi-am făcut co­ planuri.
femeiuşcă bronzată şi câte o încă­ teţul acesta, care îi opreşte să fie Locul era o poeniţă în mijlocul